De la început mi s-a părut cam deplasat să numești singurul deal mai acătării al Aradului groapă.
Chiar și groapă de gunoi.

Desigur, există terminologie ”științifică”, se poate numi stație de colectare și depozitare a deșeurilor, ceea ce nu se schimbă este imaginea unui munte de gunoi la intrarea Aradului cum vii dinspre Oradea. Nu se poate exclude ca un turist neavizat să creadă că orașul nostru nu se află la șes, ci la poalele unui lanț muntos care începe cu acea ridicătură.

Faptul că aceste gropi sau munți iau din când în când foc, nu este pe aici nicio noutate.

Incendiul de sâmbăta a tulburat apele domoale ale nepăsării și iresponsabilității administrației datorită mărimii sale și mai ales pentru că exista pericolul ca vântul să ducă fumul peste oraș. Prea puțini știu că acolo mai mereu se aprinde gunoiul, nu mai departe cu două zile înainte a fost unul mai mic nebăgat în seamă de opinia publică. Și fiind mult mai departe de oraș ca cel din Oradea, nu poate fi vorba nici de incendiu provocat, totul se datorează combustiei spontane sau autoaprinderii, un fenomen foarte bine cunoscut de specialiști, datorat îndeosebi modului defectuos de depozitare și păstrare a gunoiului. Problema este trecută cu vederea mereu, în fond pericol mare există doar vara pe caniculă și arșiță, dublate eventual de vânt puternic.

Vorbind de nepăsare și iresponsabilitate în acest caz, avem și ilustrație.

Ca să se vadă că se ocupă, Primăria s-a prezentat la locul incendiului. Mă rog, vorba vine, cine a fost mai liber și mai musai pe aici sâmbăta seara. Ce șansă de Rond de Seară a ratat Bibi! Și pentru că de un an nu avem decât un singur vice, cine putea să fie, el în persoană, adică Domnul Lazăr Faur. Secondat de un alt fost jurnalist – e vorba de Cristi Cotuna, pentru cei din breaslă – Domnul Faur, specialist în imagine și promovare, ne-a explicat că asta este, e foc și din păcate e pericol ca vântul să bată spre oraș. Dar se lucrează, se aduce pământ, se face tot ce trebuie.

Bineînțeles că se făcea. În fond cei de la ISU, pompierii știau ce au de făcut și fără Domnul Lazăr Faur și Cristi Cotuna. Dacă ne întrebați pe noi, ei mai mult încurcau acolo, au și plecat după ce au făcut baia de video.
Nici un cuvânt despre cauze și circumstanțe, ce e de făcut în viitor, cum s-a putea rezolva problema, că, doar zicem, gunoaiele se aprind doar acolo unde nu se are grijă de ele cum trebuie.

Domnul Lazăr Faur, eventual filmat de Domnul Cristi Cotuna, ar fi trebuit să ne spună că UE ne-a transmis de mult prevederile (și banii) cu privire la gestionarea și revalorificarea gunoiului menajer și a altor deșeuri. Astfel se prevede ca până în 2025 deșeurile în țările UE se reciclează(nu se ard) în proporție de 55%, urmând ca acest procent să ajungă la 65% în 2035.

La noi acum acest procent e undeva la 5%, deci, Domnule Lazăr, Domnule Cotuna, Domnu’ de la Parlamentul Europei; ar cam trebui să ne grăbim.

Iar arderea, chiar și neprovocată, nu se consideră reciclare. Dacă cei doi domni despre care vorbim se duceau acolo în calitate de reprezentanți ai arădenilor, așa cum se pretind că sunt, trebuiau să spună toate astea și multe altele, printre care să ne povestească cum e cu banii primiți de la UE pentru programul prelucrării și valorificării deșeurilor.

Așteptări deșarte! Fără să mai vorbim de faptul nițel ciudat că Garda de Mediu din Arad nu a avut nimic de comunicat arădenilor privind acest incident.

Păi dacă nu au fost în stare – cine știe, poate de asta s-a dus Domnu Falcă la Brucsles – să instaleze în Arad un așa zis monument aniversar în 2018, la ce ne mai putem aștepta în problema mult mai complexă și anevoioasă a gunoaielor?

Pomenesc de vestitul monument înlocuit la repezeală cu figurile triste și ruginite de tablă din fața cofetăriei Libelula – că cinema nu mai e – văzând gesticulația primăriei care nici, nici să zic ce n-a mâncat, nici gura nu-i miroase în jurul locului unde s-ar putea instala, eventual peste încă 100 de ani, colacul împletit după o idee proastă inspirată din capodopera lui Brâncuși.

Acuma, cinstit, un fâs mai mare rar ne-a fost dat să vedem pe aici, pe de altă parte poate e bine că s-a terminat așa. Nu de alta, dar vestitul monument numai monumental nu este, din moment ce nu are absolut nimic cu arta, doar cu biznisul și cu banii.

E ceva foarte asemănător cu reciclarea gunoaielor, numai că aici sunt bani mai puțini, iar UE nu are treabă. De altfel banii s-au dat în ambele cazuri, ceea ce lipsește, în ambele, este munca. Și bunul simț, desigur.
Dar dacă în cazul unui sculptor crescător de cai în Franța – Brâncuși acolo făcea cam altceva, inclusiv Coloana aceea după care s-a luat crescătorul de cai – mai dai din mână, în fond un milion-două de euro acolo nu-i mare treabă, în cazul muntelui de gunoi din Arad povestea și banii dispăruți arată nițel altfel.

Arde, cum se spune, ar trebui făcut ceva rapid, nu doar baie de publicitate pentru idioții de arădeni care oricum nu sunt atenți că mor de căldură în aceste zile.

Despre investițiile majore în Arad, anunțate de un alt jurnalist ratat, Andrei Ando, altă dată…