Cam așa se prezintă evenimentele cele mai importante ale săptămânii trecute arădene.

Încep prin a explica sfârșitul. E vorba de candidatura unui alt personaj simpatic al Aradului, alături de Arpi Nistor, la primărie. Nu, Arpi nu candidează încă, abia a ajuns în PNL și îi mai trebuie nițel până îl convinge pe șeful cel mare că între trenuri și tremuri este o mare diferență.

Vorbim de Silviu Dascăl, un tip oarecum haios, cu autoironie și umor și sensibilitate socială, cel care candidează cu susținerea Alianței Național Țărăniste, unul dintre multele partide minuscule adunate din praful și pulberea formate după distrugerea PNȚCD-ului seniorial.

Oricum, pentru noi arădenii, este chiar cel mai apropiat, având în vedere că este condus de un arădean, Radu Ghidău, dacă vă mai aduceți aminte de el. Silviu Dascăl, nițel supraponderal, așa cum îl puteți vedea în centrul fotografiei, este perfect conștient de asta, prezentându-și pe FB mesele variate, dar toate îmbelșugate, cu acel comentariu autoironic prins în titlu: numai stres și probleme.

Pomenim aici și de o altă alianță, apărută mai în surdină în zilele covidului, nu de alta, dar să știm măcar cu cine avem de-a face. Este vorba de Alianța Patrioților Arădeni (APA, pentru cunoscători), formată din toate partidele naționaliste căutate cu microscopul și găsite inclusiv la Arad: Partidul România Mare, Partidul Neamul Românesc, Partidul Noua Dreaptă și desigur Uniunea Vatra Românească. Probabil vor avea și ei un candidat la primărie, în fond, de ce să nu aibă, trăim într-o democrație, chiar dacă măcinată și amenințată de tot felul de viruși, dintre care cel încoronat este doar unul.

Apropo de stres, probleme și viruși, săptămâna care a trecut a început de fapt cu o demonstrație arădeană împotriva măsurilor considerate dictatoriale de izolare și carantină. E o modă mai nou de a te îndoi de tot ce vine de la executiv și în general de tot ce ține de politicieni. Nu spunem că îndoiala nu are o bază, dar modul stupid, pe alocuri idiot prin care partidul cel mare, aflat acum în opoziție, se folosește de pandemie în scop politic, este lamentabil.

Oricum, arădenii, preocupați de adunări, fie prin biserici și case de rugăciuni, fie prin piețe, ocico sau terase, reacționează pe măsură la asemenea tertipuri. Demonstrația amintită a reușit așadar să adune pe platoul din fața primăriei patru doamne mascate și cu pancarte în mâini. Ceea ce nu înțelegem în toată această manifestare sunt măștile pe care le purtau cele patru femei. Erau singure în toată piața aia imensă, păreau frumoase și sexi, nici de covid nu se temeau, atunci de ce purtau măști?Eventual, ca să nu le recunoască soțul sau iubitul? Sau amândoi la un loc?

Problema cea mare este însă că după două săptămâni de relax, virusul își revine și în Arad, declarat la un moment dat, într-un moment de neatenție, de Iustin Cionca oraș liber de coronavirus, adică virusfree, ca să vorbim și pe înțelesul șefului său de la Bruscles. Ungurii închid granița, nicio problemă, arădeanul hotărât se îndreaptă cu voioșie în direcția aialaltă, adică la mare. Dacă la ștrand nu se poate. Nu de alta, dar la ștrandul arădean ai de toate, mici și bere – întrebați-l pe Dani Dascălu -, problema este mai mult cu apa și cu nisipul. Asta ca să nu mai vorbim de valuri, că din alea sunt doar cele produse de europarlamentarul de Aradul-Nou în mintea sa și în a celor care depind de el sau vor să se realizeze în umbra sa cât un SUV parcat ilegal.

Ca de exemplu – de valuri de fantezii vorbesc – întâlnirile sale din săptămâna trecută menite să arate încă odată și definitiv cine este șeful la Arad.

Cu Bolojan și cu ministrul agriculturii.

Deci, nu Bibarț cu Bolojan și nu Cionca cu ministrul. El, cel neasemuit, cel absent la Bruscles, cel care nu ar avea treabă pe aici dacă și-ar face treaba pe acolo. El a fost în prim plan, nimeni altcineva, cei doi pomeniți mai sus fiind acolo doar de decor. Nu e de mirare că Bibarț citea ceva la telefon, iar Cionca se uita virusfree, că oricum altă treabă nu avea la masa aia din sala festivă, zisă și Ferdinand a primăriei.

Și ca să fie limpede de tot, mai era și prefectul, un personaj dacă se poate și mai de marionetă decât Bibarț ori Cionca. Uitați-vă la expresia lor, la modul plictisit în care Bibarț își consultă telefonul pentru a realiza cât de puțin contează cei trei în jocurile de putere de la Arad. Uitați-vă la privirea europarlamentarului, cu ochii pe butelie, cum se spune, pentru a vă da seama cum merg lucrurile la Arad.

Nici pasărea nu zboară fără aprobarea lui Ghiță, am putea spune, dar nu putem, fiindcă astfel ne-ar veni pe limbă și întrebarea următoare: și atunci covidul cum de își permite?