Bine, e și cald al naibii, omul a ajuns să se roage pentru o furtună, ceva, numa’ să plouă un pic.

De fapt, nici măcar asta nu este foarte important, lumea s-a mutat pe FB, iar acolo e bine, e aer condiționat. Cum e, așa e, depinde de fiecare cât de condiționat este de propria înțelepciune, pricepere și bun simț. Asta e bine, spre deosebire de viața reală, pe FB reacțiile sunt mai mult așa de complezență, ca la un ospăț între rude, înaintea paharului care schimbă totul.

Uite, de exemplu, cineva, nu spun cine, om important, în Timișoara, oricum, a postat una despre Dominic Fritz. Tocmai în zilele când la Timișoara se afla o vedetă de nivel mondial, chiar dacă John Malkovich nu este neapărat Brad Pitt sau Leonardo Di Caprio. Și se ia omul în postare de primarele capitalei culturale, făcându-l pui de nazist.

Treaba lui, ați zice așa la prima pornire, numa’ că Fritz se ia în serios, așa cum îi șade bine unui neamț adevărat, și ne anunță, tot pe FB, unde altundeva, că îl dă pe postac pe mâna organelor care supraveghează curățenia de pe FB. Nicio problemă, ați zice Dumneavoastră, foarte bine, zic cei care se cred politic mai corecți decât alții.

Și, într-adevăr, foarte bine, numa’ că printre cei care au lăicuit postarea în care Fritz este făcut pui de nazist se află oameni cu nume și funcții, inclusiv arădeni, inclusiv politicieni care susțin pe toate gardurile virtuale și nu numai că ei sunt democrați, civilizați și doritori de bine pentru lume și popor.

Asta este, una zicem, alta facem, se știe asta de când e lumea, iar pe aici, pe la noi, cu atât mai abitir.

Și cu atât mai mult cu cât se apropie alegerile. Se fac deja listele, pentru europarlamentare se și mai publică, tot așa pe FB, să se vadă câte like-uri adună, cum reacționează bizonul la prima impresie.

Aici la Arad, nicio problemă, lucrurile sunt ca și aranjate, mai sunt doar mici reglaje de făcut. Falcă șef de listă – în fond la Bruxelles se câștigă bine și nu ai nici prea multă treabă, plus că alegătorul nu e interesat de ce faci tu acolo, el e cu ochii exclusiv spre București —, cu PSD-ul la cârmă greu să ajungi ministru, opoziția a ajuns să fie reprezentată doar de doctorul Wiener. Ca norocul, doctorul nu le are cu propaganda, nu știe când, cum și de ce să atace.

Uite și acum, se filmează în parcul uscat din mijlocul orașului făcut din două milioane de euro.

Îl înțeleg, omul e intelectual, are până și studii de filozofie, crede că nu e mare lucru să demonstreze că administrația patronată de Falcă prin Bibi și alții aruncă banii pe te miri ce, mai mult ca să rămână grosul la ei. Numai că arădeanul e în vacanță, postează imagini de pe Coasta de Azur, de Argint, de Bronz, nu contează, coastă să fie și să se vadă că el e bine mersi, să moară invidioșii de ciudă.

N-are el treabă acum cu parcul uscat făcut din două milioane de euro dați de proștii din Bruxelles. Poate dacă s-ar duce la ștrand. Dar nu se mai duce, se duce cât mai departe de Arad, iar dacă are bani puțini, pe aici, prin vecini, unde, chiar dacă prețurile mai nou sunt mai mari ca la Arad, ștrandul este ștrand, iar copiii se pot da pe tobogan cât e ziulica asta dogorâtoare de lungă.

Așa că doctorul Wiener să își vadă de treaba lui, așa cum fac ceilalți acum în miez de vară.

Uite, până și Bibi s-a oprit din tăiatul copacilor. Și dacă știe cineva cum e cu natura, numa’ Bibi poa’ să fie, că e pădurar la bază, ce naiba. Exact ca și șeful său cu care se joacă de-a „uite pisica, nu e pisica” numa’ așa ca proștii de pe FB să creadă că e ceva între ei.

Nu e nimic, e doar banul, dar asta este între toți cei care s-au băgat de la coada vacii direct în politică. În fond, dacă e vorba de pavări și asfaltări, se pricepe șeful, că doară e inginer de drumuri la bază, nemaivorbind de faptul că are și un doctorat în comunicare. Iar Lazăr Faur și Sergiu Bîlcea numai atât așteaptă: să li se comunice ce și cum.

Ajunge să ne ducem înapoi în toamnă, atunci când cei trei se lăudau cu marea realizare cu parcul. Da, e vorba de zece milioane de lei, adică exact două milioane de euro. Atâta s-a cheltuit pe acel parc din care nu se mai vede nimica. Vă dați seama, da!?

Dacă nu, vă dau un exemplu, chiar două: să luăm un profesor de liceu începător care din toamnă va câștiga spre trei mii de lei pe lună. Sau Dumneavoastră, stimate coleg, cu o pensie tot pe acolo. Ei, ca să rețineți și să nu mai faceți calcule: asta înseamnă că parcul inexistent s-a făcut din venitul Dumneavoastră pe 300 de ani. Bine, nu veți trăi atâta, dar vă puteți imagina. Poate…

Zic poate fiindcă imaginația noastră, a celor care trăim din salarii de doi bani și pensii asemenea, este prea săracă și limitată ca să ne dăm seama cum se fac și cu ce rămâi din aceste afaceri din venitul public.

Ceea ce știm este că e vară, căldură mare, monșer, iar Sahara își face pui în mijlocul orășelului nostru. E liniștit deșertul, viitorul e asigurat, au nașii din Arad grijă de asta.