În sfârșit, săptămâna trecută Bibi a pășit și el pe calea indicată de primarul din Oradea, cu onor Domnul Bolojan.
E ceva, că de câteva zile bune se vorbește de Bolojan și de Boc ca de viitorul țărișoarei, asta ca să nu mai vorbim de viitorul liberalilor naționali prea liberali când ar trebui să fie naționali și invers. Emil, dragul de el, a mai fost prim-ministru, acum se vorbește că ar fi bun chiar de președinte. Chiar dacă e mai mic așa, nu se compară cu falnicul Klaus, dar, și asta contează, e de al nostru.
Bibi, săracul, nu le are nici cu una, nici cu alta, nu e nici falnic, dar nici foarte mic, cu toate acestea nu poate sta cu mâinile în sân, trotinetele au sosit, pandemia e cum e, de fapt nu se știe cum e, dar se apropie și alegerile de partid, deci trebuia să facă ceva și el, nu se poate ascunde la nesfârșit prin pădurile de la Săvârșin și Târnova.
A anunțat așadar – e totuși începutul verii, sezonul concediilor – concedierea unui număr din personalul administrativ al orașului, un personal care trece ușor de o mie de persoane.

Acuma nici dracu nu înțelege de ce ar trebui o comună mai mare să conducă un oraș mai mic, mai ales acum când calculatoarele fac aproape tot ce trebuie în administrație. Așa că nu ar fi o problemă, după socotelile noastre un oraș ca Aradul ar putea fi administrat voios de 250 de oameni pricepuți și bine intenționați. Nu puși acolo pe principii de clan și familie, ci de pricepere și performanță.
E atât de simplu. De ce să ai o direcție de comunicare și presă când tu de fapt nu vrei să comunici cu șmecherii ăia care numa asta așteaptă: să faci un dezacord sau să pronunțe din greșeală un nume.
Problema de fapt este că aceste concedieri sunt exact ca vestita frecție la piciorul acela de lemn al societății românești din cele mai vechi timpuri: aruncă praf în ochii prostimii și nu schimbă nimica. Poate că Bibi mai scapă astfel de câțiva recalcitranți și mai pricepuți, dar cu asta nu se va schimba nimic: primăria nu va funcționa mai bine, cererile nu se vor rezolva pe loc sau în câteva zile, fără să mai vorbim de specialiștii care ar trebui să stea la baza tuturor hotărârilor importante ale administrației.
Iar dacă intrăm mai adânc în dedesubturile măsurii anunțate cu surle și trâmbițe, observăm fără prea mare surprindere că de fapt nici măcar nu se concediază. Se desființează posturi vacante – care nu erau ocupate nici până acum – se mai trimit câțiva la pensie, adică, cam cum am spus mai sus: poate vor fi dați afară câțiva mai guralivi și scandalagii. Precum domnul acela polițist care făcea scandal în fața primăriei, realizând că familia lui e vizată.
Dovada că este vorba de vestita palmă din titlu: nu ni se spune nimic despre cum, în cel fel și mod, se va îmbunătăți astfel munca administrației. Cu alte cuvinte dacă e reorganizare pe criterii de eficiență și performanță să ni se spună și nouă, să nu fim tratați precum copilașii care primesc în loc de cremeș o bomboană cu observația că vine și cremeșul odată.

Fără să mai vorbim de ipocrizia ideii că astfel se fac economii la bugetul local. Un buget care are nevoie de bani, având în vedere marile planuri care ni se vântură prin fața ochilor de o vreme bună, de fapt de când administrația arădeană a fost transformată într-un zombi care ascultă doar o singură comandă. Și aia venită de la o singură voce. Pietonalele nu există, garajele promise nici atât, fără să mai vorbim de Cetate și de ștrandul distrus. Există în schimb pasarela care duce spre ștrandul care mai e doar în urme, construită pe degeaba pe o sumă frumușică din care concediații de până acum ar putea trăi încă o sută de ani prin birourile lor comode și de nepătruns pentru arădeanul fără pile. Există asfaltări și reparații ale căror devize nu pot fi controlate, fiindcă cine mai controlează dacă stratul de asfalt este de patru sau trei cm, mai ales că trei sună mai bine ca patru.

Adevărul este că din angajații de acum ai primăriei și ale instituțiilor subordonate, Bibi ar putea da afară lejer mai mult de jumătate că nu s-ar observa defel. Tăiatul frunzei la câini funcționează prin aceste instituții și birouri de când e lumea, depinde care este câinele la care îi tai frunza. Eventual ar fi birourile mai aerisite, mai comode, mai primitoare și pentru cei care se duc acolo să rezolve o treabă, nu doar să spună, veniți mâine, altădată sau n-are rost să mai veniți că treaba e deja rezolvată: nu se poate. Vedeți, DVS, cum și de către cine și pentru cât.

Dar, atâta bai să fie. E cald, furtuna a trecut, lumea a și uitat cum curgea apa pe anumite străzi, tot pe alea de ani de zile, Campionatul European se apropie de finală, urmează concediile, măsurile împotriva virusului au rămas doar așa de aducere aminte, lasă-l; Domle, și pe Bibi să se simtă un pic mai bine pe căldura asta.
Și dacă vrea și cu trotineta, atâta bai să fie…