În loc să comandați note și drepturi la replică în care să cereți publicației noastre retragerea articolului care, după cum spuneți, vă aduce prejudicii.

Mai pe înțelesul celor nefamiliarizați cu întortochelile juridice, să cereți publicarea unui drept la replică (Drept la replică a conducerii grădiniței Bergman referitor la acuzațiile familiei din Arad cu băiețelul mușcat pe tot corpul) la un articol care nu mai este. Să rămână doar dreptul la replică!

Replică la ce?

Doamna Horga, cerând retragerea unui articol unei publicații sunteți într-o eroare de rol.

N-aveți cum să cereți asta. Doar conducătorul redacției, dacă el așa consideră sau judecătorul care pune astfel punct unui proces de presă.

Dumneavoastră, vizată de articol, cel mult puteți sugera, în cadrul unei negocieri directe, nu prin adrese și notificări, ca o posibilă soluție pentru a nu se ajunge la proces. Chiar și așa decizia rămâne în puterea conducătorului redacției, iar dacă decide astfel, Dumneavoastră trebuie să-i spuneți mulțumesc.

Și încă ceva, Doamnă proprietar – asta înseamnă „owner”-ul de pe pagina Dumneavoastră de Facebook, nu-i așa -, Horga!

Dumneavoastră, ca proprietar și director al grădiniței de unde un copil a ajuns acasă cu răni pe corp, înainte de toate trebuia să faceți tot posibilul să rezolvați situatia până ca ea să ajungă în presă.

Iar dacă ați neglijat asta sau nu ați putut s-o impiedicați, trebuia să tratați în prima instanță direct cu redacția, nu să apelați la un Cabinet de avocatură.

În sfârșit, dacă tot ați comandat acolo un drept la replică trebuia să aveți măcar onestitatea și curajul să-l semnați în nume propriu, nu să vă ascundeți după avocați.

Procedând așa cum ați făcut-o ne-ați oferit o explicație pentru faptul că părinții copilașului maltratat nu au stat de vorbă cu Dumneavoastră și au hotărât să mute copilul la o altă grădiniță.

În notificarea pe trei pagini pe care Cabinetul de avocați ne-a trimis-o pe mail și care conține și așa zisul drept la replică al Dumneavoastră sunt afirmații și precizări care în loc să vă exonereze, ne arată modul total lipsit de profesionalism și atenție (compasiune, empatie, cum doriți Dumneavoastră) în care lucrați cu copiii ai căror părinți plătesc, din câte am aflat, o sumă frumușică pentru ca grădinița, numită pompos și aiurea Marry Poppins Kindergarten, pe care o conduceți, să aibă grijă de prichindei în timp ce ei, părinții, lucrează să facă rost de bani, inclusiv de cei pe care vi-i plătesc Dumneavoastră.

Se contestă în această notă faptul că rănile copilului ar fi urmarea unei agresiuni din partea altor copii sau copil, respectiv mușcături. Se insinuează că ar fi înțepături de insecte.

Și cu ce schimbă asta datele problemei, Doamna proprietar-director Horga?

Copilul Vlad a ajuns acasă în 9 Octombrie de la Kindergarten Marry Poppins traumatizat, cu răni pe tot corpul, fără ca acest lucru să fie observat de personalul grădiniței!

Înțelegeți sau mai repet odată?

În dreptul Dumneavoastră la replică, nesemnat, cum am precizat, vorbiți cu emfază despre grija manifestată de personal față de copii, dar această grijă, din câte se pare, nu se referă și la rănile – oribile de-a dreptul, după cum reiese din fotografii și certificatul medico-legal care stabilește că este vorba de mușcături, punând semnul întrebării doar la proveniența lor -, cu care un copil se poate priocopsi la Marry Poppins Kindergarten.

Cum de a predat copilul, educatoarea Dumneavoastră, mamei -la ora 16- fără să fi pomenit de aceste răni? Nu le-a observat? Foarte rău, înseamnă că în loc să-și facă treaba a făcut altceva, nu e treaba noastră să aflăm ce.

E și mai rău dacă le-a observat – înclin să cred asta – dar nu a atenționat-o pe mamă, încercând să mușamalizeze faptul că Vlad a pățit ceva în timp ce se afla la grădiniță.

Nu conteaza ce!

Că a fost agresat de alt copil sau copii, că a fost înțepat de omizi și viespi în timp ce se aflau în pădure, că, prin absurd, și le-a făcut singur, educatoarea avea obligația să înștiințeze mama, de fapt avea obligația să-l ducă de urgență pe copil la asistentă sau medic imediat când și-a dat seama de situație, cu atât mai mult cu cât, așa cum declară mama copilului, spre surprinderea ei, în timpul zilei respective, în mod total neobișnuit, o educatoare i-a trimis un mesaj în care afirma că Vlad e bine, a plâns un pic la pădure, dar la amiază a mâncat foarte bine.

Surprinsă de acest mesaj, s-a grăbit la grădiniță, afirmând că l-a luat de acolo pe Vlad la 16, cam plâns și speriat, în timp ce în dreptul la replică ni se precizează că Vlad a ajuns în brațele mămicii sale la 15,30.

Mai mult decât atât, tot în pseudo-dreptul la replică (de fapt o amenințare directă la adresa redacției) se precizează că mama a trimis un mesaj educatoarei la 17,28 trecute fix cum că Vlad are „câteva zone roșii pe corp”.

Observăm aici o perversă insinuare a „owneriței”: și ce dacă Vlad a făcut rost de aceste „zone roșii” în timpul de două ore fără două minute în care a fost doar cu mama, altfel spus după plecarea de la grădiniță?

Durerea e că în toată aceasta tevatură, cu note și certificate medico-legale, mesaje ciudate și fotografii oribile, copilul Vlad a dispărut total.

A dispărut subiectul.

Doamna „owner” Horga nu pare prea mult intersată să afle de ce a plâns Vlad la pădure și după masă la grădiniță, de ce s-a lipit de mamă ca de ultima lui salvare și de ce s-a speriat peste măsură atunci când, peste două zile, tata se făcea că îl „mănâncă” de bucurie.

Din punctul ei de vedere de vină sunt părinții, angajații ei ireproșabili, nemaivorbind de tonul ei înțepat și atotștiutor în care își susține afacerea – este o afacere chiar dacă pe parcursul unui interviu pe care îl puteți viziona la sfârșit neagă din toată puterea asta -, ton care nu prea seamană cu tonul unei educatoare căreia să-i încredințăm cu încredere un copilaș.

Trauma sufletească și rănile fizice ale lui Vlad nu prea contează pentru Doamna Horga, o adevărată vedetă ce se crede prin manipularea fără nuanțe și cam mecanică a unor concepte de educație și psihologie.

În interviul de mai jos, declară la un moment dat că scopul „sistemului” ei educațional nemaipomenit – de fapt o preluare alandala de vechi concepte educaționale occidentale, îndeosebi scandinave și germane – este dezvoltarea empatiei la copii.

Doamna Horga, nu v-ați pus niciodată întrebarea dacă poți acționa asupra a ceva de care nu dispui?