În săptămâna care a trecut ne-au lovit, aici în Arad, două evenimente, știri, informații sau nici nu știu cum le-am putea zice fără să exagerăm și să fim înțeleși greșit.

Săptămâna a debutat cu propunerea vicepreședintelui Consiliului Județean – de Sergiu Bîlcea zicem, normal, că pe celălalt l-am și uitat – de a sărbători o mie de ani de Arad în 2028. Adică, peste doi ani. Avem timp, ne putem pregăti, cei pe care i-am ales vor fi în funcții încă, așa că ce ne poate opri?

Evident, nimic. Faptul că în afara unor presupuneri de istorici amatori nu avem nimic care să susțină că Aradul a fost fondat – precum Roma cu aproape două mii de ani mai înainte – în 1028, este un amănunt fără importanță. Istoria este complicată și de aceea nu poate fi prevăzută. Mai precis postvăzută, în fond, istoria nu ne spune ce s-a întâmplat de fapt, ci ne subliniază ce credem noi că s-a întâmplat ca să ne simțim împliniți când ne gândim la trecut.

Așa că nu e nimic de văzut aici, putem merge mai departe, dacă cei de la Consiliul Județean vor să sărbătorească peste doi ani o mie de ani de Arad, să le fie bine. În fond, și nouă ne va fi bine: manifestări, bere și mici cât încape. Nu de alta, dar acum o mie de ani tot așa ar fi sărbătorit arădenii: cu mici și bere, eventual niște boi sacrificați acolo. Iar Bibi cu rondul. Acum, eventual, pe Facebook.

Sursa: kepeslapok.wordpress.com

Faptul că orașul Arad sau Orod, cum îi zicea pe vremuri, trimițând la presupusul primul șef de pe aici, era nițel mai încolo, iar Aradul de astăzi s-a mutat pe locul pe care îl ocupă și acum nițel mai târziu, nu are nicio importanță atunci când vine de vorba de sărbătorit. De omagiat, mai precis, inițiativa aleșilor care se zbat pentru noi. După ce s-au zbătut pentru ei înșiși destul și s-au ales cu ce trebuie. Și, mulțumiți de ce au obținut, se gândesc să ne fericească și pe noi cu o sărbătoare.

E bine și pentru ei, și pentru noi. Noi la mici și bere, ei la contracte cu firme organizatoare și înțelegătoare.

De ce să nu se facă? Mai ales când avem atâtea exemple de cum se fac treburile pe aici. Inclusiv la cel mai înalt nivel. Imaginea contează înainte de toate, măcar atâta am învățat în democrația asta mai originală așa. Mai vedem noi ce punem după imagine, important este ca ea, imaginea, să strălucească și să amețească bou..pardon, boborul care dă votul.

Păi, dacă Ministerul Învățământului o pune înapoi pe tronul de la Universitatea Aurel Vlaicu pe fosta, actuala și viitoarea rectoriță, atunci care este problema cu ideea Consiliului Județean de a sărbători o mie de ani de Arad? Treaba e aproape la fel. Așa cum nu prea avem certitudini documentare privind Aradul, nici cu Doamna Lile nu putem merge la sigur.

Foto: maszol.ro

Situația ei este chiar mai complexă decât a Aradului aproape milenar. Instituția centrală – deci nu Consiliul Județean Arad! – care a revenit asupra deciziei sale anterioare și a ordonat ministerului să o repună pe funcție nu a anulat propria decizie prin care o declara plagiatoare pe Doamna Lile. Altfel spus, Doamna a fost repusă ca rectoriță, dar a rămas, cel puțin în documente, plagiatoare. Și conferențiară, fiindcă nu și-a primit înapoi nici titulatura de profesoară universitară de dinainte de debarcare.

Palatul Andrenyi. Foto: romania-insider.com

Exact ca în istorie: documente puține și care, pe deasupra, se și contrazic. Important este cine zice. Punct. Și de ce. Virgulă. Dacă e bine pentru noi, dă-i drumul, mai exact: îi dăm drumul. Și mai vedem noi pe parcurs. Dacă cei pe care i-am pus, i-am propus, înțeleg despre ce este vorba și răspund pe măsură.

Uite acum și aici: chiar dacă doamna Lile între timp a devenit șefa partidului lui Voiculescu la Arad, la o adică se va implica în sărbătorirea de o mie de ani ai orașului. Nu se pune problema, este o doamnă care știe de unde suflă vântul – de aia am pomenit de Voiculescu –, și cu care te poți înțelege.

Aici, în ambele cazuri, este vorba de autoritate. Autoritatea care se naște în urma relațiilor care te țin în față. Nu e vorba de noțiuni de mult depășite cum ar fi autoritatea cunoașterii și a calificării. A competenței, cum ar veni. Cu astea s-a terminat o dată și pentru totdeauna.

Foto: arhiva Special Arad

Ajunge să te uiți pe FB – acolo unde apar comunicatele și toate cele – ca să îți dai seama că autoritatea calificării științifice s-a terminat de mult. Indiferent dacă e vorba de istorie, economie sau alte asemenea calificări care se pot obține cât ai bate din palme. De fapt așa se obțin: bați din palmă acolo unde trebuie și te trezești cu o diplomă. În orice. Domnul Voiculescu, după ce a ieșit din pușcărie unde în nici trei ani a scris 11 cărți, iar la 76 de ani a obținut o diplomă în teologie. Unde să te pregătești dacă nu în pușcărie?

Așa că doar proștii se miră că sărbătorim o mie de ani de Arad și o repunem pe Doamna Lile rectoriță la „Aurel Vlaicu”. Mă rog, nu chiar pentru o mie de ani, că biologic e mai greu. Altfel n-ar fi nicio problemă…