Literatură lejer superioară și pasiuni nestăvilite pentru Kafka și Chatty — în prima seară „Discuția secretă” | Foto





„Începem?”. „E 9 deja? Vrei să începem la 9 fix?” – așa a început, nu chiar la 9 fix, dar cam pe acolo și pe de altă parte întocmai acolo unde e de obicei, în Joy’s, cea de-a XV-a ediție a Festivalului de Literatură „Discuția secretă”. Tot ca de obicei, fără tam-tam, fără surle și trâmbițe, nici măcar un gong acolo. Lejer. Sau, potrivit sloganului: lejer superior.
S-a terminat tot lejer, dar calculat parcă cu precizie informatică de Chatty, de altfel așa cum era planificat și întocmai așa cum și-a dorit Ovidiu Lorenz (fost Ovidiu Komlod), puțin peste miezul nopții, astfel încât proza lui, „Vinerea verde”, să traverseze din joi în vineri. Asta a fost prima seară din cele trei, cu experimente / hoinăreli lirice și o predispoziție spre proză, cu un vag dar permanent ecou poetic.
Publicul fidel și avizat știa deja, desigur, că „Discuția secretă” e festivalul unde literatura nu se ridică în picioare ca să dea onorul, ci mai degrabă stă relaxată într-un colț și așteaptă cu o relativă cumințenie să se arunce succesiv cu succes pe panou, luminând seara cu
o pleiadă de cuvinte atent alese.
Emilia Faur a fost prezentatoarea și conducătoarea conversațiilor scurte cu fiecare autor, înainte ca aceștia să-și dea voce scrierilor, primul invitat fiind debutantul Horațiu Tohătan, la secțiunea „Open Mic” a festivalului. El a venit cu un text de care lumea avea să-și amintească sigur datorită unei fraze: „Marcu trage-n cur cu arcu”.
Următoarea, arădeanca Delia Hügel, care a debutat în 2023 cu volumul de proză scurtă „Seara, după ora 9”, spunea că lucrează pe o nouă carte și mai are mult până departe, dar fiecare pas o duce mai aproape. A citit „Lunga zi a așteptării”, un text atmosferic și foarte vizual, unde senzația de „ceață” și de „așteptare” plutește constant, fără să forțeze efectul poetic. Delia reușește să livreze o proză din care, la final, nu știi dacă ai ieșit sau încă mai bâjbâi în cețurile ei.
Cu cartea „Degeaba ai citit atâtea cărți” (apărută în acest an), Remus Boldea a câștigat un amestec de entuziasm și revoltă din partea cititorilor — nu din partea publicului de la „Discuția secretă”, ci a unei audiențe online din grupurile de mămici de pe Facebook, unde cartea a fost blestemată cu o fervoare șoșociană. Pentru autor, aceste reacții negative sunt însă un semn excelent, pentru că îi place să duca cititorii pe o pistă falsă. La festival a adus „După ore”, despre fotbalistul bătăuș cu un picior de lemn, Cristi, un text scurt în care realismul licențios și frazele scandalagiu-directe conduc spre un final marcat de suspans, în mijlocul acțiunii.
A urmat Iulia Biro, o prezență volubilă și totodată discretă, dar cu texte foarte precise, din zona de Flash fiction, pe care le descrie ca fiind „ficțiuni reale”. A spus că pentru ea acest tip de proză e un fel de desert, o joacă care îi face plăcere, dar nu are suficiente pentru o carte, deocamdată. Pandemia i-a dat idei și, precum Remus Boldea, a început și ea prin creative writing, mai precis cu „Creative Writing Sundays” (online). A citit „Planuri de viitor”, un text cu o structură calmă, clară și un punchline trist, dureros la final.
Onomatopee impronunțabile, vaca cu elicopterul, Arsenie Boca
Cosmina Moroșan a furnizat momentul de cotitură al serii, schimbând brusc dinamica. A venit cu un set de poezii onomatopeic-experimental-ludic-lucide, în care convențiile sunt aruncate rapid peste gardul imaginar, printre vegetații și insecte dubioase. A vorbit despre co-poezie și despre un inventar aproape delirant de obiecte și gesturi, prin care a dovedit încă o dată, dacă mai era nevoie, că se numără printre puținele voci poetice contemporane care nu doar că-și asumă un teritoriu propriu, dar îl și marchează fără explicații.
Veronica Stănică a adus însă un text cu totul diferit ca ton. Proza ei, „DORINȚA”, a funcționat ca un intermezzo ironic și foarte clar construit. Povestea cu personajul feminin care se roagă la Dumnezeu să fie evacuat cu elicopterul din hoarda de habotnici de la pelerinajul Arsenie Boca, precum vaca ‘ceea la inundații, care a ajuns și la știri la televizor, a provocat cele mai multe râsete (de altfel, scontate) ale serii.
Textul Veronicăi e scris cu un simț excelent al ritmului și al tăierii, ceea ce face ca sarcasmul să nu fie niciodată mai ostentativ decât un „Doamne ajută” din gura unui politician. Nu toate textele ei sunt comice, în schimb, deși cu exprimări la fel de savuroase. Religia se intersectează cu dorințele carnale și alte gânduri necurate în textele ei, dar reușește să surprindă și prin tonalități și povestiri natural-morbide mai mult sau mai puțin neașteptate.
Atracția pentru ChatGPT – alintat „Chatty” – o atracție poetică a serii. Și urmele lui Kafka
A urmat Monica Stoica, venită din Paris, unde și-a făcut masterul și lucrează la intersecția literaturii cu noile tehnologii. Poeziile ei, deși marcate de acest background franțuzesc, cu accente existențialiste, nu au fost deloc reci sau teoretizante. Din contră. Între formulări electrizant-pasionale, un „bibelou radioactiv”, „yoga kundalini”, „bumbi de durere” și o „jăvruță retro”, în cadrul unui discurs anti-postuman, textele ei vibrează pe un „strat sentimental profund uman”, chiar dacă vorbesc în preponderență despre conectivitatea iremediabilă om-mașină, respectiv netizen pur-sânge și ChatGPT, alintat „Chatty”.
Și, în final, Ovidiu Lorenz, cel care a închis seara de joi prelungit în vineri cu „Vinerea verde” – un preludiu al debutului în proză, așteptat cu mult interes. Ovidiu Lorenz dorește să părăsească corabia poeziei și să vâslească cu veselie în proză, tocmai de asta și-a ales alt nume, până acum semnând volumele sale cu Ovidiu Komlod. Așa-i el, spunea, se trădează singur mereu, se reinventează. De la mate a trecut la litere, de la poezie la proză, de la Komlod la Lorenz, rămâne însă fascinația pentru Kafka, după cum a mărturisit la „Discuția secretă” și inclusiv într-o poezie în care vorbește despre „poziția acelor în palmă când mi-am schimbat numele k să se mire poeții. cei care încă mai știu cum se face”.
„Discuția secretă” – ediția a XV-a continuă azi și mâine, cu următorul program. Tot așa, lejer superior:
VINERI, 6 iunie
DS Open mic
Prezentarea antologiei “Concert de gală. 30 de poeți ai Ligii Scriitorilor Maghiari din Ardeal ”, moderator: Alex CIOROGAR
lecturi publice:
SZÁNTAI János, poezie
KIRÁLY Zoltán, poezie
Cosmina MOROŞAN & Anticorp SOLAR, performance:
„riveranii diferenței”
lecturi publice:
Iulian BOCAI, proză
Flavia DIMA, poezie
Vlad MOLDOVAN, poezie
SÂMBĂTĂ, 7 iunie
DS Open mic
lecturi publice:
Andrei GORZO, proză
Oana PALER, poezie
Dmitri MITICOV, poezie
Alexandra RUSU, proză
Maria TĂNĂSESCU, proză
Dan SOCIU, poezie
recital: Victor CIOBANU
Comentariile portalului
RomaniaFilm iar deraiezi. Nu am susținut niciun plăvan și niciun covrigar. Spre deosebire de tine , care ești un fanatic susținător al tripletei Piticul Diliu-Golanul-Javrila Nu (...)
Doar pare. Puteți fi ceva mai precis? Ce "cstastrofă care urmează" susțin eu? Cât despre presupunerea dvs. potrivit căreia aș vrea să "mă dau bine" pe (...)
Violenta verbala nu e cu mult sub cea fizica si faptul ca jigniti 100% din cei 47% de votanti non-Nicusor spune si asta multe d-le Marginean, recte "Să se uite cine sunt (...)