Cinematograful „Arta” a fost plin până la refuz, luni seara, la premiera filmului „Între chin și Amin”, un public atât de numeros nemaifiind prezent în sală decât la premiera mult așteptatului „Moromeții 2”. Oamenii s-au înghesuit chiar și pe trepte, iar organizatorii s-au văzut nevoiți să închidă ușa, trimițând acasă pe cei care au venit puțin după ora fixă. Este ceva legat de instalarea comunismului în România ce pare să fie un soi de „cârlig” care trage publicul în sălile de cinema, iar acest lucru nu poate fi decât de bine, căci Răul (și ne vedem nevoiți să scriem cu literă mare!) pe care l-a făcut acest regim nu trebuie uitat vreodată și amintirea acelor vremuri negre nu trebuie lăsată să se stingă.

În sală au fost prezenți regizorul Toma Enache și actrița Kira Hagi (fiica lui Gheorghe Hagi), iar înainte de proiecția propriu-zisă a filmului, Enache a luat cuvântul, dorind să mulțumească organizatorilor pentru invitație, dar mai ales publicului pentru prezența numeroasă.

„Sunt extrem de onorat să fiu aici la Arad, unde am mai fost și cu celălalt film (n.red.«Nu sunt faimos, dar sunt aromân») și cu alte piese de teatru. E o bucurie să văd o vibrație aparte și îi mulțumesc pentru invitație Corinei Huțan și Centrului Cultural Județean, care a dorit să facem o premieră și aici la dumneavoastră în oraș și cred că a meritat, pentru că prezența dumneavoastră ne-a dat o bucurie să fim aici. Spuneam că acest film s-a făcut cu chin și amin, cu cinci săptămâni de filmări la Jilava, actorii în picioarele goale pe ciment, în condiții de mucegai și umezeală. Ni s-a părut cumplit să stăm acolo cu trei mese pe zi să filmăm, iar seara să mergem să dormim în paturile noastre! Darămite să fii închis acolo și să fii torturat! Filmul a fost inspirat din lucruri nu reale, ci foarte reale, care s-au întâmplat acolo. În film veți vedea doar o mică parte din aceste orori. Atât am crezut că putem spune noi în povestea lui Tase Caraman. Ce aș putea să vă mai spun e că mi-aș dori mult, și știu asta din experiența celorlalte 22 de orașe în care am fost până acum, că unele doamne mai sensibile din sală vor simți că sunt scene de o duritate mai greu de îndurat, dar vă spun atât: să îndurăm împreună, pentru că finalul este izbăvitor și pozitiv, se termină într-o notă pozitivă, cu toată durerea și cu toată suferința care este adunată în el. Și vă mai spun de pe acum, mi-aș dori mult să fiți acei purtători de adevăr și lumină ai acestui film”, a spus regizorul, îndemnându-i să răspândească vestea despre film.

Kira Hagi a declarat pentru Special Arad că filmările au fost o experiență tulburătoare pentru ea, mai ales aflându-se la început de carieră. Înainte să-i cadă în mână scenariul, avea o idee vagă despre Experimentul Pitești din poveștile bunicului ei, însă acolo, pe platoul de filmare, a fost o cu totul altă experiență, una extrem de vie.

„Mă simt onorată că am lucrat alături de actori atât de talentați și cu o experiență vastă. Pentru mine a fost o experiență extraordinară. A fost și greu, dar am avut și momente mai ușoare. Desigur, a fost un subiect tulburător și a trebuit să ne obișnuim cu realitățile acelei perioade. Înainte să citesc scenariul, aveam așa doar o idee vagă de la bunicul meu, însă nu știam clar ce s-a petrecut, nu citisem până atunci. Cu siguranță m-a marcat. De fapt, pe toată lumea… și vrem ca și tineretul să vadă acest film și să învețe, așa cum am învățat și eu, ca să nu repetăm aceeași greșeală”, ne-a spus Kira.

Întrebată fiind despre scena care a tulburat-o cel mai mult din film, aceasta ne-a spus că sunt multe scene, însă a amintit scena pe care a avut-o cu Constantin Cotimanis. „A fost o scenă foarte grea, am plâns foarte mult la scena aceea și m-am consumat emoțional… Dar tot filmul a fost «challenging»”, a zis Kira Hagi.

Pentru cine nu a auzit de „Fenomenul Pitești”, sau „Experimentul Pitești” cum mai e numit, menționăm că este vorba de cel mai nemilos „program” de spălare pe creier pe care Partidul Comunist Român îl desfășura în perioada 1949-1952, la Închisoarea din Pitești, unde deținuții, considerați „inamicii” regimului, erau „reeducați” – torturați atât fizic cât și psihic – cu scopul de a îi descotorosi de convingerile politice și religioase. Tehnicile de tortură folosite sunt considerate ca fiind cele mai aspre din țările est-europene, în urma lor decedând mii de oameni. Culmea, nici până acum nu a căzut nimeni responsabil, nu a fost nimeni pedepsit pentru aceste orori.

Pentru cei care și-ar fi dorit să vadă filmul „Între chin și amin”, însă nu au mai reușit să găsească locuri, organizatorii au anunțat că marțea viitoare, pe 29 octombrie, va mai rula încă o proiecție, tot la Cinema Arta.