Îmi cer scuze pentru titlul în care amestec campania cu Paștele, dar ce să fac, așa mi-a venit.

Nu întâmplător, cred eu, din moment ce nici ei nu pot face diferența. Ei, actorii, fie că sunt la București sau la Arad. Eventual la Washington. Mă rog, la București este și mai greu, e totuși capitala țării, acolo unde, cu toată descentralizarea trâmbițată de decenii, se hotărăște aproape totul. Iar dacă învinge cine trebuiește, putem uita și de descentralizare și de alte cele mult trâmbițate până nu demult.

Mă uit la ei din ce în ce mai pleoștit, în fond vorbim de oameni de care depinde viața noastră. De acum și, mai ales, de acum înainte.

Și ce văd? Vulgaritate, ipocrizie, șmecherie prost mascată. Impostură, într-un cuvânt. Indiferent la cine mă uit. Mă uit, de exemplu, la cel care, pus în fruntea a trei partide, se dă șmecher vorbind despre concurenții săi de parcă ar fi niște șmenari ordinari. De altfel este un trend general: nu se mai vorbește despre programe și măsuri pentru îmbunătățirea conviețuirii și a traiului, ci despre ce tâmpenii a mai spus sau a mai făcut adversarul. Sau nevastă-sa.

Trump este imitat de aproape toți candidații, în fond, dacă a reușit să câștige în SUA, a indicat calea regală de a câștiga o alegere oriunde unde democrația este în mizerie și pierzanie. Pentru că despre asta este vorba. Despre imitarea penibilă a democrației, a mecanismelor care asigură legitimitatea celor aleși.

Iar aici, în orășelul nostru mult iubit, joaca devine de-a dreptul hilară atunci când observăm stângăcia jucătorilor care mimează jocul democratic. Plus că intrăm în Săptămâna Mare, Târgul de Paști a izbucnit aproape în toate piețele urbei. Ce mai, mergem cu toții la cântări și adunări, nu se poate ca în cele din urmă să nu ne alegem cu ouăle cele mai frumoase.

Și ce dacă România prin Constituție este un stat laic? Adică – pentru cei care aud asta prima oară – religia este o treabă particulară, intimă, nu publică. N-are ce căuta în politică. Convingerile personale, credințele – dacă nu ofensează credințele celorlalți – sunt garantate și respectate, nu promovate în loc de convingeri politice.

Numai că graba încurcă treaba, iar pe aici, pe la noi, se știe de mult, sunt comunități religioase care pot decide cine va fi ales, cine va fi trimis la București, cine ajunge pe salariu de mii de euro. Nu de lei. Așa că oamenii noștri, indiferent de partid, se fotografiază cu fețe religioase, se adună la concerte de Paști și spun numai cuvinte mieroase, așa cum e bine și de așteptat, la toate aceste ocazii.

Să ne înțelegem: problema nu este că simt sau cred așa, ci că sentimentele lor religioase, de credință nu au ce căuta în spațiul public, politic, în cele din urmă.

Cu atât mai mult cu cât, atunci când vine vorba de adversari, uită pe nesimțite de simțirile și cuvintele frumoase, uită de dragostea de semeni, atât de importantă în povestea Măntuitorului. Și ca să fie și mai necreștinesc, dacă tot suntem în Săptămâna Mare, nu se referă la toți adversarii, ci doar la unii.

În săptămâna care a trecut mă uitam destul de mirat la atacurile partidelor care îl susțin pe Crin, cel fără de muncă, împotriva lui Nicușor Dan. Pe aici, pe la Arad, Domnul Fifor este cel care îl face praf și pulbere. Atenție, nu pe Ponta, trădătorul de partid și de guvern (vezi povestea cu sârbii), nu pe Simion, adversarul cel mai puternic, anti-european și extremist, interzis în Republica Moldova, ci pe Nicușor Dan, sărmanul de el, chit că este mai european și normal decât majoritatea candidaților luați la un loc.

Plus că are un doctorat în matematică la Sorbona. Chiar nasol în lumea asta a politicienilor cu diplome luate la apelul de seară, cu școli terminate pe ici-colo în prag de pensie. Nu-i de mirare, așadar, că șeful Domnului Fifor – altfel printre puținii politicieni cu studiile în regulă, de Fifor vorbim, nu de Ciolacu -, se leagă de primarul capitalei în fel și chip, mergând, vulgar, până la a-i pune în dubiu identitatea sexuală.

Și toate astea în spiritul creștinesc, nu-i așa, cu care toți se șterg mai nou la gură, nerealizând că ceea ce fac ilustrează efectiv păcatele fundamentale din punct de vedere cu adevărat creștinesc: ipocrizia și falsitatea.

Altfel totul e frumos pe aici, în weekend s-au întâlnit cu toții la Consiliul Județean, a venit și Emil Boc de la Cluj. E fain, ce să mai zici, de la concert la adunare, de la adunare la ședință. Și în cele din urmă la Târgul de Paști. Mai interesant e că în această activitate festivă, pe lângă Fifor, excelează și Iustin Cionca, împreună cu cei doi vice. Dar mai ales Sergiu Bîlcea, sărmanul de el. Asta este, trebuie să se agite, femeile îl pun în umbră.

Și nu ne gândim acum la fosta soție, arestată, știți Dumneavoastră pentru ce, ci la Geanina, cea care, mai nou, a devenit și jurnalistă. Da, nu e poantă, tocmai acum, în această perioadă festivă, și-a lansat primul podcast cu Doamna Anamaria Nyeki-Popa. Despre femei deosebite, normal, la ce vă așteptați?

Și ca să încheiem în spiritul sărbătorii, remarcăm reținerea cu care Gheorghe Falcă și Călin Bibarț participă la aceste evenimente copleșitoare. Doar așa, să nu se zică. Altfel au ei treburile lor care nu se prea potrivesc cu spiritul vremurilor. Treburi pe bune. Un rond acolo, în jurul sensului giratoriu de la Ocica.

Sau ceva si mai tare, dar deocamdată strict secret…