Interviuri în oglindă. Trei medici arădeni ne-au vorbit despre „experții” în medicină cu diplomă pe Facebook și despre goana după leacul suprem al vieții

    de Raluca Medeleanu | 4 ianuarie 2022, 10:39 AM | Interviuri | Sănătate | Topic special

    2

    Dr. Simona Dumitra, dr. Dorica Sănduțu și dr. Adrian Dărăbanțiu

    Argument. După decenii în care medicina a însemnat mereu vizite în încăperi reci, neprimitoare, cu stat la cozi interminabile, pentru a fi consultat rapid de un doctor care ne spune scurt și la obiect o denumire de afecțiune pe care arareori o înțelegem și ne prescrie o rețetă a cărui scris îl deslușesc cu greu până și farmaciștii, nu e de mirare că fenomenul numit generic la ora actuală ca „medicină alternativă” câștigă tot mai mult teren în întreaga lume. Dar până unde poate fi ea benefică și când devine deja o problemă? Comunitatea științifică pare implicată într-un război, practic, cu morile de vânt atunci când vine vorba de demonstrarea eficienței acestor tratamente, însă oamenii își îndreaptă tot mai mult privirea într-acolo. Atenționăm încă de la început că nu facem referire la remedii naturale ale căror calități terapeutice sunt cunoscute încă din vremuri îndepărtate, ci la diferite tratamente ale căror popularitate e răspândită mai degrabă de „trend” și dă impresia că se pretează la absolut orice.

    Un prim motiv pentru care „medicina alternativă” a reușit să câștige tot mai mult teren pare a fi, după cum a observat și savantul Richard Dawkins, mai degrabă latura sa psihologică, faptul că cei care o practică au mai mult timp să acorde atenție sporită celor care apelează la ei și, mai mult, garantează multe beneficii fără efectele negative despre care tot citim pe prospectele medicamentelor industriale. Însă aici intervine și diferența majoră dintre medicina clasică și cea alternativă. Pe când medicamentele care sunt realizate în mod sintetic în laboratoare au nevoie să treacă prin nenumărate teste și aprobări date de nenumărate comisii de specialitate, tratamentele acestea primesc undă verde pe piață fără prea multe controale, din simplul motiv că sunt inofensive. Dar sunt ele? Prin faptul că sunt accesibile la liber, fără rețete, produc apariția unui alt fenomen, care devine cu adevărat îngrijorător: oricine le poate cumpăra, după ureche, pentru a se trata pentru orice afecțiune crede de cuviință, doar pe propria răspundere, fără a mai consulta un medic în prealabil. Avem de-a face așadar tot mai mult cu persoane care ignoră obținerea unui diagnostic oficial, avizat, și care își pun singure diagnosticul, după o simplă căutare a simptomelor pe Google, după care obțin „leacul suprem” de pe vreun grup de pe Facebook, ori de pe un forum, din gura unei persoane fără nicio pregătire, care recomandă produsul X sau Y doar pentru că „știe el că e bun”.

    Ce spun medicii

    Fenomenul „diplomei de Facebook” devine tot mai îngrijorător în ultimul timp, astfel că am contactat trei medici arădeni, care au o experiență vastă, pentru a ne spune cum percep ei situația actuală a actului medical clasic versus metodele folosite la liber, atât de populare precum „uleiurile esențiale”, de pildă. Ne-au acceptat invitația la dezbatere dr. Simona Dumitra, dr. Dorica Sănduțu și dr. Adrian Dărăbanțiu.

    – În străinatate, observăm că s-a ajuns la un adevărat război între medicina clasică și medicina alternativă. Cum vedeți situația în România?

    Dr. Adrian Dărăbanțiu: „Nu este un război. Sunt mai multe tipuri de medicină alternativă care au școlile lor. Atâta timp cât facem niște paralele, căci chiar sunt paralele, nu se întâlnesc niciodată. De exemplu, școala chinezească de medicină tradițională este o școală separată, homeopatia e o altă medicină, dar pentru asta trebuie să ai studii necesare ca să o practici, ori la noi nu există persoane care să practice medicina alternativă și să aibă și studii în spate. Studii înseamnă studii universitare. Adică există facultăți de medicină tradițională chinezească, care sunt paralele, chinezii au și una și alta. La noi nu există așa ceva. Deci există în lume, nu este război între ele, fiecare poate să aleagă cum se tratează, cu condiția să fie tratați de cei care au făcut studiile respective Nu poți să faci medicină cu un curs de șase săptămâni”.

    Dr. Simona Dumitra: „Nu cred că există un război autentic între cele două tipuri de medicină, ci mai degrabă conflicte între orgolii care nu pot evolua. Suntem de aceeași parte a baricadei, iar interesul nostru este comun – binele pacientului și eliberarea lui din boală. Desigur că fiecare tip de medicină are la bază o formare academică și o educație specifică de minim 5 ani, se creează un model de terapeut, cu multe limite, desigur, din ale cărui granițe cu greu se iese. România are un filon puternic tradiționalist, din fericire, ceea ce conferă deschidere pentru leacurile din cufărul bunicii – plante, uleiuri, masaj etc. Inventivitatea care ne caracterizează ne permite să trecem ușor de la un tip de medicină la altul și să le combinăm. Cred că medicul român nu poate fi îndoctrinat în scheme rigide, pentru că simte că tratează pacienți și nu boli. De asemenea, nu este îngrădit în a prescrie anumite terapii naturiste, față de Occident unde există o delimitare strictă a competențelor”.

    Dr. Dorica Sănduțu: „Într-adevăr am constatat că unii pacienți apelează la medicina alternativă, dar, până la urmă, ajung la concluzia că au fost atrași de mirajul unor aparate, metode, manevre, siropuri, pastile care să le vindece TOATE bolile și că în esență au fost păcăliți! Eu, ca medic specialist practician nu le pot promite rezolvări rapide sau nedurerose (uneori), dar pot să le explic variantele de tratament valide, moderne, validate științific. Îi pot asigura că le recomand tratamente și medicamente moderne, la fel cum ar face orice medic dintr-o țară europeană. Sigur, medicii le spun câteodată și lucruri neplăcute:  nu mai fuma, nu mai consuma băuturi alcoolice sau sucuri îndulcite, schimbă-ți obiceiurile alimentare, fă mișcare, optimizează-ți greutatea… trebuie să te supui unei operații, să iei un medicament sau mai multe… dar acestea toate SUNT în interesul sănătății lor, al pacienților noștri care ne preocupă într-o măsură mai mare decât, în general, se crede!”.

    – Strict din punctul dumneavoastră de vedere, cum priviți medicina alternativă? Considerați că are funcționalitate dovedită? Mă refer la tratamente care sunt extrem de la modă, precum folosirea „uleiurilor esențiale” ori a „homeopatelor”?

    Dr. Dorica Sănduțu: „Efectul benefic al acestor terapii nu a fost dovedit științific, după toate regulile studiilor științifice! Cum aș putea să cred în așa-zisele leacuri-minune bune la orice, când eu știu care sunt etapele prin care trece o substanță medicamentoasă până când îi este autorizată recomandarea în tratamentul unei anumite boli?! Am încredere doar când văd studiile făcute pe zeci de mii de persoane. Știți cât sunt de laborioase aceste studii, pe câte pagini sunt scrise rezultatele, cum sunt supuse ulterior evaluării altor specialiști în domeniu, pe ce perioade indelungate sunt apoi urmărite rezultatele?!”.

    Dr. Adrian Dărăbanțiu: „Aici trebuie nuanțat, în sensul în care ceea ce am spus, unde există școli, cum e cea mai cunoscută școală de medicină tradițională chineză, poți să tratezi sau, sau. Foarte rar se întâlnesc. Ele sunt paralele într-un fel sau altul. Cât despre suplimentele nutritive, uleiurile, frecțiile astea nu țin de nicio școală, astea nu există din punct de vedere știintific, dovedite ca fiind folositoare. Acolo unde plantele și-au dovedit efectul lor medical, ele sunt folosite în toate medicinile și recunoscute. Repet, totul e să fie folosite de un absolvent de școală medicală. De exemplu, cocaina: sub o formă sau alta, mă rog, niște derivați asemănători sunt folosiți inclusiv în medicină. Morfina la canceroși, codeina fosfat… extraveralul e extract de plantă, de valeriană, digoxinul este tot așa, extract de plante… sunt medicamente care se folosesc. Pe urmă, ca medicament, ele sunt de fapt niște substanțe în marea majoritate a cazurilor produse în laborator și nu din extras de plante, e partea a doua, dar la bază au planta, substanța chimică extrasă din plantă. La un cardiac, dai vin roșu, fiindcă conține resveratrol, care acum s-a sintetizat și începe să apară în medicamente. Dar trebuie atras atenția că s-ar putea unii să nu înțeleagă că e vorba de un consum de 100 ml… și cădem pe partea cealaltă, că se practică omisiunea asta de a extrage din context și atunci… Huston, we have a problem”.

    Dr. Simona Dumitra: „«Priviți» e un verb foarte bun pentru atitudinea mea față de medicina alternativă. Pentru că nu pot judeca un domeniu pe care îl cunosc superficial. Respect orice tip de medicină care readuce starea de bine fizic, psihic și mental pacientului. Pentru că fiecare aduce o anumită perspectivă despre pacient și o anumită atitudine terapeutică. Desigur, uneori soluția este medicina alopată, alteori cea complementară, alteori o combinație a celor două. Dar totul asezonat cu credința pacientului în vindecare, încrederea în terapeut, forma de tratament și Dumnezeu. Cred că fiecare terapie este utilă dacă este efectuată de un profesionist – obligatoriu cu educație medicală, experiență în domeniu, devotat. Aromoterapia, terapia cu uleiuri esențiale, homeopatia, reflexoterapia, presopunctura etc, sunt soluții benefice dacă sunt indicate de terapeuți cu experiență. Din păcate, în ultima perioadă, avem o serie de experți care „performează” pe forumuri, având în curriculum vitae doar câteva cursuri anemice, obscure, on-line. Medicina tradițională chineză se face în centre specializate pe o perioadă lungă de timp, sintetizând o experiență milenară. Homeopatia se predă în Occident la facultăți cu profil, cu o curricula de 5 ani. Nu poți să devii parte din vindecarea cuiva fiind ignorant. Nu poți obține răspunsuri dacă nu îți pui întrebări. Iar dacă medicina clasică nu mai poate oferi nimic unui pacient, nu trebuie îngrădit accesul bolnavilor spre alt domeniu de vindecare. Poate acolo va găsi soluția potrivită pentru el. Cred foarte mult în sacroterapie, în puterea vindecătoare a rugăciunii mamei pentru copilul ei, pentru că am văzut-o, am simțit-o. Si cred că vindecarea se obține de multe ori prin formule simple, de dietă, călire a organismului, stimulare a rezervelor proprii, nu neapărat prin medicamente de sinteză”.

    – De ce credeți că medicina alternativă e mai atractivă decât medicamentele clasice din farmacii?

    Dr. Adrian Dărăbanțiu: „Partea comercială primează. La medicamente, farmaciile au un adaos comercial care este mic și legiferat, în timp ce tot ce e supliment nutritiv aparține de Ministerul Agriculturii, nu de Ministerul Sănătății, este liber, se vinde ca morcovul în piață, poți să pui adaos comercial cât vrei și farmaciile scot profit și au interesul să vândă. Deci e una din marile probleme că farmaciile își depășesc enorm de mult atribuțiile. Nici nu mai fac meserie. Ca să înțelegi ce înseamnă facultatea de farmacie, înseamnă să înveți să prepari un medicament, de aceea pe vechile rețete magistrale, D.S. înseamnă „dă și semnează”, adică iei și dai, nu comentezi, M.F. înseamnă că amestec și produc. Păcat că nu mai există noțiunea de farmacie, după mine sunt supermarketuri în care se vând produse medicale. Iar farmaciștii mai au o «calitate»: nu au studii medicale, deci ei nu pot să își dea cu presupusul, iar aici trebuie atras atenția, să nu se mai trateze lumea la sfatul farmacistului, că nu sunt medici, nu au cunoștințe medicale. Ori că se duc la vraci, ori la farmacie e același lucru”.

    Dr. Simona Dumitra: „Pentru că medicina clasică începe să îmbătrânească, îndepărtându-se de pacient. E foarte ușor să ne considerăm în vârf, dar dacă rămânem singuri acolo, cui folosim? Astăzi se elaborează sute de protocoale, care încearcă să standardizeze principalele boli, pentru o eficientizare a diagnosticului, terapiei și eliminarea unor excese financiare. Dar în medicină se tratează pacientul, nu boala. Pot să am un protocol minunat pentru obezitate, dar ce fac cu un bolnav real, care suferă de obezitate, malformație cardiacă, hipertensiune arterială, tulburare de coagulare, care provine dintr-o familie săracă, cu alimentație deficitară și are o depresie după moartea recentă a mamei? Care protocol poate să furnizeze informații exacte despre acest pacient? Nici unul. Aici intervine experiența, empatia și intuiția medicului. Care sintetizează sute de date din dialogul cu pacientul (anamneza, din examenul obiectiv), care presupune atingere și alinare și prin investigații. Și elaborează terapia optimă pentru o constelație de factori. După această introducere la întrebare, vă voi spune că, din păcate, mulți medici consideră că bombardarea pacientului cu scheme complexe, cu numeroase medicamente, este singura modalitate de a-i ușura suferința. Neglijăm aspectul dietei, profilaxiei, factorilor sociali, să nu mai pomenesc de cei spirituali. Le spun studenților mei din anul V: nu deveniți doar furnizori de servicii medicale, nici doar prescriptori de medicamente, fiți medici! Anumite combinații de medicamente sunt dăunătoare, antagoniste chiar, majoritatea medicamentelor pe care le utilizăm sunt sintetice, chimice. Pe de altă parte, medicina complementară furnizează leacuri din farmacia naturii. E adevărat că multe sunt nestandardizate, necontrolate ca și concentrație și eficiență, nu se supun medicinii bazate pe dovezi, care necesită confirmarea eficienței actului medical prin studii. Medicamentele naturiste sunt accesibile, teoretic nu au efecte secundare… dar anumite combinații de plante devin toxice sau unele plante își anulează efectele, de aceea spun că un profesionist este cheia pentru leac, iar metodele clasice și complementare sunt ușa”.

    Dr. Dorica Sănduțu: „Probabil că este vorba, așa cum am spus, despre mirajul unui medicament «natural», care nu are nici un efect advers pe principiul «dacă nu are efectul dorit, măcar nu face nici un rău». Vă spun că nu este așa, chiar și pe prospectul medicamentelor pe bază de plante sunt avertizări referitoare la vârste și doze. În plus, dacă nu sunt menționate efecte adverse, aceasta nu înseamnă că nu există!”.

    – În ultima vreme, a apărut tendința ca mamele să preia mai degrabă sfaturi pe care le citesc pe diferite grupuri de social media, oferite de persoane necunoscute, fără nicio pregătire medicală, decât să apeleze la medic. De ce credeți că apare această reticență de a apela la medici?

    Dr. Simona Dumitra: „Eșecul medicinii clasice este, după cum am spus, îndepărtarea de pacient. Medicul este suprasaturat de multiple consulturi, vânat pe rețele sociale, interpelat la orice oră din zi și din noapte – «v-am văzut activă pe mess, puteți vă rog să îmi spuneți de ce copilul meu răcește așa de ușor?»…etc. Consultul pur durează 5 minute, restul este umplut cu hârtii, consimțăminte, rețete, scrisori medicale, scoruri. Multă birocrație care separă medicul de pacientul său. Ajungem să nu mai simțim pacientul, ci să-l scriem în registre sau programe informatice. De aceea suntem obosiți, superficiali uneori, morocănoși și grăbiți. Cred că de aici reticența de a da ochii cu medicii, contrabalansată de comoditate și obținerea unor soluții facile. Faptul că mamele se simt mai confortabil cu alți terapeuți, trebuie să ne pună pe gânduri”.

    Dr. Dorica Sănduțu: „Am observat asta, dar nu pot, logic, să îmi explic, nu pot înțelege. Atrag atenția că doar un medic, special pregătit în ani luuungi de studii, poate evalua, diagnostica și stabili un tratament unei persoane bolnave. Cu atât mai mult dacă este vorba despre un copil. Ok, sunt și persoane care au avut experiențe neplăcute sau au fost dezamăgite de medicii cu care au interacționat, sau nu au «chimie» cu medicul de familie – îi sfătuiesc să caute un medic cu care pot comunica «pe aceeași lungime de undă», care să îi consilieze corect și avizat despre diagnostic și tratament”.

    Dr. Adrian Dărăbanțiu: „Este sub o formă sau alta rezultatul acestei explozii de social media. Știi care e diferența dintre epoca înainte de Facebook și după? Numărul de proști a rămas constant, dar acum le știm măcar numele și prenumele. E o comoditate de a culege informația de acasă. Din păcate, o altă sursă de venit a devenit meseria nouă de blogger și de vlogger, care de fapt sunt surse de venit pentru cei care le practică, chiar dacă nu au niciun fel de cunoștințe în spate. În general s-a pierdut foarte mult în educație. S-a distrus școala, lumea nu mai e educată, ăsta e nivelul de cultură pe plan mondial, nu numai la noi. Nu mai există disciplină. Dacă atunci când am început meseria, dacă îi spuneai unui pacient ceva, respecta cu strictețe, acum face cum consideră el, ia ce medicamente consideră el, deci trece prin filtrul lui, pentru că așa e democrația, are dreptul. Sunt aspecte complexe, e foarte greu de răspuns, rădăcinile problemei sunt mult mai adânci, nu sunt așa de superficiale să le poți termina într-o frază”.

    – V-a captat atenția vreo metodă folosită de pacienți care v-a stârnit uimirea într-un sens negativ?

    Dr. Dorica Sănduțu: „Da, din păcate. Țin minte un pacient care s-a supus aplicării de lipitori – am fost siderată când a intrat în cabinetul meu, la scurt timp dupa procedură, cu pantofii îmbibați de sângele scurs din rănile deschise provocate de anelide (încrengătura de animale viermiforme căreia aparține lipitoarea). Inițial a considerat-o o metodă gen «ce medicii ascund și nu îți vor spune niciodată ca să nu își piardă pacienții», ulterior a înțeles la câte pericole s-a expus recurgând la această practică”.

    Dr. Simona Dumitra: „În 28 de ani de pediatrie, am revenit la cugetarea lui Terentius – Sunt om și nimic din ceea ce este omenesc nu mi-e străin. Și îmi impun să nu mă mai mire nimic. Deși capacitatea omului de a-și face rău în dorința de a obține binele este nelimitată. Am văzut împachetări cu făină de muștar sau tratamente cu ventuze, care au determinat arsuri severe copilului, folosirea unor doze improprii de medicamente, automedicația cu medicamente interzise la vârstă mică, administrarea în aerosoli a unor substanțe inadecvate, inclusiv uleioase”.

    Dr. Adrian Dărăbanțiu: „O grămadă de tâmpenii sunt în stare să-și facă și după aia, culmea, după toate experiențele astea, ajung tot la medic, să repare ce au făcut. Cele mai amuzante sunt cele în care trebuie să li se scoată o grămadă de obiecte și plante dintr-un anumit orificiu”.

    – Ați avut situații chiar grave sau tragice cu tratamente după ureche?

    Dr. Simona Dumitra: „Da, din păcate. Îmi aduc aminte de cazul recent al unei fetițe, care a fost tratată cu uleiuri esențiale de către mamă câteva săptămâni pentru febră prelungită și a ajuns să se interneze cu stare gravă cu infecție urinară neglijată și septicemie (bacterie în sânge care însămânțează în diferite organe). Sau unul și mai recent, în care mama a venit disperată cu copilul în brațe pentru că era moleșit și fără vlagă, cauza reală fiind autoadministrarea de două antihistaminice care produc somnolență. Dar câte nu sunt! De obicei se păstrează schemele mai vechi de tratament indicate pentru un anumit tip de boală și un anumit copil și se ajustează în funcție de vârstă sau sfaturile de pe forumuri, pentru a evita un consult, din comoditate, autosuficiență sau ambele”.

    Dr. Dorica Sănduțu: „Din păcate am avut numeroase cazuri în care pacienții nu au venit de la primele semne de boală și au ales să se trateze după cum au crezut sau cum au fost sfătuiți de cunoștințe, vecini sau pe rețele de socializare, pe modelul «mie mi-a făcut foarte bine». Alteori pacienții au întrerupt tratamentul medicamentos conform mitului că «devin dependenți de pastile», ca urmare boala lor s-a agravat și s-a complicat… Cei care au experimentat asta știu cât de mult durează până când boala este controlată din nou, iar în unele cazuri complicațiile nu mai pot fi vindecate”.

    Dr. Adrian Dărăbanțiu: „Nu știu dacă le poți numi tratamente după ureche, pentru că ele sunt recomandate de așa-ziși școliți cu școli de maximă durată de câteva zile sau câteva luni. Cei mai periculoși sunt așa-zișii nutriționiști, acolo am avut chiar și decese de la așa-zisele cure. Sunt tratamentele cele mai idioate!”.

    – Cum credeți că s-ar putea readuce încrederea în profesioniști în rândul populației?

    Dr. Simona Dumitra: „Un terapeut din medicina clasică trebuie să își recapete el însuși încrederea. A intermedia acest act terapeutic – între pacient și Dumnezeu presupune o mare bucurie. Dacă bucuria dispare, dacă actul medical devine pur comercial, dacă medicul este obosit și suprasolicitat, credința și încrederea scad, eficiența tratamentului dispare. Un medic trebuie să accepte că poate greși, că medicina de azi poate va fi renegată de cea din 2050, că un concept în medicină începe prin a fi revoluționar și sfârșește prin a fi considerat desuet. Trebuie să fim, ca să dăm. Fiecare consult cu delicatețe, zâmbet și compasiune poate fi o treaptă a revenirii pacientului spre medicina clasică. Ca pacientul să nu se simtă singur sau părăsit. Sunt sigură că medicina viitorului va fi una integrativă, terapeuții fiind echipe complexe formate din medic alopat, homeopat, naturopat, psiholog, preot, echipe care vor evalua plenar pacientul – ca și corp, minte și spiritualitate. ”

    Dr. Dorica Sănduțu: „Eu sper și cred că pacienții noștrii încă mai au încredere în noi. Dacă e să mă refer la medicii de familie – majoritatea le suntem cei mai apropiați din sistemul medical, ne cunosc numărul de telefon, știu cum să ne găsească, unii dintre noi ne cunoaștem pacienții de ani de zile. Chiar dacă nu putem trata orice (din diverse motive obiective), îi sfătuim ce au de făcut, le recomandăm un plan, un traseu medical până la stabilirea tratamentului. Dincolo de ceea ce facem noi și cât de corect și onest ne practicăm profesia, există numeroși factori care au erodat (distrus?) în timp, cu intenție sau fără intenție, încrederea populației în medici. Noi, cu toții, știm cauzele, cei care au puterea de a muta lucrurile pe făgașul normal, le cunosc și ei, știu ce trebuie să facă, dar nu o fac, sau doar cu picătura… asta este o altă discuție, care necesită alți interlocutori”.

    Dr. Adrian Dărăbanțiu: „Născându-ne încă o dată. Luând-o de la primii șapte ani de acasă de educație”.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. S-a ajuns aici și din cauza atitudinii multor medici care aleg această meserie doar pentru statutul social și banii aferenți. Tot respectul pentru excepții. Salariile nu mai sunt o scuză, fiind mult peste medie în condițiile în care calitatea actului medical nu a prea crescut. Știe toată lumea ca în România se moare cu zile în spital…..Încrederea va fi restabilită atunci când majoritatea medicilor vor privi pacienții cel puțin cu respect, dacă nu se poate cu empatie, și nu doar ca pe niște potențiali clienți care trebuie aduși și “la cabinet” și “în privat”.

      +16 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    8 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.