În multe zone din Arad se găsesc gunoaie aruncate peste tot pe unde vezi cu ochii. Mai multe sau mai puține, acestea nu lipsesc din niciun peisaj. Pentru că în multe zone am înțeles  deja cum stau lucrurile și am încercat să facem public în repetate rânduri aceste nereguli, un cititor ne-a atras atenția cu privire la locul predestinat sporturilor din apropierea Colegiului Național „Moise Nicoară”.

Încă o groapă de gunoi în devenire

Am fost acolo ca să vedem dacă începe și acel loc să fie acoperit de resturi, de peturi și de alte gunoaie și ne-am convins că da, chiar asta se întâmplă. Desigur, acele gunoaie nu s-au „pus” singure pe terenul de sport și nici vântul nu le-a scos din tomberoane, mai ales că e caniculă și abia bate câte o adiere de aer rece care să ne mai oxigeneze.

Chiar dacă putem spune că este curat în comparație cu alte zone în care pubelele nu mai fac față cantității de gunoi, suntem aproape convinși că este doar începutul. Elevii Colegiului n-au mai călcat pe terenul de sport (cel puțin nu în cadrul orelor de sport de la școală) de ceva vreme, având în vedere că școala este închisă de luni de zile, deci vinovați să spunem că nu sunt ei. Totuși, există persoane care s-au ocupat cu lăsarea gunoiului pe terenul de sport și care, din păcate, nu pot fi sancționate în nici un fel pentru că nu au fost prinse.

Cu tomberonul care stă gol la câțiva pași distanță, gunoiul e… tot pe jos

Din câte am observat, pe teren se merge mult pe premiza „Dacă ei n-au făcut, eu de ce să fac?”. Ne referim aici la curățenie. Sau putem să reformulăm „Dacă ei au făcut, eu de ce să NU fac?”. Prima persoană care a aruncat resturile pe jos în timp ce tomberonul se află la doar câțiva pași distanță a fost cea care clar a dat stratul. După ce prima a procedat așa, s-a gândit și a doua să facă la fel și uite așa e plin de sticle goale și pungi de chips-uri pe jos.

Oricum ar fi, am înțeles rapid situația. Cu toate acestea există angajați ai Primăriei Arad care ar trebui, teoretic, să adune gunoaiele lăsate de alții. Prin parcuri îi vedem, pe străzile din apropiere iarăși, deci nu ne rămâne decât să ne întrebăm „Cum de n-au ajuns să adune și de pe terenul de sport?”. Pricepem, e cald, nimănui nu-i arde de lucru mai ales când sunt peste 30 de grade afară, dar chiar și așa munca trebuie făcută, mai ales când ești plătit pentru ea.

Ne-am învățat cu priveliștea, începe să ne placă

O sticlă, o pungă, un sac de gunoi și uite așa de la una se fac două și de la două se fac douăzeci. Până în momentul în care unii nu vor mai arunca gunoaiele pe jos, iar alții le vor strânge în cazul în care chiar ajung prin iarbă, nu ne rămâne decât să trăim în aceste condiții.

La Arad a devenit ceva normal să vezi mormane de gunoaie, ne-am învățat cu ele și dacă vom continua tot așa, emblema orașului nostru se va transforma curând într-un PET. Trist este că parcă începem să ne mândrim cu ce avem noi în loc să ne deranjeze și să punem mâna. Mai trist este că de multe ori ne deranjează, dar nu punem mâna pentru că „nu este treaba noastră”. Corect! Nu este treaba noastră să strângem, dar este treaba noastră să nu aruncăm pe jos și să atragem atenția celui care procedează așa.