Mă pregăteam să mă duc la vot când am auzit că a murit Doru Nica. 

Pe moment, pentru câteva clipe, am uitat de toate cele. Îl știam pe Doru de cel puțin cincizeci de ani. Nu eram neapărat apropiați, dar eram prieteni. Chiar și în ciuda orientărilor noastre politice diferite.

L-am cunoscut în adolescență. Amândoi ne învârteam pe atunci în jurul teatrului arădean, eu pe la Școala Populară de Artă, la un curs de regie-teatru patronat de directorul de atunci, Dan Alexandrescu. El, un pic mai în vârstă, deja făcea figurație la teatru, așa că mai trecea și pe la cursurile regizorului-director.

Era foarte ușor să te împrietenești cu el. Avea antren și umor și nu se ferea de o discuție la un pahar. Chiar și mai multe.

Restul este deja banal. Ajungând în cele din urmă actor, rămas la Arad, a devenit pe nesimțite un personaj al boemei și al lumii artistice minuscule din oraș, fără să devină o personalitate a teatrului. Era cunoscut mai mult pentru că o vreme bună a fost crainicul stadionului la meciurile UTA-ei. Și nu a fost neapărat vina lui. În ultima vreme, el măcinat și de boală, ne-am văzut mai rar. Dar, de ori de câte ori ne vedeam, îi ziceam de Svejk. De faptul că nu există actor român mai adecvat pentru acest rol celebru. Râdea cu plăcere mereu. Drum lin, Doru!

La vot lume puțină. Aici la mine în cartier, lumea nu s-a înghesuit niciodată. Plus că e timpul slujbelor de duminică, ales special de mine să mă duc la grădinița în care se află secția de votare. E soare, nu prea cald, tocmai bine pentru o plimbare de duminică. În curtea grădiniței frumos amenajată mă salută polițistul, se pare că ne cunoaștem, procedura e simplă, rapidă și fără probleme.

Pe drumul înapoi mi-a trecut prin minte că a fost odată, o singură dată în ultimii 35 de ani, când nu m-am dus să votez. Da, atunci când în finală erau Iliescu și Vadim Tudor. Amicii chiar m-au întrebat: cum așa, tu, ungur și nu te duci să votezi împotriva lui Vadim? Le-am spus că e o iluzie: Vadim nu are nicio șansă, e o păpușă a lui Iliescu, iar eu nu l-am votat niciodată pe Iliescu. Și n-o voi face nici acum.

Mi-am amintit de această întâmplare după ce am aflat jocul PSD-ului lui Ciolacu la alegerile din toamnă. Da, acelea anulate și care au fost reluate acum în Mai. Jocul cu Simion. Să ajungă în turul doi împreună cu Ciolacu. N-a fost să fie fiindcă a apărut imprevizibil din nimic Georgescu. Restul se știe. Inclusiv jocul pervers continuat de oamenii lui Ciolacu.

Ei, acum însă păpușa a a scăpat din cărucior și bate la ușile celor care nu pot deosebi o jucărie de lucrurile serioase. Este, cred eu, de aceea prima alegere cu miză adevărată după decenii întregi de joacă politicianistă.

Ia, s-o vedem la față!

Până acum e bine – scriu aceste rânduri înaintea prânzului de duminica -, însă, se știe de mult: în politică foarte rar se întâmplă ca realitatea să se confunde cu aparențele. Vedem diseară.

A fost o zi intensă – nu am avut așa emoții la niciuna dintre alegerile din ultimele decenii – și care a continuat și după aflarea sondajelor exit-poll. Deși diferența era de aproape zece procente, dar fără votul din diasporă. Nemaivorbind că un sondaj este doar o aproximație, e bine să aștepți numărarea voturilor. Și uite așa, te mai uiți la reacții. Nicușor Dan a fost decent și serios, Simion s-a declarat învingător în ciuda sondajelor. Realitatea TV prezenta un sondaj neoficial în care Simion conducea. Adică, nesurprinzător, eram mințiți pe față, așa cum am fost și până acum și am fi fost în continuare dacă Simion ieșea președintele României.

Ceea ce pare însă de pe acum evident este participarea masivă la vot. Reacția societății a fost pe măsura scandalului de dinainte. Se pare că am intuit bine: românii vor în Europa, nu sub mantaua rusească.

Să mai așteptăm totuși câteva ore, să vedem cum merge numărătoarea. Să fim siguri de o treabă. Cum e firesc, primele rezultate vin din localitățile mai mici și sunt în favoarea lui Simion. Însă diferențele sunt mici, chiar în marja de eroare. Să vedem finalul: în două-trei ore lucrurile se clarifică, vin și primele rezultate din diasporă, să nu ne grăbim.

Numărătoarea merge repede, firesc, sunt doar doi candidați. După trei milioane de voturi numărate Nicușor trece în față la milimetru. Deci, se pare că sondajele n-au fost chiar aiurea. E clar că trebuie să mai fac o cafea, va fi o noapte lungă, nu-mi pot permite să scriu aici prostii. În fond nu sunt din tabăra aia.

Ei, se pare că sondajele exit-poll au fost chiar la fix. Numărarea voturilor le confirmă. Încep să mă liniștesc. Și un nou sentiment mă cuprinde pe nesimțite: un fel de mândrie. Nu exagerez, dar nici nu intru în amănunte, doar că de multă vreme n-am mai simțit asta. Poate chiar din Decembrie 1989. Atunci când eram convins că a început sfârșitul. Ceva a fost, dar pe urmă s-a continuat tradiția politicianismului dintotdeauna la modă pe aici.

Acum zic, așa mai în surdină, că poate mai avem o șansă…

Notă: În miez de noapte, Simion și-a recunoscut public înfrângerea. Nicușor Dan este președintele ales al României.