Sâmbătă și duminică am fost martorii a două declarații politice dintre cele mai stupide, ambele corelate cu executarea omului de afaceri Ioan Crișan într-un stil mafiot, mai exact detonarea unui explozibil în mașina pe care o conducea.

Declarațiile la care voi face referire îi aparțin lui Ludovic Orban și lui Toth Csaba, prefectul Aradului.

După atacul cu bombă, Ludovic Orban spunea că România este o țară sigură, afirmație care mi-a întărit convingerea că aerul pe care îl respiră este unul total diferit de cel pe care îl respir eu. Probabil domnia sa nici nu mai știe cum arată o legătură de pătrunjel sau o toaletă din fundul curții unei școli.

Le consideră, probabil, cazuri singulare care nu arată fața adevărată a unui sistem din care face parte și el de atâția ani. Și nu este așa, sunt cazuri atât de reale ca polițiștii care fac trafic de țigări. Tot Aradul știe chestia asta. Toți fumătorii care își cumpără țigările din piață știu că marea majoritate a pieței de contrabandă cu țigări este acaparată sau protejată de polițiști. Polițiști care patrulează în mașini pe care scrie „Siguranță și încredere”. Și cum să nu tragă această concluzie când acest trafic parcă este tot mai mult în dezvoltare? Tai un cap, răsar alte 30.

Da! Am încredere că vânzătorii de țigări de contrabandă vor fi mereu prezenți la 50 de metri de Secția 1 Vlaicu și cu siguranță nu vor dispărea niciodată. La nici o lună de când jurnaliști de investigație au fost audiați de procurorii DIICOT pentru dezvăluirile pe care le-au făcut, iar acum recenta execuție de la Arad, Ludovic Orban iese în public spunând că România este o țară sigură!

În contrapartidă cu ceea ce „vede” Ludovic Orban, purtătorul de cuvânt al Poliției de frontieră lucrează la foc automat, trimițându-ne comunicate de presă și de două ori pe zi în care ni se prezintă numărul de migranți depistați în vămi, dar impresia domniei sale este că trăim într-o țară sigură.

Sigură pentru cine? Pentru toate structurile din MAI care lucrează la subcapacitate? Vă reamintesc că IPJ Arad funcționează cu un deficit de 20 la sută.

E drept că nu suntem înjunghiați pe stradă, bătuți și jefuiți, răpiți sau împușcați în cap… de fapt, stați o secundă! Ba da, suntem. Cazurile de mai jos sunt expuse din memorie și sunt infinit mai puține decât există în realitate:

În 2016, Gheorghe Nistor, un polițist din Vișeu de Jos, a fost înjunghiat și ucis în propriul birou din sediul Poliției. Probabil sunt cazuri singulare, nu?

În 2019, Liviu Pop era cel de-al șaselea pădurar ucis pentru că încerca să stopeze furtul și tăierea ilegală de arbori. Mafia lemnului, asemeni cu cea a țigărilor de contrabandă, este una foarte puternică. Intuiesc că pentru familiile celor uciși, România nu este o țară sigură.

Acum doi ani, polițistul Cristian Amariei a fost ucis la Recaș în urma unui control rutier. Acesta a fost împușcat în gât de un urmărit internațional, în timp ce, în același an, Măriuca, o fată din Mehedinți, a ajuns la spital după ce a fost incendiată de un criminal eliberat din închisoare, fiind condamnat pentru uciderea a cinci oameni. Măriuca a scăpat cu arsuri pe 90 la sută din suprafața corpului.

Tot în urmă cu doi ani Mariuș și Ștefan, doi polițiști vâlceni au plecat în urmărirea unor cunoscuți infractori. Clanul de țigani a tăbărât peste polițiști, le-au luat pistoalele și doar pentru că încărcătorul era gol au ajuns să nu fie împușcați în cap, deoarece de apăsat, au apăsat pe trăgaci. Însă i-au bătut crunt. Au fost condamnate doar două persoane la 6 ani din care au făcut deja 2.

În urmă cu patru ani, un polițist din Suceava era înjunghiat și ucis pe peronul unei gări. „Poliţia TF susţine că acesta era singur pe peron, din cauză că instituţia are prea puţini agenţi”. Schema din start e subdimensionată (…) Nu s-a renunțat niciun moment la colaborarea cu jandarmii, se colaborează în continuare, problema este lipsa de personal inclusiv la jandarmi, nu numai la noi”- declarația comisarului-șef Alexandru Spiridon, șeful secției regionale de la Poliția Transporturi Iași.

Declarații de genul acesta, asumate, reale, împachetează un strigăt de ajutor către legiuitori. Acestea însă rămân undeva în eter.

Poate că România este sigură, dar nu pentru cetățeni și nu pentru forțele de ordine care lucrează cu mijloace medievale

România este sigură pentru politicienii din birouri, însă nu și pentru pădurarii care ajung morți în șanțuri, pentru polițiștii care mor prin gări. România este sigură pentru traficul cu țigări de contrabandă… Dar nu este sigură pentru fetița de 12 ani din Bihor, violată în repetate rânduri sub amenințarea morții, dar este sigură pentru violatorul care nu a fost arestat în prima fază, judecătorul respingând arestarea. Este sigură pentru un violator de copii, tot din Bihor, care a primit o sentință blândă de doi ani cu suspendare.

În cine să avem noi încredere? În declarațiile politice care au permis ca România să fie o țară sigură pentru infractori?

A doua declarație de care aminteam îi aparține lui Toth Csaba, prefectul Aradului:  „Cetăţenii municipiului şi judeţului Arad pot să stea liniştiţi, am luat toate măsurile de ordine publică”. Ne spune că sunt patrule în plus care au fost dislocate și acestea sunt prezente pe străzi. De văzut nu le-am văzut, dar îl voi crede pe cuvânt deoarece am încrederea, însă nu și siguranța, că respectivele patrule nu s-au plimbat doar pe centru.

Mi s-a părut cel puțin curajos din partea prefectului să iasă în față cu o asemenea declarație. Înseamnă că nu citește știrile sau nu prea stă prin Arad. Sunt atâtea știri și cazuri de polițiști implicați în traficul de țigări de contrabandă, dar el nu a văzut niciuna. Cum ar putea un simplu arădean să își pună încrederea în polițiștii arădeni, când și cei mai tineri sunt arestați pentru tâlhărie și amenințare, iar un tinerel ce abia a trecut de 20 de ani a reușit să prostească zeci de polițiști pretinzând că este agent SRI și a efectuat până și controale în vamă? Bineînțeles că nu sunt toți așa, dar cetățeanul de rând vede cu ochii lui ce se petrece în ograda lui și este propriul judecător când vine vorba de a-și pune viața în mâinile unui alt om.

Cum spuneam, cel puțin curajos, dacă nu de-a dreptul inconștient.

Singura declarație la subiect și pertinentă a venit din partea primarului Călin Bibarț. Probabil că văzând reprezentanții presei naționale, s-a văzut obligat să fie întocmai cum ar trebui să fie tot timpul, chiar și atunci când relaționează cu presa locală, nu doar cea centrală: „Dacă la 45 de ani, după ce statul a investit în oamenii aceștia (efective din cadrul MAI n.red), că nu îi pregătești de pe azi pe mâine, noi îi pensionăm, la un moment dat te trezești că nu mai ai suficienți oameni. Pe de-o parte și cei care vin din urmă le trebuie câțiva ani buni de zile pentru a fi pregătiți. Cred că este momentul să facem acte normative clare și să dăm o putere în instituțiile de forță a statului. Avem nevoie să devenim serioși ca stat și ca instituții”, sfat pe care în unele situații îl invit să-l urmeze. Cu siguranță și încredere.

P.S. Sunt convins că dacă nu ar exista nici un fel de repercusiuni, oamenii legii și-ar face datoria. Pentru că nu cred că puștanii care visează să devină polițiști, jandarmi sau alții din cadrul MAI, le trece prin cap că prima dată trebuie să-și sune șefii să vadă dacă pot să facă o razie…