Răspunsul simplu este, da, poate însemna sfârșitul presei așa cum o cunoaștem acum.

Încep cu o pățanie personală. Aflu zilele trecute foarte repede de moartea unui cineast celebru. Era vorba de regizorul maghiar Béla Tarr, cunoscut mai ales celor interesați de filmul de artă. Informația mi-a venit pe telefon, cel care m-a anunțat nu știa nici el nimic în plus, așa că m-am aruncat pe Google să aflu amănunte.

Introduc sintagma „ a murit Béla Tarr” și apăs pe „Enter”. Bineînțeles, așa cum se întâmplă de o vreme pe prima poziție a răspunsurilor se află AI, adică serviciul susținut prin inteligența artificială.. Cea care îmi spune că Béla Tarr nu a murit, este adevărat că în ultima vreme nu prea mai iese în lume, s-a retras și din lumea filmului, dar este în viață. Mi-am dat seama imediat că AI încă nu a primit informația, am căutat presa online din Ungaria, unde, chiar dacă erau știri puține, am aflat că, da, a murit de câteva ore, dimineața, în urma bolii de care suferea de o vreme bună.

Trecând peste știre, după o vreme ceva îmi spune că am experimentat o situație despre care am citit nu de mult în presa de limba engleză. E vorba de fenomenul de scădere drastică a audienței presei online datorită generalizării rapide a folosirii inteligenței artificiale de către site-urile de căutare, în frunte, desigur, cu Google. Informația nu mai este căutată, verificată pe site-urile calificate, ci direct pe AI-ul de pe Google. Omul, prins în vârtejul informației care nu se mai oprește, nu se complică, nu merge la ziare și reviste, eventual publicații de specialitate verificate, bagă întrebarea la Google și are totul în față prin inteligența artificială care sare la ordin ca un chelner sigur de ciubuc.

Și ce e rău în asta, mă veți întreba pe bună dreptate.

Tehnologia se dezvoltă, digitalizarea pătrunde peste tot, iar inteligența artificială reprezintă viitorul. Mda, aș zice eu dacă aș fi sigur că nu vorbesc cu inteligența artificială, există o singură problemă: creațiile omului nu pot înlocui omul. Creația nu poate lua locul creatorului, fiindcă dacă se întâmplă asta vom ajunge din nou în situația păcatului originar.

Fără să intrăm în subtilități filozofice, să reținem că ideea păcatului originar vizează tocmai pericolul care se naște din revolta creației împotriva creatorului. Bineînțeles, „creațiile” noastre digitale sunt încă departe de cele ale Atotputernicului, dar și așa, într-o stare aș zice primitivă, poartă în sine amenințarea care vine din inteligența fără emoție. Pentru că despre asta este vorba în cele din urmă. Dacă inteligența, ca operațiune logică și structurată pe scop, poate fi multiplicată, emoția, respectiv intimitatea aceea pe care o numim sufletească, nu poate fi. Simplu spus: inteligența artificială este fără suflet.

Revenind la pericolul pe care inteligența artificială îl reprezintă pentru presa tradițională, pentru valorile acesteia, imaginați-vă că AI îți prezintă perfect logic și fără nicio emoție și minciuna programată. Fiindcă aici e punctul slab: adevărul nu poate fi programat, însă minciuna,da. Pe asta se bazează propaganda dintotdeauna.

Dacă am traduce direct în românește termenul „online” am primi o expresie care până acum indica ceea ce se numește conformism: a fi pe linie înseamnă să fii așa cum ți se cere, așa cum sunt și ceilalți programați să susțină una și bună. Probabil de aceea rămânem și în românește la online, fiindcă tradus înseamnă altceva, ceva care ne aduce aminte de vremuri triste. Respectiv ne anunță vremuri și mai triste care sunt pe vine.

Și ca să vedeți că nu vorbesc aici doar pentru a mă da rotund, acum doi ani și un pic, în 2023, și-a încetat apariția tipărită cel mai vechi ziar din lume. E vorba de Wiener Zeitung, cotidianul care apărea neîntrerupt din 1702. În 2023 a anunțat redacția că trec exclusiv pe online – adică vor fi de pe acum pe linie –, forma tipărită nemaiputând fi susținută financiar în continuare.

Da, normal, este mai ieftin să fii pe linie. Fără să mai vorbim că inteligența artificială este cea mai ieftină formă de inteligență din lume. Și care este tot timpul pe linie. Odată pusă la punct, nu mai vrea nimic: nici mâncare, nici băutură, n-are nevoie de somn și odihnă, de salariu să nici nu mai vorbim. Curent să fie, internetul să meargă și gata. Iar dacă îl programezi să afirme că doi cu doi fac cinci, nicio problemă.
Inteligența umană, naturală nu a fost și nu poate fi programată de nimeni. Creatorul, dacă e să ne luăm după mituri, a creat-o pe chipul și asemănarea sa. În infinit și libertate. Ceea ce nu este posibil cu nicio altă formă de inteligență, cea artificială fiind doar o copie umană nereușită a formei imposibile de imitat a infinitului.

Altfel spus, este aici o problemă care duce dincolo de presă. Chiar dacă ea, presa, este printre primele victime ale virtualului confundat cu infinitul…

PS: Ilustrația video vă prezintă primul cântec country realizat prin inteligență artificială care s-a clasat pe primul loc în topul american. E frumos, dar n-are nici gust, nici miros. Și atunci ne întrebăm care e problema cu America….

Citește și:

Inteligența plagiată (1)