Și cum vă spuneam, în săptămâna pe care am închis-o ieri nu s-a întâmplat mare lucru pe aici.
Să nu-l uităm totuși nici de această dată pe Bibi al nostru, îmbrăcat sportiv și casual la geacă pe aeroport, acolo unde mai nou se organizează tot felul de chestii din moment ce avioanele oricum îl ocolesc. Nu pute, e drept, ca cel din Timișoara, poate de aceea a devenit scena de bază a festivalurilor de neocolit chiar și de primar sau alți oameni importanți ai urbei.

Bibi, de această dată a fost la finala națională a campionatului de Drag Racing, dacă asta vă spune ceva. Ar trebui, fiindcă Aradul în mod tradițional, încă de pe vremea antemergătorului lui Bibi, oferă pista de pe aeroportul scos din uz, dar care miroase frumos, dragracingului. Ei, vă dați seama, după aia nu mai miroase frumos nici la noi.

A mai fost și la alte cele, inclusiv ceva cultură, acolo unde a citat din Octavian Paler. Mai nou primarul nostru citează frecvent din oameni mari sau din cei pe care el îi crede astfel, cert este că nu scapă niciun moment să se afișeze în prim planul evenimentului, orice ar fi el.

Nu ca primarul de la Oradea, Bolojan, dacă spun bine, cel care vorbește mai puțin dar, parcă, face nițel mai mult. Mă uitam la imaginile festivalului de toamnă de acolo, numit Oradea Festifall din week-endul trecut și, drept să vă spun, am cam rămas cu gura căscată. Nu pentru că n-aș fi știut și până acum că orașul de pe Crișul Repede este cu mult înaintea noastră, dar modul, aș zice, perfect european în care au organizat și acest festival, m-a impresionat pe bune. Tocmai de aceea v-am lăsat la sfârșitul textului un video mai lung în care vă puteți delecta și Dumneavoastră cu imaginile paradei de pe Criș.

Vă mărturisesc de altfel că primul mare oraș în care am fost, eu fiind de la țară, nu a fost Aradul, ci Oradea, acolo unde am ajuns, neavând nici opt ani, prin trecere la Băile Felix, dus de bunica mea. Cu toate acestea nu mi-a părut rău când, nițel mai târziu, ne-am mutat la Arad. UTA era în culmea gloriei, iar spiritul comercial și descurcăreț al arădenilor făcea mai suportabilă viața în timpurile de glorie ale lui Ceaușescu.

Ajuns în armată pe la mijlocul anilor șaptezeci chiar am rămas surprins de reacția celor din jur când aflau că sunt din Arad. Vai, oftau până și ardelenii, păi tu ești din occident, ai de toate acolo. Fără să mai vorbim de faptul că cei mai orientați pomeneau imediat după asta de ștrand, fără să uite, desigur, de UTA, chiar dacă pe atunci anii de glorie ale echipei trecuseră oarecum.

Scuzați-mi ușurința cu care mă pierd în amintiri, însă toate astea mi-au venit în minte gândindu-mă la un arădean de al nostru care la ora actuală lucrează la Chișinău. Da, în Moldova aceea a Maiei Sandu, cea care duminica va intra în primul tur al alegerilor prezidențiale de acolo. Și care trebuie să facă față eforturilor colosale ale lui Putin – având în vedere contextul, nu vom jigni Moscova – de a o îndepărta și de a pune un președinte adecvat dorințelor sale, adică unul care nu vrea UE, dimpotrivă, vrea reunificarea cu Rusia Tată.

După unele informații demne de toată încrederea, Putin a băgat deja peste 100 de milioane de euro în această acțiune, mergând până la cumpărarea de facto a votanților. Oare cât face un astfel de vot, e mai puțin, e mai mult decât o sută de euro pe cap de votant?

Și cum vă spuneam un arădean de al nostru lucrează acum în capitala Moldovei. Și nu orice, nu face bișniță sau alte cele cunoscute arădeanului de când îi lumea, ci face ceva în cultură. Nu spunem deocamdată ce, dar, veți vedea, ceva deosebit, ceva care va face cinste și oarecare renume orașului nostru. Veți afla la timp despre ce vorbesc, rețineți totuși, cam de aici începe cultura, nu în citatele celebre ale Domnului primar.

Pe de altă parte, se mai întâmplă și pe aici câte ceva ce ține de stil și rafinament. Observ mai de mult un grup de oameni care se sfarmă să promoveze vinul de pe aici, respectiv întâlnirile la un vin într-un cadru elevat, chiar cultural oarecum. Nu i-am văzut pe ai noștri lideri pe acolo. E drept, au treabă multă, iar la ora actuală împânzesc zidurile clădirilor înalte cu afișele electorale, acolo unde, se pare, se simt cel mai bine. Vedeta este, cum altfel, Geanina Pistru, recunoaștem, acum, după ce a slăbit nițel, chiar arată bine indiferent că este lângă Ciucă sau unul dintr-ai noștri de aici din Arad.

Venind dinspre Aradul Nou cu mașina – asta e, am probleme și service-ul este acolo -, uitându-mă la afișele kilometrice care acoperă zidul blocurilor de zece etaje, chiar mă gândeam, oare așa zișii politicieni locali ai noștri au habar de altceva în afara intereselor lor mărunte și lipsite de orice dimensiune publică, oare realizează scandalul nepotrivirii lor.

Am primit răspunsul definitiv duminica. În Ziua Sfântă a Domnului, nu-i așa.
Ziua în care viceprimarul Faur ne roagă pe Facebook să nu mai dăm nimic la cerșetori. Nici bani, nici mâncare, să nu ajungă să creadă că în Arad se pot folosi de noi.

Domnule viceprimar, știți că fără ajutorul unor culte creștine care consideră o blasfemie să refuzi pe cineva care îți cere ceva mărunt pentru supraviețuire, Dumneavoastră nu ați fi ajuns vice în veci?

Este chiar jenant: să ceri oamenilor să nu mai dea la cerșetori, în loc să te ocupi tu ca fenomenul să fie – în Arad nu este foarte grav – minimalizat prin asistența publică.

PS: A, da, a venit în ultima clipă: USR s-a răzgândit și, din câte se pare, l-a repus pe doctorul Wiener pe primul loc al listei pentru Camera Deputaților. E greu când nu știe stânga ce face dreapta…