Asta este, presiunea așteptării a pus stăpânire pe mințile arădenilor.

Nu mai departe, amicul Nelu Hamza, fotbalist de când e lumea, a ajuns să compare UTA cu Sergiu Bîlcea. Nelu, dragă, te înțeleg, asta este, sub presiune gândim anapoda și spunem lucruri tâmpite, nu-i nicio problemă dacă UTA promovează, da să știi că e exact invers: UTA nu poate fi comparată cu Sergiu Bîlcea doar pe ideea că Sergiu al nostru a luat-o-n bot pe ultima sută.

UTA vine din istorie și legendă, în timp ce simpaticul Sergiu vine de sub pelerina strâmtă, mulată pe blugi ai lui Ghiță Falcă, așa cum a și recunoscut de altfel, spășit după ce i s-a aplicat amical acel șut proverbial undeva la care se gândește tot omul acum după ce ni l-a întors.

Am început să scriu aceste rânduri înaintea meciului de la Pitești cu gândul să mă opresc când începe și să închei după. Să văd ce voi scrie atunci, cât voi fi de bucuros sau trist.

Înainte însă observ doar că funcționarii arădeni, de fapt băieții de casă ai lui Ghiță de Brucsles, nu doar spun, dar și fac lucruri tâmpite atunci când sunt lăsați singuri în fața porții. Nu ca Aubameyang de la Arsenal, fratele mai mare a UTA-ei, cea care după un sezon catastrofal a câștigat Cupa Angliei cu golurile gabonezului alintat mai nou doar Auba.

Uite, de exemplu, Domnul Stoian, prefect încă, chiar dacă toată presa arădeană nelegată de administrație i-a cerut demisia săptămâna trecută. Dincolo de faptul dătător de speranțe a solidarizării masive a presei arădene, acțiunea a rămas fără răspuns.

Nu spun rezultat, la așa ceva nici nu speram, vorbesc de un răspuns, de o reacție, de o manifestare care dădea de înțeles că s-a luat la cunoștință măcar.

Într-o democrație, dacă tu, funcționar public, ești întrebat de presă, răspunzi.

Nu pentru că îți ordonă șeful, ci pentru că așa e politicos și astfel demonstrezi că ești în slujba cetățenilor și nu în cea a șefului tău de partid sau de afaceri.

Dacă nu o faci înseamnă că nu ești funcționar public într-o democrație, ci un slujbaș, gen Pristanda, în lumea lui Caragiale.

Deci nimic. Un nimic care spune multe despre modul cum este administrat Aradul de vreo două decenii încoace. Că Domnul Stoian nu avea ce să spună, înțelegem, păi tocmai asta era problema: Domnul Stoian execută ordine fără să crâcnească, ultimele exemple fiind cele legate de pandemie. Dacă nu-i șopteau că nu se poate, Domnul Stoian interzicea și amorul fizic.

Așadar, îl înțelegem pe Domnul Stoian că tace precum năstrușnicul și simpaticul animăluț din cucuruz, dar ce păzesc vocalii partidului, în frunte cu cel care se exteriorizează oricând, indiferent dacă are ceva de spus sau știe ce spune. Așa cum ne-a explicat chiar deunăzi că PNL-ul care trăiește doar în mintea sa, a mai făcut un pas spre descentralizare prin împărțirea în teritoriu a fondurilor europene. De fapt voia să spună cu totul altceva, noroc că noi ne-am prins la timp.

De Bibi nu mai zicem nimica, el e fericit acum, nu are grija partidului, uitați-vă la fotografia aia în trei și veți înțelege ce spun eu aicea. Sergiu la fel, iar ceilalți în frunte cu Faur așteaptă jocul la ofsaid din interiorul partidului, fiindcă în funcție de asta vor ajunge pe locuri eligibile.

Și ar mai fi UTA. Da, acum s-a terminat și am rezistat fără să fac infarct.

Cam singura entitate arădeană de prima divizie. A fost și înainte, acum este cu acte în regulă.

Regula acestui play-off s-a păstrat până la capăt, nu a învins nimeni acasă, UTA lui Gyuszi Balint intră de pe primul loc în prima ligă, chiar dacă meciurile din play-off ar trebui uitate repede și începută de pe acum construirea unei echipe care să nu se facă și să nu ne facă de râs în primul eșalon.

Ceea ce înseamnă că politicul, în frunte cu europarlamentarul care mai nou este un fan al squash-ului, nu al fotbalului, trebuie să facă un pas în spate – eventual să se apuce de finalizat stadionul așa cum este: un vis transformat în coșmar – și să-i lase în față pe cei care au demonstrat până acum că se pricep. În frunte cu antrenorul și cel care a gândit strategia din ultimii șapte ani. Nu-i pomenim numele, să nu se spună că îi facem imagine, acum când s-a hotărât să intre în politică.

Și uite că până la urmă toate se potrivesc: UTA a promovat, lumea s-a adunat aseară în fața primăriei fără să ceară expres și îndelungat demisia cuiva și chiar dacă nu s-au comportat exact cum le-a cerut prefectul: distanțați frumos social, nu tu pupat, nu tu îmbrățișat, cu mască pe figură, așa cum trebuie, cei care își atribuie meritul acestei fieste au putut contempla satisfăcuți imaginea entuziasmului tineresc al unor alegători arădeni.

Dar dacă acum ei, Domnu Prefect și partidu, cred că ne-au răspuns la cererea noastră din săptămâna trecută, se înșeală amarnic.

Sau poate au înțeles și ei câte ceva după ce au realizat că mulțimea stătea mai mult cu spatele la clădirea primăriei…