vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Întâiul tramvai din România, nu la Timişoara, ci în Lipova

    de - | 27 noiembrie 2015, 3:51 PM | Altădată | Recomandările editorilor

    0

    Întâi de toate, o descoperire – şi una care spulberă un mit al istoriografiei moderne, cum că la Timişoara ar fi apărut primul sistem de transport urban construit pe actualul teritoriu al statului român. În realitate, potrivit unei lucrări monografice lansate recent, cu aproape un deceniu înainte de momentul circulaţiei primului tramvai cu cai pe străzile Timişoarei, în Lipova, o mică localitate de pe malul stâng al Mureşului, acest mijloc de locomoţie era deja o prezenţă cotidiană, scrie Historia.ro.

    Astfel, potrivit informaţiilor cuprinse în lucrarea Staţiile C.F.R. Radna-Lipova (autor: Radu Bellu), la începutul anului 1860, în actualul oraş Lipova a fost înfiinţată o mică linie de tramvai, al cărei traseu lung de aproximativ 4 kilometri asigura legătura între „Bazarul Turcesc” din centrul localităţii şi băile care începuseră să devină o căutată destinaţie turistică balneară.

    În anul 1920, micul vagon tras de o pereche de cai, ce circula zi de zi, a fost înlocuit de „locomotiva domnului mecanic Götz”, care, împreună cu cele două vagoane pe care le tracta, a continuat să facă serviciu pe acest traseu până la desfiinţarea liniei, un deceniu mai târziu; şi aceasta, spre deosebire de ampla reţea de tramvai din municipiul Timişoara, aflată şi astăzi în exploatare, la nu mai puţin de 145 de ani de la data când întâiul tramvai cu tracţiune animală a pornit să circule pe liniile sale. (…)

    Istoria tramvaiului timişorean, cu mult mai cunoscută

    Desigur, în bibliografia de specialitate apariţia şi dezvoltarea transportului urban din ţara noastră îşi fixează cel mai adesea drept punct de debut al cronologiei ziua de 3 noiembrie 1867 – moment în care, la Timişoara, un grup de oameni de afaceri, reuniţi sub conducerea lui Carol Küttel, primarul localităţii de pe malurile „Begheiului” acelor vremuri, au înfiinţat ceea ce a rămas în istorie drept întâia societate de exploatare a tramvaielor de pe actualul teritoriu al României. (…)

    2_Tramvai_cu_Cai_-_Piata_Sfantul_Gheorghe_-_1900

    Trei ani de negociere pentru schimbarea modului de tracţiune al tramvaielor

    După aproape trei decenii de exploatare a reţelei de tramvaie cu tracţiune animală, odată cu creşterea spectaculoasă a interesului pentru transpunerea în viaţa de zi cu zi a nenumăratelor aplicaţii practice pe care le oferea noua „minune a tehnicii”, electricitatea, autorităţile locale din Timişoara au început să ia în calcul o eventuală schimbare a modului de tracţiune al tramvaielor. Astfel, primul proiect ce viza construcţia unui nou sistem de linii, pe traseul cărora vagoanele urmau să fie propulsate de curentul transportat printr-o complexă reţea de fire aeriene, a fost prezentat în ziua de 15 noiembrie 1895, după o amplă şi contradictorie negociere ce a durat nu mai puţin de trei ani.

    În final, după alte interminabile tratative, la 5 iunie 1897, Ministerul Comerţului de la Budapesta a eliberat Actul de Concesiune nr. 20.099, document în baza căruia „Societatea de tramvai cu cale ferată din Timişoara” a demarat construcţia viitoarei reţele de transport electric. Lucrarea urma să fie realizată de „Societatea Unită de Electricitate Budapesta-Viena” şi de „Societatea de Electricitate Felix Singer & Comp. Berlin”.

    Primele tramvaie propulsate de curentul electric, fabricate la uzinele „Johan Weitzer” din Arad

    Iniţiată la începutul verii anului următor, construcţia noilor trasee a progresat relativ rapid, astfel că proba tehnică a neobişnuitului mod de transport urban a fost programată în ziua de 30 iunie 1899 – şi, după remedierea unor probleme legate de protecţia cablurilor aeriene, întreaga reţea de linii, a cărei lungime totală măsura nu mai puţin de 10.700 de metri, a putut fi deschisă exploatării publice o lună mai târziu, la 27 iulie 1899. La această dată anume şi-au făcut apariţia pe străzile oraşului primele tramvaie propulsate de curentul electric; vehiculele fuseseră fabricate la Arad, în uzinele „Johan Weitzer” – întâia fabrică de vagoane deschisă pe actualul teritoriu al României.

    În urma rezultatelor favorabile realizate prin răscumpărarea uzinei „Societăţii Engleze de Iluminaţie” şi a celei deţinute de „Societatea Austriacă pe Acţiuni pentru Iluminaţia cu Gaz”, Consiliul Comunal al Timişoarei şi-a manifestat dorinţa de a prelua integral patrimoniul „Societăţii de tramvai cu cale ferată”, chiar dacă, anterior, pe parcursul discuţiilor legate de introducerea tracţiunii electrice, nu considerase rentabilă o asemenea iniţiativă. Impulsul luat însă de circulaţia modernului mijloc de transport, mai ales după mutarea căii ferate Timişoara-Orşova (fapt ce a condus la desfiinţarea atât de stânjenitoarei încrucişări cu traseul său), profitul important pe care îl aducea exploatarea reţelei de tramvaie, dar şi tendinţa generală ce se răspândise în marile capitale europene, toate acestea au determinat o schimbare de viziune. Aşa că discuţiile iniţiate de Consiliul Comunal al Timişoarei au fost finalizate prin semnarea, la 31 decembrie 1903, a contractului în baza căruia „comuna a răscumpărat întreaga avere mobilă şi imobilă a tramvaiului… cu suma de 2.571.150 coroane”.

    SURSA: HISTORIA.ro

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    9 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.