Moartea mi-a făcut cu ochiul. Ieri dimineață, într-o zi de 13, în Arad… Cretinule, sper că ești sănătos

    de Lucian Dănilă | 14 mai 2018, 4:50 PM | Recomandările editorilor | Strada

    6

    Scriam săptămâna trecută despre două tragedii petrecute în Arad. Scriam despre moarte, scriam despre cât de fragilă este această graniță între a fi sau a dispărea pur și simplu, într-o fracțiune de secundă, de pe fața pământului. Scriam despre Adeline și despre Oly, doi tineri arădeni despre care acum vorbim la trecut, plecați ambii dintre noi în urma unor accidente de circulație.

    Moartea nu te anunță. Ea nu îți trimite nici scrisori de intenție, nu îți scrie nici pe messenger și nici nu îți dă „add” pe Facebook. Moartea este la tot pasul, este peste tot acolo unde există viață, iar duminică dimineața, la ora 5, într-o zi de 13, am realizat poate cel mai bine acest lucru. Mergeam spre casă după o zi plină și o noapte în club. Nu, nu am băut alcool și tocmai de aceea am avut – îi spun – curajul de a mă urca la volan, deși alții o fac fără probleme chiar și după ce și-au îmbibat ficatul ca pe un burete cu vin sau spirtoase. Am trecut Podul Decebal, apoi am trecut și de patinoar îndreptându-mă spre giratoriul de lângă Club Activ, giratoriul de la intrarea în cartierul Subcetate. Ca niciodată, nu am tăiat benzile, nu am încercat să mă încadrez pe banda din mijlocul giratoriului rămânând lângă trotuar și, spre norocul meu într-o zi de 13 în care superstițioșii nici nu ies din casă, mă deplasam cu o viteză extrem de mică.

    Brusc, m-am trezit în față cu o lumină orbitoare, am auzit scârțâit de roți, și, sper că este doar o coincidență, un BMW Serie 3 a trecut ca o torpilă la nici jumătate de metru de mine. După estimarea mea avea o viteză de peste 100 de kilometri pe oră, se balansa și a intrat pe contrasens în giratoriu venind pe strada Cetății. S-a întâmplat atât de rapid totul încât nici nu am reușit să mă sperii. Nici măcar nu am oprit. Am văzut cum BMW-ul sare peste bordură, s-a auzit o bubuitură puternică (probabil și-a rupt roțile), a intrat pe spațiul verde unde a făcut un viraj, a revenit pe șosea și și-a continuat cu o viteză uluitoare drumul spre Ștrandul Neptun. Nici măcar nu i-am văzut numărul. Oare cât de cretin trebuia să fie cel/cea care era la volan sau cei/cele care erau în mașină? Cretinule, sper că ești sănătos acolo unde ești și totodată sper că ți-ai rupt măcar două roți…

    Știu că a mea e mai mică decât a ta, dar lasă-mă să o folosesc așa cum e, că nu e competiție. A mea e Fabia, Skoda Fabia, și da, este mai mică, dar mie îmi ajunge, nu am nevoie de un cretin ca tine să o transforme într-un morman de fiare, iar mama să plângă până la sfârșitul zilelor ei… Nu mai bine să plângă mă-ta că ți-a ridicat permisul pe viață?

    Ajuns acasă nici măcar nu am mai aprins becul. Era puțin trecut de ora cinci și se crăpa de ziuă. Eu vedeam„flash”-uri. Da, erau doar în mintea mea, era luminile acelea orbitoare care îmi băteau în ochi preț de câteva fracțiuni de secundă de la BMW-ul cretinului. Era moartea care mi-a făcut cu ochiul, dar a decis că nu eu sunt, de data aceasta, cel căutat…

    A devenit un adevărat flagel, sau nici nu știu cum să îi spun la această combinație de alcool, șofat și viteză. Zeci de tineri se duc în cluburi, beau, apoi urcă la volan și conduc cu viteză peste tot prin țară, iar finalul unor astfel de curse este de cele mai multe ori tragic. Moartea are în aceste condiții o arie de selecție foarte mare, începând cu acei șoferi care își beau mințile, continuând cu cei care urcă alături de ei în mașini sau cu cei care mor nevinovați loviți de astfel de cretini.

    Traficul în România, în orice oraș ai fi sau pe orice drum național sau european cum ar fi el, pare o junglă. Apariția unor astfel de cretini este similară cu a scăpa o leoaică în mijlocul unei turme de antilope. Șansele ca cineva să nu moară sunt minime, iar uneori pot fi chiar copii, sau poți fi tu, sau poate fi părintele, fratele, sora sau cel mai bun prieten al tău.

    Sună „old school”, bătrânește, cum vreți să-i spuneți, dar lăsați dracului mașinile acasă atunci când știți că mergeți în cluburi ca să vă îmbătați. Sau dați încă de la intrarea în club cheia de la mașină unuia dintre cei care nu consumă alcool. Așa poate reușiți și voi să mai păcăliți puțin moartea.

    Eu nu cred că am păcălit-o. Am fost atât de aproape de ea încât cred că pur și simplu nu a fost ceasul acela, al meu…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Mă bucur că ai scăpat cu bine Lucian!
      În același timp sper că nu vei uita cât de repede se întâmplă, când ți se Întâmplă. „Am timp să reacționez!”. Ba nu! Nu ai timp, mai ales dacă visezi la volan. Dacă venea cu 100/h atunci se deplasa cu peste 25m/s.
      Și asta nu o spun fiindcă ași crede că ai fost iresponsabil până acum. sau să-mi permit să te critic. Dar poate a fost un avertisment, la ceea ce îți este dat să trăiești. Așa că fi cu ochii în patru la volan! 🙂

      Eu tot ca urmare a unui incident(așa cu vreo 30 de ani în urmă) superficial, pot spune, am devenit foarte vigilent. De atunci sunt ca un vânător la pândă, cânt sunt în trafic, … mai ales în RO. Nu îmi spun că mie nu mi se întâmplă, ci îmi pun întrebarea când se va întâmpla. Și automat, datorită exercițiului îndelungat, toate simțurile îmi sunt treze. În trafic nu am încredere în nimeni. Mi se pare hilar să zici „Da domne, doar și el are carnet și AR TREBUI SĂ ȘTIE CE FACE.”

      Și ca să fi vigilent este nevoie să fi odihnit. Că și o „simplă” oboseală, … 🙂 îți prelungește timpul de reacție, de la momentul în care ochiul vede, creierul recepționează, prelucrează și dă comanda adecvată, receptorii percep, mușchii reacționează executând manevra. Este un proces complicat și dependent de multe variabile, care toate au un rol definitoriu la calitatea reacției.

      Poliția Rutieră ar trebui să fie mult mai vizibilă în weekenduri, pe timpul nopții. Poate nu ar strica să se monteze radaruri și prin oraș. Că excese din astea de viteză, datorate teribilismului exacerbat la niște gușteri tinerei, cocoșei plini de testosteroni, care consideră că ei sunt Shumi, pe drumurile publice, sunt mult prea frecvente. Chiar și pe „Centru”.

      +26 voturi
      +1
      -1
        • In mod sigur nu dumnezeu a trimis un putzoi cu bmw beat sa ii faca viata praf!!dumnezeu ne a creat cu minte si suflet si omul isi bea mintile cu alcool si isi vinde sufletul diavolului !!dumnezeu exista in sufletele si in mintile noastre si asa va aparea si cand vom parasi aceasta lume sufletul il poti simti cand esti dezamagit sau cand pierzi ceva drag nu il vezi dar e acolo nu il poti nega!!!un singur lucru poti face sa incerci sa faci bine niciodata sa nu te gandesti sa faci rau cuiva si sufletul iti va fii fericit si curat …cat despre alcool iti intuneca sufletul si intrbun final vei ramane singur si trist alcoolul te macina din interior!!!

          +2 voturi
          +1
          -1
    2. mda…bine ca ai scapat! Din nou un cocalar de 20 si ceva de ani cu BMW seria 3 care aproape ca omoara pe cineva! Vesnic blestemata marca BMW implicata in chestii de genu! Pacat ca in romania BMW este rau famat de cretini, dobitoci, prostovani teribilisti!

      +2 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    5 + 3 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii.
    Logo Aplicatie Special Arad

    Special Arad