Nimic nu pare că ar putea tulbura liniștea liberalilor arădeni, oricâte scandaluri sau eșecuri ar „exploda” în preajma lor. În ultima vreme, Aradul a fost tulburat de câteva evenimente de mare interes, chiar la nivel național, dar liniștea a continuat să domnească la parterul Palatului Cenad sau la Bruxelles. Ceea ce poate fi una dintre cele mai elocvente probe de inconștiență politică a conducătorilor PNL Arad.

Sau, poate, este libertatea însușită a liberalilor de a fi aroganți.

PNL, partidul care a preluat rolul de conducător al PDL în Arad, este la putere de 20 de ani și dictează tot ce mișcă în Arad. Nu conduce, dictează. Conducerea, din perspectivă politică și administrativă, presupune nu doar exercitarea puterii prin elaborarea unor acte de decizie, ci și respect pentru reguli, instituții și cetățeni. Înseamnă dialog, consultare și dezbatere reală cu cetățenii. Ceea ce, evident, nu a practicat niciodată PNL Arad.

Evident, a fost și încă este o chestiune de opțiune.

Managementul politic la care au apelat liberalii arădeni este cel bazat pe autoritate, pe dictat, ceea ce înseamnă, pe scurt, concentrarea extremă a factorului decizional, uneori chiar în mâinile unei singure persoane, lipsa consultării și a controlului intern asupra deciziilor; înseamnă forță, disciplină internă de fier și încurajarea obedienței.

Un model care nu a perturbat prea mult liniștea interioară a liberalilor din partea superioară a ierarhiei, din motive prea evidente pentru a mai insista acum asupra lor.

Acest tip dictatorial de conducere, bazat pe forță, poate fi o alegere eficientă pe termen scurt, un management „de guerilă”, acceptabil în situații de criză. Pe termen lung însă, devine o adevărată frână, o opțiune scumpă și nerentabilă, pentru că aduce cu sine ineficiența instituțiilor, îndepărtarea cetățenilor de partid, corupție în interiorul partidului și în societate. Este un management care asigură liniștea decidenților politici, dar pârjolește totul în urma lor.

Mult mai scurt, am putea spune că diferența dintre cele două tipuri de management politic este ca aceea dintre „normal să conducă dacă au fost aleși” și „imposibil să nu fi făcut ei o șmecherie la număratul voturilor”. Dacă a fost prea subtilă comparația, îi invit pe liberalii arădeni să mai aștepte puțin și vor înțelege…

Noi revenim la liniștea care domnește în PNL Arad, deși vin podurile și credincioșii ortodocși peste ei.

Nu știu dacă, în birourile de la parterul Palatului Cenad, s-a aflat, dar administrația condusă de primarul Călin Bibarț – cea pentru care președintele PNL Arad, eurodeputatul Gheorghe Falcă, a insistat foarte mult – nu a reușit să finalizeze, practic, niciun proiect cât de cât serios.

„Faianțarea” trotuarelor din centru și a pieței Catedralei nu sunt proiecte serioase, ci o bătaie de joc pe bani mulți, așa că pot rămâne înscrise printre „marile realizări” ale PNL Arad. Ca și PUG-ul, de altfel, rămas încă în stadiul de himeră, la fel ca porturile care ar urma să facă din Arad un Monaco sau un Rotterdam.

Port Hercule, singurul port cu ape adânci din Monaco 

Sursa: wikipedia.org

Cu toate astea, liniștea este cea care domnește în organizația arădeană a PNL, netulburată de eșecuri, concentrată doar pe teme majore ce țin de politica mare, cum ar fi reformele guvernului sau alegerile din Republica Moldova.

Ceea ce înseamnă că Gheorghe Falcă și ceilalți liberali de frunte sunt fie mulțumiți de eșecurile administrației liberale conduse de Călin Bibarț, fie consideră că nu contează, întrucât la data decontului alegătorii vor putea fi (iarăși) controlați. Desigur, decontul electoral, pentru că un altfel de decont nu va fi posibil prea curând în Arad, deci nimeni nu va plăti nimic pentru prejudicii.

Libertatea de a cerceta există, dar în Arad are limitări liberale.

Ar fi interesant să aflăm, bunăoară, rezultatele unei expertize independente a podului hobanat – ondulat, pe care un primar serios ar fi dispus-o demult. Doar că, oricât de interesantă și corectă ar fi, această expertiză nu se va face. Primarul are alte interese decât aflarea adevărului și a vinovaților.

De altfel, într-un filmuleț produs, regizat și jucat de domnia sa (ficțiune curată, ar merita înscrierea la un festival de profil), a spus-o clar: „Există o expertiză în lucru, făcută de Universitatea Tehnică din București, dar este pentru a-și împărți, să zicem, vina, proiectantul cu executantul. Din punctul nostru de vedere, al beneficiarului, nu vinovații ne interesează, ci rezultatul pentru care noi am plătit, respectiv un pod funcțional, și lucrul ăsta trebuie să-l facă.” (întregul film…, AICI).

Podul are doar o „neconformitate vizuală”, zice primarul Călin Bibarț

Sursa: captură tv

Așadar, există doi potențial vinovați: proiectantul sau executantul. Asta a stabilit, probabil, domnul Bibarț, pentru că altfel, pot exista și alți vinovați, de vreme ce, conform contractului și a legislației construcțiilor, lucrările trebuie verificate periodic, pe parcursul întregului proces de realizare a lucrărilor (proiectul este verificat înainte de începerea lucrărilor). Iar beneficiarul trebuie să controleze dacă aceste verificări au fost făcute.

Nu există, deci, libertatea de a verifica, ci obligația.

Doar că posibilitatea de a afla cine sunt adevărații vinovați nu este pe placul celui care reprezintă interesele beneficiarului lucrării, primarul Călin Bibarț.

Pe de altă parte, aflăm că întârzierea finalizării și dării în funcțiune a podului nu reprezintă un prejudiciu pentru municipiul Arad. Asta este chiar o idee năstrușnică și absolut personală. Pentru că, dacă am avea procurori, cu siguranță s-ar mai modifica părerile. Atât despre vinovății, cât și despre prejudiciu. Dar, de vreme ce nu avem, e clar că nu vom avea nici răspunsuri la întrebările pe care doar noi ni le punem.

Mă rog, noi și câteva zeci de mii de arădeni care nu se lasă chiar așa de ușor duși de nas de rondurile și poveștile primarului.

Printre aceștia, și mulți liberali. Doar că, dat fiind managementul autoritar despre care am vorbit la început, nu au curajul să spună, conștienți fiind că ar intra în conflict cu grupul de susținători ai primarului și, mai ales, cu președintele Falcă. Căruia nimeni, în PNL Arad, nu are curaj să-i spună decât ce crede fiecare că vrea el să audă – excelent management, extrem de productiv!

Alta este însă problema PNL: toți cetățenii care au avut câte ceva de spus și n-au avut cum s-o facă, o vor face la vot. Un prim semnal a fost dat la alegerile de anul trecut și chiar la cele prezidențiale din acest an. Liberalii însă nu au înțeles nimic. Prin vocea președintelui Falcă ni s-a transmis că România are nevoie de o schimbare profundă, pe care o va face premierul Bolojan.

Despre vreo schimbare la Arad nu a fost vorba. Semn că au lăsat alegătorilor arădeni libertatea de a face schimbarea care se impune.

Incapacitatea liberalilor de a înțelege anumite situații critice nu este o noutate în ultima vreme. Că nu au avut reacție la proiectele ratate de administrație poate fi interpretată într-un registru strict politic: au vrut să protejeze imaginea partidului.

Doar că, iată, n-au înțeles nici implicațiile unui scandal cu enoriașii dintr-o parohie unită, cum este cea din Sânicolaul Mic. Și s-au ambiționat să adopte politica struțului. Pentru conducerea PNL Arad, scandalul din jurul numirii unui preot, împotriva voinței enoriașilor, în locul celui care a păstorit parohia timp de 29 de ani, este o chestiune minoră.

Nu-i deloc minoră, dimpotrivă. Doar că liderii PNL s-au „spălat pe mâini”, considerând că astfel scandalul nu există. Mare greșeală și asta.

Surprinzător, în capcana acestei stări de liniște a picat și Gheorghe Falcă, unul dintre puținii liberali arădeni care simte pericolul lipsei de reacție. Probabil, pe unde umblă acum domnia sa, este o obișnuință ca podurile să fie predate de constructori cu onduleuri, iar beneficiarii să nu fie interesați de prejudicii și de vinovați.

Sau protestul a câteva sute de enoriași din fața Arhiepiscopiei este, prin înaltele sfere prin care viețuiește acum domnul Falcă, ceva obișnuit – mai ales tratarea cu dispreț a acelor oameni.

Pe la noi, astfel de situații au rămas încă de excepție. Sau greu de acceptat, mai ales dacă sunt însoțite de dispreț față de cetățeni. Care au învățat să reacționeze. La vot. Atunci va fi cu adevărat făcut decontul tuturor aroganțelor și al disprețului liberal cu care au fost tratați arădenii în ultimii ani.