vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Încetinitorul de particule – Circ vechi, nu teatru, fraierilor!

    de E. Nola | 1 februarie 2021, 8:49 AM | Încetinitorul de particule | Recomandările editorilor

    2

    Cei mai puțini inițiați în ale teatrului, poate nu știu că pentru onorantul titlu de primul teatru de pe teritoriul României actuale se luptă – vorba vine – două clădiri aflate în Ardeal.

    Despre Teatrul Vechi din Arad știu mai mult arădenii și câțiva inițiați, despre teatrul din Oravița știe o țară întreagă, cel puțin partea din țară care se mai duce, mai precis, ducea, la teatru. E vorba de clădirea în care funcționează mai nou Teatrul Vechi „Mihai Eminescu” din orășelul bănățean.

    1

    La ora actuală Oravița are în jur de 10 000 de locuitori, deci ca Pecica sau Ineu, însă clădirea dată în folosință în 1817 arată așa cum se vede în fotografii, nu este o ruină așa cum este Teatrul Vechi al nostru, singurul din țară care îi poate contesta întâietatea celui din Oravița. De fapt nici nu e cazul, al nostru oricum este mai deosebit, fiindcă a fost construit de un cetățean al urbei, e vorba de Iacob Hirschl, al lor la fel de deosebit fiindcă a fost realizat prin donații ale cetățenilor urbei iar la inaugurarea din octombrie 1817 a fost prezent însuși împăratul Francisc I al Austriei.

    Nu e cazul să ne luptăm pentru întâietate aici și acum, oricum au fost evenimente aproape concomitente și cu atât mai puțin acum, în aceste zile, când clădirea din Oravița strălucește în splendoarea sa refăcută, în timp ce din ruinele clădirii ”noastre” din Arad cresc buruieni și arbuști.

    Asta este de fapt scandalul! Că în timp ce administrația unui orășel din Caraș-Severin și Banat are grijă de tradiția localității, administrația arădeană de peste 30 de ani nu este în stare să recondiționeze cea mai veche clădire din piața centrală – chestia cu teatrul este pentru fraieri și proști, respectiv fanii lui Falcă: tot ansamblul de clădiri, inclusiv așa numita Casă Hirschl, trebuie preluată de oraș și recondiționată, având în vedere valoarea sa istorică și nu numai – găsind motive aiurea și gesticulând precum un copil prins cu marmelada în gură.

    2

    Pentru cei informați, povestea este simplă: la ora actuală ansamblul este în proprietatea unor moștenitori care nu sunt în capacitatea să o recondiționeze, s-o modernizeze, să-i dea destinația care se impune: un centru cultural cu o sală de teatru!

    Prețul cerut – e vorba de câțiva ani buni de când administrația locală este în cunoștință de cauză – de aceștia pentru tot este de fapt nesemnificativ, o nimica toată – sub un milion de euro – pentru edilii unui oraș care se respectă. Vorbim de edili, nu de oraș.

    Tot pentru cei mai puțini informați, problema nu a fost rezolvată nici când clădirea aparținea încă Aradului, moștenitorii arătându-se abia după 2000. Atunci, deși exista un proiect de modernizare în colaborare cu austriecii, s-a terminat totul în coadă de pește fiindcă orașul și județul – de Arad vorbim, nu de Caraș-Severin – nu s-au putut înțelege privind drepturile de proprietate. A fost de fapt un joc politic, având în vedere că pe vremea aia încă PNL-PDL-ul nu avea toate pârghiile în mână, acum însă peste tot stau triumfători oamenii lui Falcă.

    d

    Numai așa se explică că a ieșit la interval cel care nu are nicio treabă cu teatrul, arta și tradițiile orașului – vorbim de Domnul Iustin Cionca – ca să ne spună că nu se poate. Că ei ar vrea, dar sunt niște privați care vor mai tare, așa că ei renunță la dreptul de preempțiune asupra clădirii. Cu alte cuvinte, Dumnezeu cu mila în ceea ce privește Casa Hirschl.

    Bineînțeles Cionca nu a vorbit de la sine, ci la comanda șefului său, sfătuit de cel care face și drege la Consiliul Județean. Se știe despre cine vorbesc.

    Gestul său este incalificabil, mizerabil și obraznic, un gest prin care îi ia de fraieri pe arădeni.

    Ajunge să răsfoiți presa anilor trecuți, inclusiv Special Arad, să vedeți câte s-au scris și spus despre Teatrul Vechi, necesitatea ca orașul să ia problema în mână și să facă ceea ce trebuie să facă, ceea ce este obligat să facă. Aici nu este vorba de ce gândește Cionca, Falcă și Ando, ci este vorba despre fibra Aradului, despre o ofensă pe obrazul orașului care nu are cum să fie tolerată de arădenii adevărați.

    Dacă îmi veți arăta, Domnule Falcă – ați fost 16 ani primarul acestui oraș și nu ați făcut nimic pentru Teatrul Vechi, ați mutat de acolo inclusiv Casa de Cultură a Municipiului -, încă un primar sau președinte de județ de oriunde din lume care lasă să se dărâme cea mai veche clădire din piața centrală a urbei sale, îmi retrag toate cuvintele.

    Dacă însă nu veți putea – și nu aveți cum – să rețineți că vă jucați cu demnitatea și fibra orașului și a arădenilor. Nu mai este vorba de șperțuri și matrapazlâcuri pentru buzunarele clientelei, ci de o nesimțire care nu mai poate fi tolerată de niciun arădean cu bun simț și iubitor al urbei sale.

    4

    Să dați Teatrul Vechi pe mâna unor „întreprinzători” particulari anonimi – aveați măcar obligația să informați orașul cine sunt ăștia, în ce ape se scaldă, aveați obligația să vă informați, nu să aruncați acolo niște vorbe pentru proști – înseamnă să-l condamnați la moarte.

    Înseamnă să exterminați ceva foarte important din istoria și cultura orașului.

    Înseamnă să vă bateți joc pe față de orașul pe care pretindeți că îl administrați.

    Înseamnă că nu vă pricepeți, nu aveți bună-voință și cu atât mai puțin perspectiva necesară.

    În cele din urmă înseamnă că degeaba ați fost aleși de 2 din zece arădeni, nu aveți ce căuta în fruntea orașului sau/și județului!

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Pentru a aprecia ceea ce înseamnă patrimoniul cultural al unui oraș, este nevoie de oameni cu școală, cu educație și cu barem, o brumă de cultură. Este evident că niciuna dintre aceste calități nu are legătură cu așa-zisii edili ai Aradului, de astăzi. Niște cioclasi școliți pe repede-înainte, la pseudo universitatea locală, Goldis. Statutul de orășean se câștigă în generații și este străin ‘țăranoilor’ ăstora, căzuți din opinci în pantofi. Tot având legătură cu tema din articol, vă recomand să vedeți și Teatrul din Caracal( renovat), oraș cu 30000 de locuitori. Numele ‘investitorilor’ privați interesați de Teatrul Vechi, îmi este deja cunoscut: sunt cei care au cumpărat deja cea mai mare parte din Centrul orașului, că doar ‘ Aradu-i fruncea’ și doar ‘Ei’ pot ! Rușine, rușine, rușine… și multă greață!

      +9 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    2 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.