Având în vedere că se apropie Paștele – prima oară cel catolic, iar la o săptămână vine și cel ortodox – în timp ce temperaturile noaptea încă coboară binișor sub zero, m-am gândit să vă expun încă odată scandalul deszăpezirii la Arad, mai ales că afară tocmai ninge.

Dar înainte de asta am avut o scurtă discuție cu vecinul meu de vizavi despre această problemă.

Am încercat de fapt să-i explic lui nedumeririle mele, am început așadar plin de seriozitate și emfază.

I-am spus înainte de toate că până nu se uită de tot și de toți în spiritul ancestral al ideii „a furat, dar a și făcut”, să stabilim foarte clar faptul că administrația arădeană de această dată n-a făcut nimic în afara faptului că a aruncat pe geam, pe apa Sâmbetei sau spune-i cum vrei Dumneata – i-am spus politicos – 3,5 milioane de euro din banii adunați din taxe și impozite și alte cele de la arădeni.

Nu cred că ar trebui să insist ce sumă colosală reprezintă asta, am continuat cu avânt, încerc totuși niște exemple pentru comparație: din aceasta sumă ai putea cumpăra în jur de 400 de Dacii Logan binișor echipate, având în vedere că reprezintă aproape jumătate din veniturile anuale ale orașului cel mai apropiat în timp și spațiu Aradului, vorbim de Pecica, desigur.

Nu mă interesează mașinile, a ținut să observe în treacăt vecinul.

Această sumă, am insistat eu datorită întreruperii fără sens, a fost sau va fi plătită unei firme pentru activitatea ei pe șase luni, având ca obiect deszăpezirea orașului, plus oareșce munci de salubrizare, având în vedere că salubrizare mai fac în Arad încă două firme (ar fi interesant de adunat banii cheltuiți, vorba vine, de toate cele trei firme în aceste șase luni, să vedem cât ne costă să înotăm în mizerie și zloată mai ales că Dumnezeu tocmai ne-a cadorisit cu încă un strat de zăpadă).

Firma despre care vorbim aici, RER Ecologic, se ia în serios în contract si ne spune încă în Octombrie că este pregătită să se folosească de acești bani, având deja în depozit 600t de sare, 10t de clorură de calciu și 30t nisip. Plus, utilajele de care va fi nevoie, o autocisternă, zece autospeciale cu plug, o autocamionetă, trei încărcătoare și cinci utilaje de transportat zăpada. (Contractul dintre Primăria Arad și firma de salubrizare RER se topește în meandrele Justiției)

Hai să facem niște calcule, m-am uitat eu cu importanță la vecinul care mă urmărea fără să mă mai întrerupă: cele șase sute de tone de sare și clorură fac 200 de mii de lei, nisipul cu 40 de lei tona, valorează exact 1200 de lei. Adică tot 200 de mii, vorba aia, hai să rotunjim la cincizeci de mii de euro.

Ei, de aici până la trei milioane și jumătate calea e lungă, foarte lungă, probabil de nestrăbătut cu pași onești și conformi legii, am mai zis așa ca să vadă că stiu exact despre ce vorbesc.

Prima problemă la mintea mea ar fi, am continuat plin de încredere în calculele mele, că suma nu este conditionață de evoluția vremii, temperaturi, precipitații, polei, zăpezi etc. Adică indiferent cum va fi vremea în aceste șase luni, chiar dacă temperatura nu va coborî niciodată sub zero si nu va cădea un fulg, firma încasează banii din contract.

Nu mi se pare corect, mi-a zis brusc vecinul când am ajuns până aici, tot ăla care, cum v-am spus într-un text anterior (Cum a dezvăluit Caporalul Iarnă adevărata față a administrației arădene a neasemuitului Ghiță Falcă), m-a luminat că pe vremea lui Ceaușescu zăpada din oraș era dusă cu camioanele și devărsată în Mureș lângă podul de la Aradul Nou.

Hai să vedem, i-am zis eu atunci vecinului meu ceaușist, poate că totuși au lucrat și au avut cheltuieli, încercând să-i arăt că în condițiile economiei de piață este mult mai bine ca pe vremea Împușcatului.

Ce cheltuieli, domle? s-a înfierbântat el cuprins de amintiri, ai văzut Dumneata camioane cărând zăpadă, cutii de nisip lângă poduri, pluguri pe drumuri?

Păi, zic eu prins la mijloc, a fost timpul scurt, doar o săptămână de ninsoare. Poate dacă ningea mai mult…

Am realizat pe loc că am luat-o pe arătură, așa că am încercat s-o dreg cu cinism: Probabil ar fi trebuit ca Polul Nord să fie mutat la Arad pentru a putea cheltui pe bune trei milioane și ceva de euro pentru deszăpezire.

Uite, îmi zice vecinul care făcea opoziție și pe vremea lui Ceaușescu, văzându-mă în încurcătură, hai să mergem cu treaba până la capăt.

Ai zis de cincizeci de mii de euro materiale, sare, clorură, nisip. Bun!

În cele șase luni de zile au fost șapte în care trebuiau să se pună în mișcare. Cu cele cincizeci de mii de euro cheltuiți pe sare și nisip. Ziceai de o cisternă cu clorură. Hai să zicem că a lucrat în toate cele șapte zile, mai ziceai de o camionetă care căra sare. N-am văzut.

Pluguri, vreo trei, am văzut. Camioane de transport și excavatoare de încărcat, de fel.

Deci, să zicem că cisterna și cele trei camioane cu plug și împrăștiat nisip au lucrat șapte zile din șapte. Cât face asta: patru șoferi, hai să zicem opt, să nu fim scârțari și patru utilaje. Salariul celor opt n-are cum să treacă de patru mii de lei în șapte zile, combustibilul și regia pentru utilaje, hai, să fie zece mii, treacă de la mine. Patru mii de euro în total.

Uite, mai bag și salariile măturătorilor din fața Primăriei, că ziceai că acolo se mătura zilnic: încă patru mii de lei, în total cinci mii de euro, atâta i-a costat în total.

Adică vrei să zici că toată deszăpezirea din acest an pentru care Primăria a plătit milioane de euro a costat 54 de mii?

Mai puțin, a întors-o vecinul meu hârșit în rele, că n-au consumat nici zece la sută din materiale, că doară au fost șapte zile din 180.

Uite, voi fi elegant și mărinimos: să zicem că au cheltuit un sfert, adică 12 mii de euro, plus cinci cu forța de muncă și utilajele, deci deszăpezirea i-a costat în total 17, maximum douăzeci de mii de euro.

Mă uitam la el neîncrezător, chiar revoltat pe alocuri: Nu se poate, și restul de bani până la trei milioane sau cât o fi suma exactă, unde este?

Asta nu mai știu, mi-a zis atunci el zâmbind parșiv, că-s pensionar de peste douăzeci de ani, ultima dată l-am văzut pe Ghiță ăsta Falcă la inaugurarea patinoarului, că mă știi, sunt patinator din fragedă pruncie, de pe vremea când iarna era iarna, iar vara vară, da, Dumneata, după câte știu eu, scrii la ziar, l-ai putea întreba, ce te-ar costa?

Chiar așa, mi-am zis în timp ce îi uram noapte bună vecinului revoluționar la peste optzeci de ani, după care am intrat în casă, m-am pus la laptop și am început să bat la două degete titlul acestui articol.