Tâmp. Asta a fost faţa pe care am făcut-o în faţa oglinzii, când am citit comunicatul Biroului Electoral Central.

Poate nu ştiţi cu ce se ocupă Biroul Electoral Central. Nu căutaţi pe net, fiindcă nu veţi găsi nimic. În rezumat, vă spun eu că el funcţionează în subordinea Autorităţii Electorale Permanente. Adică, o instituţie care funcţionează permanent, fiind finanţată din bugetul statului, având ca principal rol organizarea activităţii Biroului Electoral Central şi ale celorlalte birouri locale la toate alegerile care sunt pregătite de Guvern. Nu căutaţi pe net, fiindcă Autoritatea asta nu are nici o activitate înscrisă de la ultimele alegeri.

Deci, o autoritate care supraveghează activitatea unui birou pentru organizarea alegerilor de orice fel nu există pe internet.

Cu toate astea, Biroul Electoral Central a emis joi, săptămâna trecută, cum ar veni cu 10 zile înaintea alegerilor europarlamentare şi a referendumului iniţiat de preşedintele României, un comunicat care m-a lăsat mut. În prostia mea, căci altfel vorbesc degeaba şi scriu cu acelaşi succes.

Cu voia dumneavoastră, BEC spune în acel comunicat că la alegerile europarlamentare din data de 26 mai 2019, care se vor desfăşura concomitent cu referendumul preşedintelui, e voie să se fure voturi!

Cum? Exact aşa! Legal şi explicit!

M-am mirat că până acum nu a scris nimeni despre această încălcare grosolană a legii electorale. Însă, nu prea tare, având în vedere faptul că, în baza acestei reglementări, toate partidele, subliniez, toate partidele!!!, pot fura voturi cu ocazia acestor alegeri. Ştiind deja că majoritatea surselor media din România este cumpărată, ori subordonată, partidelor politice, nu mi-a fost de mare mirare lipsa unei analize pe acest subiect. Surpriza mi-a oferit-o România liberă, care a publicat un comentariu pe această temă.

Comentariul din RL abordează, însă, doar un aspect al încălcării legii electorale de către BEC. RL îşi pune întrebarea dacă prin decizia BEC se poate viola secretul votului. Curajul unei analize tăioase este ascuns în spatele unei întrebări retorice.

Încerc eu, de aici de la Arad, să vă traduc decizia BEC.

Această autoritate a decis că la alegerile din 26 mai să existe o singură listă pentru toate cele trei buletine de vot. Adică unul pentru alegerile parlamentare şi două pentru fiecare dintre întrebările referendumului preşedintelui. Cu alte cuvinte, nu contează dacă tu, ca votant, vrei să îţi exerciţi dreptul fundamental pentru una dintre cele trei alegeri, fiindcă BEC a gândit în locul tău şi te-a trecut pe o singură listă.

După care acelaşi BEC decide că se înfiinţează trei urne de vot: una pentru alegerile europarlamentare şi câte una pentru fiecare dintre întrebările referendumului. Alegătorul are dreptul să pună oricare (nota bene!, oricare!!!) buletin de vot în oricare (nota bene!, adică atenţie!!!, oricare!!!) urnă de votare, votul fiind considerat valabil!

Acuma începe lecţia pentru furat voturi, la care cred că nici Stalin nu a avut curajul să se gândească. Deşi lui îi aparţine, se pare, zicerea conform căreia „nu contează câţi votează, ci contează cine numără voturile”.

Sunt trei variante de furat.

Să presupunem că eu, ca elector, nu vreau să particip la referendum. Trecem peste varianta corectă a celor de la RL, care spune că asta le dă de înţeles celor din biroul electoral local să înţeleagă ce va vota alegătorul la europarlamentare, ţinând cont de campania partidelor din opoziţie. Eu iau doar buletinul de vot de la europarlamentare, refuzând celelalte două de la referendum. Problema e că am semnat deja, pe lista unică, pentru faptul că le-am ridicat. Deci, prezenţa mea la vot a fost cuantificată. Iar după ce ies de la vot oricine poate băga buletinele de vot în numele meu, în orice urnă, fiindcă votul meu, pe care nu mi l-am exprimat, este legal!!!

Să presupunem că eu, ca elector, nu vreau să votez nici un candidat la europarlamentare şi ridic, pe bază de semnătură, doar buletinele de vot de la referendum. Trec peste varianta celor de la RL, care iarăşi le dă de înţeles celor din biroul electoral local cu cine votez şi trec şi peste ipotetica variantă că aş dori să răspund doar la una dintre întrebări. Deja am semnat pentru toate trei buletinele de vot. Deci poate vota în locul meu oricine, pentru oricine de pe lista de alegeri europarlamentare.

În sfârşit, să presupunem că sunt puţin mai inteligent şi m-am prins de stratagema BEC. Prin urmare, mă prezint la vot şi îmi anulez votul, în semn de protest faţă de această monstruozitate electorală. Rămâne aceeaşi problemă: am semnat pentru toate cele trei buletine de vot. Deci, se poate întâmpla orice cu ele.

Şi totuşi, mai am o speranţă că sunt şi mai deştept şi nu mă duc la vot. Ei, şi? Sau, no, şi? Sunt trei buletine de vot disponibile pentru oricine poate semna în locul meu, fiindcă oricum se ştie  CNP-ul dinainte de a mă prezenta la vot.

Jur pe roşu, cum spuneam în copilărie, că n-am întâlnit un plan atât de genial de a fura voturi. Din toate părţile! Pentru că furtul depinde de componenţa membrilor biroului electoral local. Dacă e dominat de PSD va fura PSD. Dacă e dominat de PNL va fura PNL. Şi aşa mai departe. Cel mai câştigat este referendumul, fiindcă oricum votezi, şi beat fiind, votul tău a contat deja!

Întrebarea mea este una simplă, nu neapărat legitimă: ce să fac? Cu cine să votez?

Dar, mai am o întrebare: contează votul meu?

Nu ştiu! Mă uit într-o zare din capătul unei ţevi de tun. Fie el şi împodobit cu flori.