Săptămâna care a trecut a fost plină de evenimente previzibile, dar cu atât mai spectaculoase.

Să menționăm în treacăt încheierea strângerilor de semnături pentru candidații la prezidențiale, faptul că au rămas nici zece din douăzecișiceva, nemaivorbind de Hunor Kelemen, cel care a venit la depunere cu trotineta electrică.

Kelemen, de altfel, a fost în bună dispoziție cu această ocazie, menționând că ar fi de-a dreptul fantastic să ajungă în turul doi împreună cu Theodor Paleologu.

Visează nimicul, cum ar veni, o expresie din maghiară pe care am tradus-o liber, având în vedere că îmi ușurează revenire la ale noastre, cele care se întâmplă pe aici, în micuța noastră urbe pe care din ce în ce mai mulți o alintă cu nume de comună.

Tot de alegeri este legat evenimentul – dacă îl putem numi așa – săptămânii de la Arad, de data aceasta de alegerile locale de la anul, fiind vorba de desemnarea prin alegeri interne a candidatului USR pentru primărie.

Nu prea înțelegem noi de ce a fost nevoie de toată aceasta tevatură, de cei șase fără nume pentru a-l desemna pe singurul care a mai rămas pe aici după plecarea lui Wiener la București, respectiv Botoș la Bruxelles. Bine, este drept și Sergiu Vlad este deputat, însă activitatea sa din Camera Deputaților se rezumă la demonstrațiile de la început, Domnul Vlad fiind născut din demonstrația de la Arad împotriva desființării Parcului Eminescu, firesc să se simtă în apele sale doar la demonstrații, indiferent unde.

Dincolo de aceste amănunte, ceea ce este de reținut se referă la numele candidatului, mai exact la faptul că oficial avem până acum doi candidați desemnați pentru primărie, amândoi numindu-se Sergiu.

Suntem aproape sigur că va mai fi unul numit Marin, în ceea ce privește candidatul PSD lucrurile sunt neclare și nici nu se vor clarifica până după Noiembrie, atunci când după rezultatele de la alegerile prezidențiale se va putea vedea exact dacă Mihai Fifor rămâne în coasta primului om sau femeie de la PSD sau va reveni pe ambele maluri ale Mureșului să dea față-n față cu cei doi Sergiu și cu cine o mai fi pe lângă ei, fie că se numesc Marin sau Andrei.

Levente sub nicio formă, Domnul Bognár fiind pe aici în funcții de vice din vremuri imemoriale, mai precis din 1996, de atunci de când orice se întâmpla de un lucru puteam fi sigur: vicele se va numi Levente. Acum, UDMR-ul din Arad duce o lipsă de cadre eclatantă, cei mari și buni fiind prea în vârstă sau chiar plecați pe veșnicele câmpuri de vânătoare. Un zvon cam urât mirositor ne vine de acolo, deocamdată îl ținem pentru noi, mai sperăm în luciditatea celor rămași, chiar dacă Domnul Kelemen vine la BEC cu trotineta și se vede în turul doi alături de Theodor Paleologu.

Nemaivorbind de faptul că toate cele discutate mai sus sunt și mai discutabile dacă ținem cont și de Bibi.

Aflat de câteva săptămâni într-un activism efervescent, Călin Filedinpoveste Bibarț poate schimba datele jocului cum ai zice pește. Mai precis, Ghiță, având în vedere că cel plecat nu se simte bine deloc la Brucsels, pronunțat de toți ceilalți Bruxelles, realizând dintr-o dată faptul evident până și pentru Andrei Ando că el acolo este nimeni și nimic, pe când aici la Arad a fost 20 de ani totul.

De aceea revine des la sursa pleoștită a puterii sale, stând cu ochii pe peneleul arădean ca pe butelie, făcând tot posibilul ca cei rămași pe aici să nu se apuce de alte jocuri decât cele pe care le-a lăsat el la plecare.

Așa și cu nocturna de la meciul de mâine, UTA-Dinamo.

Știți povestea! Mâine jucăm în Cupa României cu echipa milițienilor care îl țin din scurt pe Borcea până face o echipă de viitor Dinamo ca lumea, dar televiziunile, în frunte cu Digiul Domnului Zoli Tészári, voiau meciul în nocturnă. Da, numa că nocturna există deocamdată în visele umede ale lui Sergiu Bîlcea, eventual în promisiunile cu găleata ale lui Ghiță cel plecat la Brucsels. Și reîntors degrabă, aflând problema cu nocturna.

În ședința adunată în pripă – că a venit șefu și-i bai, nu-i așa? – Ghiță, în stilul său caracteristic de șef de CAP nițel băut, le-a spus că nu se poate face nimic, a vorbit cu Zoli Tészári, care nici nu concepe să mute ora meciului, deci trebe neapărat o nocturnă mobilă. Una care va costa Aradul cel puțin 60 de mii de euro, asta e, distracția și parlamentarismul e pe bani, nu pe ochi frumoși, deci, care va să zică că nu există, deci.

Ghiță, mult prea preocupat de menținerea puterii sale pe malurile Muresului, nici nu a observat când Bibi a intrat în sală și a anunțat modest că treaba e ca și rezolvată: nu mai e nevoie de nicio nocturnă mobilă sau fixă, meciul se va juca de la patru și jumătate, s-a mutat adică, asta este, ce să-i faci, treaba e oablă.

Deocamdată nimeni nu știe cum a reușit Bibi. A vorbit oare el personal cu Tészári, așa cum s-a lăudat Ghiță, sau a vorbit altcineva în numele său, cert este că a punctat decisiv, lăsându-i pe Sergiu și pe europarlamentar cu nocturna în fanteziile lor bune de adormit fanii și pe acei arădeni care sunt convinși că înaintea lui Gheorghe Falcă Aradul aparținea tot de Oltenia.

Hai, UTA!