Marcel Ciolacu este un tip descurcăreț. Și simpatic. Cu politica nu are treabă, este pentru el un teritoriu de vânătoare, așa. S-a nimerit să ajungă acolo, normal, se descurcă, ce altceva ar putea să facă?

Chiar dacă împrejurările nu sunt tocmai bune. Și chiar dacă mai nou este șeful partidului social-democrat din România. Chestia asta cu social-democrația e așa o vorbă, cum e și aia cu fără penali în funcțiile publice.

Problema cea mare pentru Marcel Ciolacu este cu Elena Lasconi. Auzi acolo, o femeie să-l bată la concursul de alegeri pentru președinția României.

Cine-i, la urma urmei, această Elena? O țărancă din Hațeg, de lângă Deva, cu un nume de zici că-i italiancă. Și chiar este numai că se referă – e o teorie, nu am verificat – la comuna Lasko din Slovenia, adică locul valahilor în limba lor. Lasconi, tradus în românește ar fi Lăsceanu, adică cineva din Lasko, comuna românilor din Slovenia actuală, nu departe de Italia.

Ei, fătuca asta din Hațeg, cu școli făcute în Deva, se apucă de jurnalism, își face loc printre bucureșteni, e ambițioasă și hotărâtă foc de la început. O interesează mai puțin bunăstarea materială, ea vrea să spună lucrurilor pe nume, chiar și pe fronturi de război. Și uite așa, din corespondentă de război ajunge primar la Câmpulung Muscel. Departe de locurile natale, dar la fel de hotărâtă să spună lucrurilor pe nume și să facă bine oamenilor.

Pentru Marcel toate astea sunt feminisme ieftine, nu dă el doi bani pe ele, atunci mai bine cu Călin Georgescu. Nu confundați, nu George Călinescu, nu de alta, dar despre ăla a auzit doar așa în treacăt de la alții. Și ce dacă acest George, pardon, Călin, este omul rușilor, atât Putin, cât și sfetnicul său, Dughin, salutând apariția pe TikTok a lui George, pardon, Călin. Și ce dacă îl susțin și Simion și Șoșoacă, nemaivorbind de partidul acela al șmecherilor de pretutindeni, POT, parcă. Dacă pot, asta este.

Ce social-democrație? Ce extremă dreaptă? Ce legionarisme? Astea sunt vorbe, important este că Marcel a fost reconfirmat președinte PSD chiar și după demisie, și-i place enorm să fie prim ministru. Și e altceva să fii prim ministru sub un Călin decât sub o Elena.

Cam așa se vede acum, după ce CCR a dat drumul la turul doi la prezidențiale, situația la modul general și privită mai mult prin ochelarii de cal al încă prim-ministrului Marcel Ciolacu. Cel care, președinte reconfirmat al PSD, pe hârtie social-democrat, a făcut ceva inimaginabil pentru un social-democrat adevărat: le-a spus alegătorilor săi că pot vota cum îi îndeamnă inima. Mai mult chiar, prin asta le-a arătat direcția dorită: Călin Georgescu, Nu George Călinescu.

Sper că realizați aberația care se poate întâmpla doar în țara lui Caragiale: un învârtitor șmecher și descurcăreț care se dă politician și care se declară social democrat să îndemne alegătorii, boborul, să voteze un extremist antieuropean și multe alte anti, prorus, normal, ca președinte al României.

Desigur, pentru cei care sunt entuziasmați de exprimările ca la dentist ale lui Georgescu toate astea nu există. Pentru ei nu există social-democrație, liberalism, creștin-democrație, pentru ei există doar cel care vine și le spune că gata, s-a terminat, de acum încolo va fi bine: occidentul nu vă va mai fura, veți trăi bine, femeile fără chiloți ca să le intre energia Pământului printre picioare, bărbații bând apă pură, mai tare și faină ca pălinca, nu veți mai servi bogătanii din occident, ci veți merge în Siberia, acolo unde e curat, sănătos și plin de AUR.

Cum să o voteze pe Elena aia, cea care pe deasupra e și femeie. Și care vorbește ca o gospodină speriată că i se termină făina și nu va reuși să facă checul. Cu ochii aceia mari, mirată pe bune de toate. Și ce dacă e din popor, nu din familii bine mersi de decenii? Și ce dacă și-a făcut cariera prin eforturi proprii, încercând de toate și pentru toți? Și ce-i dacă e ca noi toți?

N-avem nevoie de un astfel de președinte. Nouă ne trebuie unu care știe. Nu contează de unde, dar știe. Știe că omul nu a ajuns pe lună, știe că nu există încălzire globală și nici Covid și mai presus de toate știe că occidentul ne bagă nanochipuri în orice, inclusiv în nanochipuri.

Ei, astea sunt datele problemei, urmează să vedem duminica dacă în România, bunul-simț și onestitatea vor dovedi ancestrala tendință de descurcăreală cu orice preț.

Alegerea lui Georgescu președinte al României, dincolo de ce poate însemna asta pentru noi toți, înseamnă o declarație de război pentru UE. Nu neapărat pe bune, ci așa la mișto, că și asta ne place: jocul la mișto. Numai că Europa de care aparținem de două decenii nu e foarte receptivă la mișto. Mai ales acum când tocmai ne aprobă intrarea în Schengen.

Ar fi bine să ne gândim, de aceea, bine. Unde vrem să intrăm în cele din urmă: în Schengen sau în lumea arbitrară și necontrolată a celor care dacă nu spun ce trebuie, pică mortal din balconul lor de la etajul unu…?

PS: Seara târziu, așa să ne dăm seama doar dimineața, a venit bomba: raportul SRI privind cine este Călin Georgescu. Știam și până acum, dar acum este oficial. Până și Ciolacu a înțeles, se pare…