Sunt mai multe de spus… Acum, după Paștele neortodox, dar plin cu ouă roșii. Și cu parfum stropit pe doamne, fete și fetițe.

Tradițional și chiar frumos, orice ai zice. Chiar și în această campanie electorală care a venit peste noi odată cu oprirea căldurii. Mai precis, odată cu venirea ei. Depinde cine zice. Bibi ori Ghiță, poate Faur ori Iustin, fără să mai vorbim de cei din spate. Și care vin tare din urmă.

Hai să-i vedem: avem un candidat așa zis liberal care n-are habar de liberalism, sare în sus ca ars dacă cineva se apucă să zică ceva despre muncile sale zilnice din studiouri și la microfoane. Nu, nu e nervos omul, e nesatisfăcut așa și de aceea îi sare ușor țandăra. Și e cât se poate de normal.

Peste el planează spectrul omniprezent al lui Ghiță. Cu care niciodată nu poți știi. Mai precis poți să fii sigur că dacă nu faci cum îi place, te taxează până la urmă. Și fără urmă. Nici cu Iustin nu ți-e mai bine. Omul e tare în județ, iar de asta nici măcar omul din Brad nu poate face abstracție.

Faci tu cum faci, discuți cu Fifor, discuți cu AUR, discuți cu oricine, nemaivorbind de omul tău din umbră.

Și uite că până la urmă iese! Ajungi candidat, păcat că deocamdată nu te susține și PSD-ul, dar nu-i nimic pierdut. Nu au intrat zilele în sac, vine căldura mare și până în iunie mai este. Speri să înțeleagă și Fifor sau alții că e o prostie să piardă voturi pe Cheșa. Poate, până la urmă, înțelege și omul din Brad. Cu UDMR n-ai treabă, ăia au înțeles de mult că trebuie să se joace aproape de foc. Să nu-i prindă țugul și să îi ducă departe de fonduri – era să scriu funduri – și investiții. Cu Galea tot așa. Cu noul lui partid nu face nici cât UDMR, e bine să țină aproape.

Ar mai fi AUR, dar uite că încep să înțeleagă și ei că în Arad nu e ca la București sau în Moldova. Foarte bine, l-au oprit pe Leo Aslău la timp. Să nu se bage unde nu-i fierbe oala! Sau ce crede el? Că e mai ușor cu Bibi decât cu Falcă? Înseamnă că nu înțelege, nu se prinde că lucrurile chiar dacă arată altfel, nu se schimbă așa cât ai zice pește. Sau marți. Sau ce vrei tu…

Așa că, ce să faci dacă despre adevăruri nu ai cum să vorbești, ieși cu tromboane. Cu Cetatea, de exemplu. Da, cu ruina aia despre care nu se vorbește între alegeri decât prin presă. Și despre care unii cu gura mai mare ca venitul susțin că ar fi ceva dacă s-ar introduce în viața de zi cu zi. Turiști, comerț, relansare, ce mai!

Tu, normal, și cei ca tine nu ești de aceeași părere. Voi vă puneți o întrebare mult mai simplă și directă: și mie ce-mi iese din asta? Asta e întrebarea.

Nici nu ar fi vreo problemă dacă n-ar fi doctorul. Nu că ar fi mare lucru cu el, e doctor, ba se mai ocupă și cu filozofia, dar de o vreme se crede și politician. Nu realizează că în țara asta nu ai cum să fii politician dacă nu îți pui întrebarea de mai înainte. Sau poate că realizează, dar deocamdată se face că plouă. Cu voturi, normal, speră el…

Și dacă stăm și ne gândim mai bine, Bibi și cei ca el au dreptate.

Cel puțin până când arădenii se comportă așa cum se comportă arădenii de obicei. Nu dau doi bani pe politică, pornesc de la ideea că toți politicienii sunt o apă și-un pământ, n-are rost să pierzi vremea cu ei. Important este biznisu’, indiferent la ce te gândești, important e să ai o sursă de venit ca lumea, să poți face ce și cum vrei tu. Dacă nu la Arad, în străinătate, că acum se poate. Bătania este deja orășel românesc, Germania, Franța, Olanda și Belgia, asta ca să nu mai vorbim de Marea Britanie, sunt pline cu arădeni care se descurcă. Aradul rămâne… în urmă, cum zice vestita formulă în maghiară de pe vremea lui Iosif al doilea, împăratul care a hotărât ca Aradul să nu fie mutat la Zimand de lângă Mureșul care o inunda anual, ci mai bine să se treacă la niște îndiguiri, ceva să oprească apele.

Dacă arădenii nemulțumiți de ce se întâmplă de decenii cu orașul lor și-ar lua inima în dinți și ar renunța la atitudinea lor seculară, ar putea să iasă cu cântec. Să participe la alegerile locale toți nemulțumiții, nu doar oamenii organizați de partide, ei, atunci, nici Bibi, nici Ghiță n-ar mai putea fi atât de siguri.

În Arad, conducerea penelistă este în minoritate de când îi lumea. Nu arădenii i-au ales, ci acea parte a lor care a fost convinsă în fel și chip să meargă și să pună ștampila pe ei.

Acum patru ani, prezența la urne în județul Arad a fost de 45%, adică mai puțin de jumătate dintre arădenii cu drept de vot. Ceilalți 55% aveau altă treabă, considerând că n-are rost să își facă iluzii. Drept urmare, Bibi a fost ales primar cu voturile a 25% dintre arădenii cu drept de vot.

Gândiți-vă, cum ar fi dacă de data aceasta ar ieși la vot măcar peste 60% dintre arădeni. Oare pe cine i-ar alege aceia care s-ar hotărî că așa nu mai merge. Vă spun eu: în mod sigur nu pe aceia care de peste douăzeci de ani administrează orașul, aducându-l efectiv la sapă de lemn.

Deunăzi, cineva apropiat mi-a spus de o rudă de a sa care și-a rupt mâna. S-a gândit că era mai bine să o ducă la Salonta, fiindcă spitalul de acolo este mai de încredere ca cel de aici. Vă dați seama?

Nu spun că este așa, spun ce mi-a spus un arădean. L-am întrebat: și dacă e așa, te duci la vot să votezi opoziția la administrația de acum? A râs: ești prost? Crezi că ar schimba ceva?

Nu i-am răspuns direct atunci.

Îi spun acum: da, eu cred că dacă toți arădenii nemulțumiți ar ieși la vot, ar putea schimba ceva.

Sau cel puțin să indice cât se poate de clar ceea ce cred în sinea lor: că așa nu se mai poate…

PS: Și să nu uit: deși textul a fost scris în ziua de 1 Aprilie, nu este un banc…