Este cunoscută peste tot în lume brambureala pe care a făcut-o Elon Musk cu așa-zisa lui reformă „de personal” din agențiile federale americane, de la stat, cum s-ar spune la noi.

O măsură atât de pripită încât ne putem întreba dacă n-a fost cumva gândită în „laboratoarele” din Palatul Victoria, de miniștrii guvernelor Ciolacu (sau Ciucă, Orban, Cîțu și așa mai departe până la Roman Întâiul Puloverat) și însușită de Musk.

Oricum ar fi intrat în posesia minții lui, a fost prost gândită și aplicată, dovadă că instanțele americane n-o apreciază.

Toate guvernele din decembrie ’89 încoace s-au străduit să-și pună în valoare șmecheria atunci când s-a pus problema oamenilor, fie că a fost vorba de salarii, fie de condiții de muncă, de tratament, de pensii și așa mai departe. Chiar „marele democrat” Petre Roman îi îndemna pe directorii întreprinderilor sau societăților, cum s-or fi numind în acele vremuri, să nu le crească salariile la oameni, ci să le acorde sporuri, pentru că alea nu intră la calculul pensiilor.

O șmecherie generatoare nu doar de brambureală, ci și de necazuri pentru oameni – mulți s-au trezit cu pensii mai mici decât ar fi meritat – pe care sindicaliștii din acele vremuri n-au sesizat-o sau n-au vrut s-o sesizeze.

Nu prea a existat coerență în actul de guvernare la niciun guvern de până acum, toate având alte obiective decât viziune, adoptarea unui program de guvernare în concordanță cu doctrina partidului care conduce guvernare și așa mai departe.

O excepție de la această brambureală a fost, poate, într-o oarecare măsură, guvernarea Isărescu.

Dar atunci (decembrie 1999 – decembrie 2000) era o situație specială, după o guvernare catastrofală, de aproape doi ani, a lui Ciorbea, urmată de guvernarea lui Radu Vasile. În rest, doar măsuri pompieristice, multe fără nicio noimă sau, cum a fost cazul guvernării Ciolacu, fără nicio justificare economică. Dar, mai ales, măsuri șmecherești, de conservare a unor privilegii.

Iar când era vorba despre privilegii, nu mai era (doar) simplă șmecherie, era și imaginație și voință de a pune „în operă” rodul imaginației. Brambureală controlată și, nu neapărat asumată, dar îndelung explicată, până la ștergerea oricărei urme de credibilitate. Dar, pe cine mai interesa credibilitatea când jocurile guvernării erau făcute.

Cu siguranță vă amintiți că, oarecum din senin, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a surprins România cu Decizia nr. 91/2024, publicată în 29 ianuarie 2025, prin care, în „dezlegarea unor chestiuni de drept” lămurea astfel problema cumulului pensie – salariu în sistemul public: „în situația menținerii la cerere a raportului de funcție publică după îndeplinirea condițiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu (s.n.), chiar dacă funcționarul public ceruse suspendarea plății pensiei”.

Suficient de clar pentru a fi pusă în aplicare de toți angajatorii din sistemul public dar, atenție, doar pentru funcționarii publici. Pentru că această Decizie a ÎCCJ, fiind una emisă în dezlegarea unor chestiuni de drept, privește o situație anume, cu care a fost sesizată, dcizia fiind obligatorie pentru toate celelalte cazuri de același fel.

Nu analizăm acest mijloc procedural, ce poate fi ceva mai greu de înțeles, dar precizăm că este un mecanism prin care se urmărește, pe de o parte asigurarea unei practici unitare în anumite chestiuni care, prin interpretări diferite, ar putea duce la soluții contrare interesului legiuitorului, iar pe de altă parte, poate fi considerat un instrument procesual apt să prevină formularea unor recursuri în interesul legii.

Întrucât, cum spuneam mai sus, această Decizie nu dispune asupra tuturor angajaților din sistemul public, Guvernul avea datoria, cel puțin morală, de a lămuri celelalte cazuri care nu intră sub incidența acesteia. Cum ar fi, bunăoară, angajații contractuali, supuși prevederilor Codului muncii, și nu a Codului administrativ, ca funcționarii publici. Și chiar asta a încercat Guvernul Ciolacu 2. Doar că nu a reușit decât să genereze încă o brambureală și, desigur, multă nervozitate în sistem.

Să facem o mică paranteză și să ne amintim de funcționarii din structura Senatului. Vă mai amintiți cum spuneau domniile lor că sunt „esenţiali pentru funcţionarea eficientă a procesului legislativ”? Ei bine, la fel de esențiali trebuie că se consideră și liota de funcționari care populează sediul guvernului și care realizează întregul proces legislativ de la nivelul Executivului.

Domniile lor, funcționarii „esențiali”, realizează și expunerile de motive, și notele de fundamentare și cele de impact, precum și, firesc, proiectele propriu-zise ale actelor normative.

Ei bine, pe 6 martie Guvernul a emis încă o ordonanță trenuleț, OUG nr. 9/2025 – cu un nume kilometric și cam șmecheresc – în care la art. IV se prevede că: „La articolul 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (…), după alineatul (9),  se introduce un nou alineat, alin. (10), cu următorul cuprins:  

Raportul de muncă al personalului contractual plătit din fonduri publice (…) care îndeplinește condițiile de pensionare și pentru care a fost emisă decizia de pensionare, încetează de drept, în condițiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/s2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, chiar dacă salariatul a solicitat suspendarea plății pensiei”.

Adică, exact textul din Decizia 91 a ÎCCJ, cu singura deosebire că sunt vizați salariații contractuali, nu funcționarii publici.

Brambureala a ieșit la iveală când atât „funcționarii esențiali” din guvern, cât și miniștrii importanți care au semnat actul, nu au realizat că prin această modificare prost gândită vor pune, practic, pe butuci Învățământul și Sănătatea. Așa că au amânat până la sfârșitul anului aplicarea măsurii prevăzute la articolul IV.

De ce n-au amânat aplicarea măsurilor doar în cele două domenii puse în pericol?, numai domnul Ciolacu știe. Nu de alta, dar amânarea deciziei pentru toți angajații contractuali, generează o situație discriminatorie pentru funcționarii publici. Brambureală în toată puterea cuvântului.

Dacă onor guvernul n-a fost capabil să rezolve o astfel de problemă, minoră, totuși, ce așteptări să mai avem de la el să rezolve probleme economice, de exemplu?

Și totuși, a rămas o categorie de personal angajat în mai toate domeniile plătite din fonduri publice din România, care nu este vizată nici de Decizia 91 a ÎCCJ, nici de OUG 9 a Guvernului: pensionarii speciali, funcționarii publici cu statut special, pensionați la vârsta la care unii încă n-au scăpat definitiv de coșurile de pe față. Pensionari din care avem și în Arad și care nu vor fi scoși la pensie nici cu Ordonanță militară – nu-i mai spun numele, funcția și multiplele sale surse de venituri, ca să nu se spună că am ceva cu domnia sa.

Și asta, pentru că cei care decid cui i se aplică Decizia nr. 91 a ÎCCJ consideră că atâta vreme cât acești „speciali” încă nu au împlinit vârsta standard de pensionare, pot cumula pensia specială și salariul. Așadar, când este vorba despre „speciali” până și o administrație publică municipală, de exemplu, poate fi mai puternică decât o Decizie a ÎCCJ!

Pentru că așa vor unii primari, șefi de resurse umane, secretari generali sau Dumnezeu mai știe ce alți funcționari cu putere de decizie din primării.

Evident, astfel de „speciali” populează nu doar Consiliile județene sau primăriile, de exemplu, ci și guvernul. Or, în aceste condiții, devine de înțeles toată brambureala generată de premierii și parlamentarii noștri fricoși, care se codesc să decidă odată pentru totdeauna dacă toți românii au dreptul la cumulul pensiei cu salariul în sistemul public sau numai cei cu pensii speciale. Sau, cum ar fi normal, nici unii, nici alții.

Mai greu de înțeles este puterea pe care și-o iau unii „baroni” locali față de premier sau, mult mai grav, față de cea mai înaltă instanță din România, Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totuși, un individ care a „supt” de la stat dincolo chiar și de imaginația unui ministru (în acest caz, Mircea Fechet), Teodor Țigan, a fost, în sfârșit, scos din circuitul fondurilor publice. Deocamdată, cel puțin…

Teodor Țigan, demis de la conducerea Direcției Silvice Arad. Cine este inginerul care i-a luat locul