Dacă nu v-ați prins până acum cu gunoaiele, este cazul să vă pice fisa în cele din urmă.

Așa cum am pățit eu vizionând unul din ultimele ronduri cu Dacia în Dacia arădeană a primarului Călin Bibarț. Acuma nu are rost să vă spun despre ce vorbesc, rondurile lui Bibi, așa cum îl alintă cei care văd doar trăsăturile simpatice ale omului, sunt deja vestite, mult mai vestite decât rondurile pe care le inspectează astfel.

Și se făcea așadar că în prag de week-end, Bibi se pune în mașină – trebuie să recunoaștem că le are cu asta – și se duce drept în Bujac să ne arate ce se întâmplă acolo, lângă terenul de fotbal, cu gunoaiele. Mai precis cu un „clopot” de colectat sticle. Sticle din sticlă, cum ne atenționează primarul.

Noi, urmărind cu atenție videoul – vedeți și Dumneavoastră la sfârșitul textului –, am sesizat din prima că acel „clopot” era plin ochi. Chiar la propriu, din „ochiul” unde se bagă sticlele ieșea fundul unei sticle care nu mai încăpea în „clopot”. Este drept, în jur, munte de mizerii, pungi și gunoaie aruncate. Dacă observai atent, vedeai și câteva boxe cu sticlă, probabil omul a venit să la bage în „clopot”, dar nu mai avea cum.

Bibi însă a insistat doar pe un singur lucru și anume pe nepăsarea și neglijența arădenilor, a celor din Bujac, mai precis, care aruncă gunoaiele de-a valma. Firesc, așa e omul, se știe, dacă poate, se descurcă. Problema însă este mai complexă și prezintă umflături: se poate și să nu poată?

Având în vedere că publicația la care scriu s-a ocupat cu vârf și îndesat de problema gunoaielor din oraș, eu zic că da, este posibil. Apropo de „clopotele” pentru sticle: aflu din Special că au fost introduse în 2021 și atunci au fost plasate 16 bucăți în oraș. Mă gândesc că între timp numărul lor a mai crescut, fiindcă 16 într-un oraș ca Aradul e egal cu zero. Ajunge să vă spun că în Grădiște, cartierul în care stau, au fost puse două. Pentru cine cunoaște cartierul este clar că două astfel de containere acolo înseamnă să găsești o monedă de cincizeci de bani în nisipul de pe o plajă kilometrică. Dar nu asta este problema cea mare, ci atitudinea administrației patronate de Călin Bibarț. A acelei administrații supradimensionate, vizată de restructurările mai noi ale lui Bolojan.

Pentru că, da, o administrație pe bune se ocupă de toate problemele. Inclusiv de identificarea celor care nu se conformează regulilor. Există camere, există poliție locală, numai interes să existe. O administrație pusă pe treabă nu aruncă vina pe cetățeni. În fond ei au ales-o, ei i-au pus acolo cu gândul să se descurce și să administreze orașul ca lumea.

Dar această administrare nu se reduce la statul prin birouri, ședințe cât încape și alte cele făcute de ochiul alegătorului. Și cu atât mai puțin se reduce la selfiuri pe FB care îi înfățișează în diferite ipostaze fericite la diferitele evenimente de divertisment sau protocol.

Administrarea unei comunități înseamnă muncă și responsabilitate. Muncă gândiță și planificată, organizată și dusă până la capăt. Cu responsabilitatea asumată și nu aruncată pe umerii celor care nu au nicio vină.

Din acest punct de vedere, putem susține aici și acum că nu e vorba doar de deșeuri menajere, ci și de mizeriile pe care o administrație iresponsabilă și pierdută în relații corupte le produce pe bandă rulantă. Nu e vorba doar de murdăria de pe străzi, ci și de cea din instituții și întreprinderi care răspund de administrație.

Iar această murdărie nu este de ieri, de azi. E deja banal că arădeanul, indiferent dacă aruncă sticla în „clopot” sau pe lângă, știe foarte bine că promovările în funcții în această administrație nu sunt făcute pe bază de competență și seriozitate, ci pe baza apartenenței la gașcă. Mă rog, mai nou sunt chiar mai multe, una din marile probleme ale lui Călin Bibarț constă tocmai în ieșirea din cercul strâmt și binecunoscut din jurul mahărului Gheorghe Falcă.

Din cercul acela în care mizeriile care nu convin, se ascund și se aruncă pe alții. Dacă nu ar fi așa, problema adunării și a reciclării gunoiului produs de oraș s-ar fi rezolvat de mult. Domnul Bibarț trebuia să își facă rondul pe altă idee, nu pe cea a arădenilor necivilizați care nu aruncă gunoiul unde trebuie. Și care vor fi prinși și amendați. De parcă până acum nu s-ar fi putut face asta. Și de parcă dacă până acum nu s-a făcut, de acum încolo, tot cu ei, se va face.

Așa că rămâne cum am stabilit: e nevoie în Arad de o curățenie mult mai mare. Inclusiv și mai ales în administrație. Sau în politică, mai precis, din moment ce administrația este o afacere politică de interior, nu una care vizează strict organizarea cât mai bună, mai eficientă și plăcută a vieții comunității.

Pentru că mizeria se produce acolo unde nu se face treabă. Sau se face doar de mântuială, să avem ce vorbi pe FB sau pe TikTok. Să facem videouri din care reiese că noi lucrăm, în timp ce ăialalți ne strică șusta. Ei și cetățenii care nu fac cum zicem noi. Sau care cred că Bolojan le știe mai bine ca noi…

Noa, asta este mizeria cea mare!