Music will change the world – ce slogan frumos pentru prima ediție a festivalului Symphonic Experience! Evenimentul a debutat vineri, pe stadionul Francisc Neuman din Arad, iar prima experiență ne-a dat un mic exercițiu de imaginație că dacă se vrea, se pot face lucruri cu adevărat frumoase la Arad. Păcat că probabil mulți dintre noi s-au obișnuit cu letargia orașului, încât au fost reticenți să-i dea o șansă. Poate că acesta ar fi unul dintre motivele pentru care publicul nu a fost unul atât de numeros pe cât se spera, însă asta nu a oprit atmosfera să fie una intensă.

Prima zi de festival a început timid, cu un public restrâns la începutul programului, fiind oarecum de înțeles și din cauza teribilei călduri de 40 de grade care a învăluit orașul, sufocându-l ca într-un corset mult prea strâns. Bianca Ștefania, Anastasia Maria și Ribozom au fost primii care au urcat pe scenă, urmați de Ceitrei, o formație din Arad, cu un sunet chiar bine închegat, profesionist. Ceitrei ne-au amintit cât de faine erau petrecerile rockerilor din anii ’80. Dacă ar fi să le comparăm sunetul cu cineva anume, în grabă, am putea spune că sunt un soi de mixtiune între Van Halen-ul de pe vremea lui Sammy Hagar și Def Leppard. În timpul show-ului lor a început treptat și să vină mai multă lume, iar în pauza de după concertul rockerilor, Cătălin Lăpușcă – unul dintre organizatori – a anunțat că nu se va mai ține cont de locurile de pe bilete, doar de zonele delimitate, întrucât în ultimul moment, ISU a solicitat o rearanjare a scaunelor, pentru a facilita mai multe culoare pentru ieșiri. Astfel, este de reținut și pentru cei care au achiziționat deja bilete online că și sâmbătă și duminică se va ține cont doar de zonele delimitate: peluză, bronz, silver, gold, VIP.

Corul Academica al Filarmonicii Arad este cel care a continuat programul muzical, întâmpinând la început mici probleme de sonorizare, remediate însă într-un scurt timp. Vocile înălțătoare ale celor din cor, acompaniate de pian și chitară rece au adus o variantă aparte unor melodii celebre de film ori hituri internaționale.

Cei care au schimbat complet „placa” și tonul festivalului au fost maghiarii de la Kerekes Band, care au dus experiența la un complet alt nivel. Sunet excelent, muzică hipnotizantă, absolut eclectică… pentru cei care i-au descoperit abia acum (așa cum a fost și cazul nostru), singura întrebare a fost: de ce? De ce abia acum am auzit de ei?! A găsi un stil în care să-i încadrezi e greu. Haideți să-i spunem un cocktail de rock, jazz, folk și world music. Un soi de Jethro Tull pe prea mult Red Bull, Kerekes Band au rupt gura târgului! Înființată în 1995 în Eger, Ungaria, trupa e foarte apreciată în vecini, ba chiar și la nivel internațional. Unul dintre albumele lor, „Pimasz”, a chiar fost selectat de prestigioasa revistă a industriei muzicale mondiale, British Songlines, în top 10 cele mai bune din lume, câștigând de atunci aur și platină, iar albumul „What The Folk?!” a adus trupei și primul premiu Fonogram și primul hit radio, „Mr. Hungary”, care a condus topul MR2 timp de săptămâni întregi. Al doilea premiu Fonogram a mers la „Folklore Man”. Kerekes band este alcătuită din Zsombor Fehér la flaut, Viktor Fehér la tobe, Ákos Csarnó la violă, Csaba Námor la cobză și Péter Sohajda la chitară bas, iar pe scena de la Arad au mărturisit că sunt mari fani ai muzicii populare românești, chiar inserând elemente specifice într-o anumită melodie pe care au cântat-o pe ritmuri de boogie. Dacă vă plac sunetele atipice, dar cu elemente folclorice, chiar vă sfătuim să dați o căutare pe net după „Kerekes Band”!

Capul de afiș al serii a fost însă, fără nevoie de vreo prezentare, trupa Phoenix. Deși este adevărat că din componența originală a mai rămas doar Nicu Covaci, totuși, Phoenix rămâne Phoenix, sunetul acela inconfundabil care a vrăjit generații întregi de români e tot acolo și sună incredibil, fără exagerare. La Symphonic Experience, publicul a celebrat alături de Covaci 60 de ani de la înființarea formației. „Phoenix e o trupă peste care stă un blestem… dar care învie din propria cenușă”, a spus Covaci, lăudându-i cu această ocazie pe tinerii săi colegi. Și pe drept cuvânt! Melodiile arhicunoscute, toate marile hituri Phoenix au sunat impecabil sub această formulă, iar Orchestra Filarmonicii Arad, sub bagheta dirijorului Daniel Jinga, a adus un plus de grandoare. Cea mai seducătoare prezență pe scenă a fost violonista Lavinia Săteanu, care pare o sursă inepuizabilă de energie, învârtindu-se ca un titirez, fără vreun semn de obosire, pe parcursul concertului. Vocea lui Costin Adam se mulează exact peste compozițiile muzicale, păstrând acel sound autentic Phoenix, degetele lui Cristi Gram au devenit parcă invizibile, în viteza cu care se deplasau pe corzile chitarei, iar Vlady Săteanu a făcut un solo de bas parcă de pe o altă planetă. Poate cel care a trebuit să lupte cel mai mult pentru a impresiona publicul a fost toboșarul, căci e greu să fii în locul lui Ovidiu Lipan Țăndărică, cel care e considerat unul dintre cei mai buni percuționiști. Totuși, suntem de părere că Flavius Hosu, „Mitraliera din Carpați”, a trecut testul cu brio.

Un moment memorabil, către finalul concertului, a fost în timpul melodiei „În umbra marelui urs”, când lumea deja nu mai stătea pe scaune, ci în picioare și – la îndemnul lui Nicu Covaci – și-a aprins lanternele telefoanelor, mișcându-le în aer, pe ritm. O priveliște deosebită, un mesaj clar de „mulțumim, Phoenix, pentru toți anii de muzică cu adevărat bună! Îți suntem alături”.

E adevărat, au existat și câteva momente de mici scăpări organizatorice în prima seară de festival, însă pentru asta credem că se poate aplica următoarea zicală: „problema nu e problema, ci e atitudinea ta față de problemă”. Cum spuneam, chiar la începutul zilei, au fost mici momente de microfonie, apoi către finalul serii, în timpul concertului Phoenix, ecranele din stânga și dreapta scenei au mai dat rateuri, afișând doar o parte din imagine, însă staff-ul tehnic a fugit de urgență în spatele lor să le repare. Și vântul a fost intens către final, răcorind publicul, dar zburând unul dintre bannerele de lângă scenă, în timpul solo-ului de tobe. Se mai întâmplă, mici probleme apar, se remediază rapid din mers, însă credem că per ansamblu experiența primei zile de festival Symphonic Experience a fost una pozitivă, lăsându-ne să așteptăm cu entuziasm următoarele.

Astăzi, programul continuă de la ora 17:00 cu Roland Ristin, Ilinca Sîrbu și un program de dans, apoi de la 19:00 cu jazzul celor de la Budapest Orchestra Project, apoi muzică clasică, de la 20:30, alături de Corul Academica, iar de la 21:30 maestrul Gheorghe Zamfir și invitații săi speciali.

Duminică, ultima zi de festival ne aduce de la 17:00 un concert oferit de Ilinca Sîrbu & Roland Ristin și un program de dans, de la 19:00 un spectacol aparte: marele violoncelist român Răzvan Suma, de la 20:30, ne vom bucura de vocea inconfundabilă a Laurei Bretan, iar de la 21:30, arena Francisc Neuman va răsuna de voci intense de operă: Marcel Pavel, Iordache Basalic și Vlad Mirița.

Foto: Tomck@t