vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    La pas prin comuna din Arad în care oamenii nu ies la stradă. Cei câțiva pe care cu greu îi întâlnești îți spun fermecător: „Avem treabă, n-avem vreme de pierdut!” (1)

    de Lucian Dănilă | 7 august 2018, 8:50 AM | Reportaj | Topic special

    8

    Când singurul lucru care „omoară” o localitate vine de la... „județ”

    Constructorul unui drum județean a făcut „varză” confortul și micile afaceri din zonă

    Nu am fost niciodată la Seleuș. Am trecut de zeci de ori prin această localitate din Arad, dar niciodată nu am oprit măcar pentru o sticlă de suc. Am aflat între timp că variante aveam să găsesc și suc și țigări și legume sau orice îmi doream, pentru că la Seleuș sunt nu mai puțin de nouă magazine alimentare.

    Și ne-am dus vineri, curioși și de ceea ce găsim în localitate, dar și de drumul intrat în reperații dintre Pâncota și Seleuș. Chiar ne povestea un prieten acum două săptămâni că a trecut pe acolo având ca pasager un român originar din Buteni care lucrează „afară” și a bătut lumea în lung și în lat. „Mi-a spus că a fost în Africa, în Rusia sau Ucraina, în țările mai sărace din Asia, dar niciunde nu a văzut așa drum cum e cel dintre Pâncota și Seleuș”, ne povestea prietenul nostru. Și ne-a făcut curioși.

    Am plecat vineri la drum cu intenția de a evita drumul Pâncota – Seleuș măcar la dus. Așa că am ales DN 79, până la Chișineu Criș, după care am trecut de Sintea Mare și am ajuns în Șicula. Parcă ne-am trezit în „Moromeții”. Și de la viciile noastre am ajuns să vedem viciile lor… Era ora 13, o căldură afară de ni se topeau cauciucurile și tălpile la pantofi, iar noi am rămas fără țigări. Lângă primăria din Șicula am descoperit o alimentară și un birt. Cel mai tare ni s-a părut că în ambele locuri era aceeași vânzătoare. Până să ajungem la birt, un bărbat trecut de 60 își făcea loc printre noi și se întreba dacă poate merge drept. Nu prea putea…

    Am intrat în alimentară, nu era nimeni. A sosit o femeie, i-am cerut țigări, dar ne-a îndrumat să mergem în cârciumă că în alimentară nu găsim. Și ne-am dus la cârciumă. Am stat un minut, nu era nimeni. Apare aceeași femeie și ne-a întrebat ce țigări dorim. Pretențioși, sau poate nu, nu am găsit ceea ce ne doream. Și am plecat.

    Pe terasa din fața cârciumei, șase „profesioniști”. De la căldură, de la aburii alcoolului, de la puțin mai mult de cinci beri sau nu știm de la ce, dar tare erau obosiți oamenii. Le spunem „profesioniștii” pentru că sunt acei oameni 50 plus, echipați doar cu pantaloni scurți și șlapi, care vorbesc într-una, iar când stai lângă ei te lovesc peste umăr să te facă atent, sau te scuipă în ureche. Ne și gândeam că așa vrem să fim și noi la vârsta pensionării. Nu în pantaloni scurți și șlapi, ci așa ca ei, fără vreun gând…

    Și am plecat spre Seleuș. Drumul e pitoresc, rupt parcă din filmele cu Iancu Jianu. Căruțe trase de cai pe drum, iar pe marginea șoselei puteai să vezi bivoli îngropați în nămol, așa cum vedeam hipopotamii la Teleenciclopedia. Și am intrat în Seleuș, trecând podul pe care se află instalate panouri solare. Nu mai funcționează… Cineva le-a furat acumulatorii la câteva săptămâni după ce au fost instalate, o poveste mai veche, dar cât se poate de… românească.

    Și ne-am propus să ne plimbăm prin comună, în speranța că vom culege ceva informații de la oameni despre traiul seleușenilor. Pe cine să întrebăm, că pe stradă nu era nimeni… La un moment dat întâlnim un tractorist care lucra la un șanț la el la stradă.

    • Bună ziua, domnule, suntem de la ziar și am vrea să vorbim cu cineva să vedem cum e la Seleuș. Sunteți primul pe care îl vedem pe stradă deși ne-am cam plimbat prin comună. Aici nu mai locuiesc oameni, sau toți sunt cu treabă?
    • Păi aici oamenii lucră. Avem treabă multă, n-avem vreme de pierdut.

    IMG 1306

    Și ne-a lăsat cu ochii în soare. Și ce soare, și câte grade… Toate gradele…

    Și am pornit spre centrul comunei, nu înainte de a vedea un alt om la stradă, în șlapi și pantaloni scurți ca cei de la Șicula, dar omul acesta chiar lucra. Apoi am trecut pe lângă capela de la cimitir care acum se construiește. Erau cinci oameni deși afară erau peste 35 de grade și lucrau toți. Mai mulți decât la stadion la UTA…

    Ajunși la alimentară am găsit și țigările preferate, alea cu „click”, iar doamna vânzătoare a fost tare amabilă. „Avem nouă magazine alimentare în comună”, ne spunea ea, iar noi ne gândeam că ăsta chiar e semn de bunăstare. „E bine la Seleuș, aici oamenii toți sunt cu munca, nu aveți pe cine vedea pe străzi. Toți sunt pe la sere, iar care nu sunt la sere lucrează în fabrici pe lângă Seleuș, la Ineu, la Pâncota, chiar la Arad și la Chișineu Criș”, ne spunea ea. Apoi ne-a indicat și unde e singura cârciumă din sat.

    Ajunși la cârciumă am crezut că suntem la un chioșc de cumpărat vignette, așa cum vezi pe drumul către Nădlac. Dar nu, era birtul din sat. Acolo o femeie. Înăuntru, nimeni. Ne-am luat un Pepsi, țigări aveam, și ne-am dus pe terasă. Acolo iarăși nimeni. Ne-am întors la doamna să o întrebăm ce-i cu lumea pe la Seleuș, cum de nu e nimeni la birt?

    38690981 305548763345043 232663695593832448 n

    „Păi aici numai seara vin, la o bere, două. Oamenii lucră, sunt gospodari. Dimineața și seara sunt în solarii. Alții mai lucră la firme de pe lângă Seleuș. Nu au vreme de venit ziua la birt”, ne spunea ea.

    Afară, la stradă, o băbuță simpatică își vindea legumele. Era chiar mama vânzătoarei de la birt. Bărbații din familie erau la muncă, fie acasă, fie la fabrici. Problema este că în acest an, legumele nu prea trec dacă stai cu ele pe marginea drumului. Totul din cauza drumului…

    „De când au început să repare drumul dintre Pâncota și Seleuș, multă lume ocolește Seleușul. Stăm cu legumele și se strică că nu le cumpără nimeni. Puțini oameni mai trec pe aici și dintre ei foarte puțini opresc”, ne spunea foarte deschisă, foarte amabilă, femeia.

    Drumul dintre Seleuș și Pâncota este singurul drum rău din zonă. Comuna este asfaltată integral, școala este renovată, grădinița la fel, Primăria arată foarte bine și ea. Mai mult, la școală au și un teren artificial, l-am și fotografiat, iar din poze se poate vedea că nu este cu nimic sub cel de pe Motorul, montat în această vară pentru a juca UTA acolo.

    IMG 1303

    Nu ne prea place să lăudăm primari. Nu că am fi „hateri” sau că am avea ceva personal cu ei. Dar cu primarul Cristian Branc nu prea avem de ales. Omul… am constatat că e cumpătat. Renunță la bairamuri – știți despre ce vorbim… „Zilele comunei” – acelea care mănâncă banii ca pisica cașcavalul – ca să asfalteze străzi, să renoveze instituții din comună sau să aranjeze cimitirul și să mai facă și o capelă. Este un primar cumpătat, unul care se vede că în viața sa a fost angajat pe la Finanțe…

    Iar drumul… Ăla nu e drum. Ce găsești între Seleuș și Pâncota, mai bine de 5 kilometri, este un afront pentru cei care credeau că în 2018 vom ajunge să trăim cum se trăiește în Europa civilizată. Parcă suntem într-un western din anii 50, sau pe „drumul oaselor”. Se circulă cu maxim 30 de kilometri la oră, praful așa se ridică de parcă ar fi furtună de nisip din Sahara. Este incredibil ce vezi acolo…

    În partea a doua a acestui reportaj, tot sub titlul „Avem treabă, n-avem vreme de pierdut” combinat cu „Nici primarul nu e la Primărie, ci e pe străzi pe undeva” o să aflați câte milioane de euro (DA! Milioane pentru o comună cu sub patru mii de locuitori) a atras Primăria Seleuș, ce s-a făcut, ce se va face și, mai ales, ce planuri nebunești (în sensul bun, bineînțeles) sunt puse la cale de către administrația din comună. Dintre care unul este minunat de-a dreptul!…

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. DA ..cam aveți dreptate , mai puțin cu drumul ! Așa cum arată acuma este dezastru, dar așa cum a arătat acum o lună nu prea eram de acord.. adică asfalt cârpăcit asa cum convine celor din administrația Aradului, adică acolo unde an de an se spală banii de mai multe ori cu cârpăceala ! Dar când va fi gata .. nu mai ai ce spăla că deh va fi cum trebuie. Ce nu se știe , a cui firmă este implicată și întinde de timp?! Cine a făcut contractul, cu cine și termenul de finalizare că eu nu cred că au venit extratereștrii să distrugă drumul respectiv în dorul lelii și încă ceva…. cred că ar fi bine să bateți pe la ușile firmei respective și să întrebați ce utilaje au că eu nu am văzut pe acolo decât vreo 2 mașini ce aduceau piatră și un tăvălug mecanic dar nu toată ziua..! Acolo ar trebui vreo 20 de mașini care să facă treaba , iar a 2-a zi să se asfalteze . Tare mi-e frică să nu fie o firmă de apartament apărute cu o săptămână înainte de contract care închiriază utilaje pe bani puțini cine știe a cărui rudă ca de obicei ! … poate că mă înșel și merge încet pt. că se vrea ceva excelent de genul ”lucrului bine făcut” !

      +2 voturi
      +1
      -1
    2. Frumos articol.Si da in Seleus sunt oameni foarte harnici de la satenii de rand pana la vice si primar.Pe drumul Pancota-Maderat-Tarnova cand mai treceti?Ma intreb daca acel drum tocmai „reabilitat” in primavara va fi reparat vreodata in adevaratul sens al cuvantului,nu peticeli gen 2 plombam 5 lasam de samanta.Si daca aveti masini OffRoad puteti incerca si „Drumul Judetean” Tarnova-Dud-Taut.

      +3 voturi
      +1
      -1
    3. Sant mandru ca am radacini in seleus , chiar sant var cu primarul si ieri ne-am salutat de doua ori prin claxoane .cuvintele sant de prisos din partea mea pentru ca eu cunosc si locuitorii si primarul . Am doar o intrebare pentru cititori , stiti treaba cu omul sfiinteste locul . Daca am avea un primar ca si dl branc in cat timp erau gata cele doua poduri de pe centura si stadionul uta .

      +1 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru Raul

    9 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.