Probabil avem prea multe speranțe de la o echipă care nu are nici putință și nici dorință. Acele reprize bune cu Craiova lui Mititelu, cu Botoșani, sau evoluția din meciul cu CFR ne par ca niște doze de adrenalină administrate unui muribund…

Am ajuns să ne extaziem la o centrare bună, am ajuns să zicem „uau” la un dribling în bandă, pentru că UTA, în acest sezon, ne oferă fotbal cam în ritmul în care curg acei picuri la o perfuzie. UTA așa și pare, în perfuzii…

Ne-am entuziasmat pentru un punct cu campioana, un punct… Credeam că și-a revenit, am și urlat, exact așa cum facem când cineva răspunde stimulului dat de adrenalină, „trăieșteeee!”, am exclamat după CFR, dar în această seară, pe Arena Națională, echipa parcă a fost luată dintr-un club din București și dusă la stadion. Nu atitudine, nu dorință, nu știința jocului, nu apărare, zero atac, și uite așa juniorul Rareș Pop, cu o frână la mijlocul terenului și o pasă filtrantă, dar și un șpiț la poarta lui Târnovanu, a părut un adevărat „brilliant” într-o echipă de mahmuri.

FCSB parcă nici nu a transpirat, iar FCSB nu e nimic din ceea ce înseamnă greutatea rezultatelor unei echipe pe care unii o asociază cu vechile performanțe ale Stelei. FCSB se prezenta la acest joc cu două picioare rupte, o mână amputată și un bandaj mare la cap după ce danezii ăia de la Silkeborg au călcat-o în picioare. Dar chiar și fără să transpire, FCSB și-a creat vreo opt ocazii la poarta lui Iacob, atât din benzi cât și din zona centrală.

UTA lui Poenaru a arătat și astăzi că nu poate deloc să pună probleme prin zona centrală, iar din benzi ocaziile vin ca la cursele de cai. Jucătorii parcă au acei „ochelari de cal”, aleargă spre linia de fund, apoi dau cum pot și ei în fața porții indiferent dacă e sau nu cineva de-al lor acolo. Nu am văzut în ultima treime o pasă exactă, o centrare direct la coechipier, nu am văzut o combinație care să îmi arate că acești băieți de mai bine de trei luni se joacă cu lopta zi de zi, împreună.

Olaru a marcat cu un șut printre picioarele lui Anton de la 20 de metri, iar Iacob, aflat pe linia de 6 metri, a plonjat cu vreo 20 de sutimi după ce a trecut mingea. Apoi Benga nu l-a putut marca pe Compagno la doi metri de poartă și italianul a deviat în bară. Coman a nimerit și el bară. Apoi Iacob a avut câteva intervenții care au mai ținut echipa în viață, la faze la care Cordea sau Olaru au scăpat singuri cu el, iar Oaidă a lovit mingea cu capul din centrul careului, complet nemarcat… Apoi Compagno a înscris dintr-un penalty în urma unei faze la care Vukcevic a uitat că în careu nu stai niciodată cu mâinile desfăcute în fața adversarului. Poate l-a afectat lovitura dură primită de la Pantea încă din minutul 2. lovitură sancționată doar cu cartonaș galben.

Nu aș putea spune că a fost cel mai rău meci reușit de UTA în acest sezon, am văzut evoluții mult mai slabe la Pitești, cu Voluntari sau cu Farul, dar lipsa asta de atitudine, incapacitatea de a lega două-trei pase, soluțiile alea complicate pe care le aleg jucătorii în zona careului advers, și multe altele, lasă un gust foarte amar îndeosebi fanilor acestei echipe.

Un joc ciudat, un joc de nivelul unei ligi regionale de prin Anglia sau Germania, un joc greu de privit. Poenaru a surprins la pauză prin înlocuirea lui Stahl, singurul jucător care a arătat că poate dezechilibra o apărare incredibil de slabă cum este cea a echipei lui Dică. Părea găurită prin toate părțile apărarea celor de la FCSB, dar cu toate astea, arădenii nu au reușit decât câteva prezențe prin careu, fără a-i pune vreo problemă lui Târnovanu. Jobello, înlocuitorul lui Stahl, nu știu dacă a atins mingea de mai mult de cinci ori.

Ne-am obișnuit deja. UTA nu a reușit în acest sezon două meciuri bune unul după altul, dar această înfrângere are un efect major în clasament, acolo unde Bătrâna Doamnă a fost depășită chiar de FCSB și a ajuns pe locul 12, primul deasupra liniei și la doar 3 puncte de retrogradarea directă, loc pe care acum este Chindia, o echipă reînviată de Toni Petrea.

La cum stau lucrurile acum, fanii arădeni par să aibă o viață grea până la finalul sezonului, pentru că singura nădejde ce o mai avem este ca echipa asta să nu retrogradeze deși, în acest moment, nu vedem cum ar putea evita locurile de baraj.

La diverse, să spunem că a marcat Keșeru. Un gol de curtea școlii, un gol oferit parcă pe tavă de fundașii celor de la FCSB care s-au tras din fața lui precum s-au retras apele mării din fața lui Moise după o lovitură liberă executată de Iacob din jumătatea de teren a arădenilor. Insist că nu am văzut la vreo echipă din Liga 1 o apărare mai slabă decât cea pe care a prezentat-o în această seară, și nu numai, FCSB.

Iar la final, dacă tot am amintit despre golul lui Keșeru, nu pot să nu adaug că Ubbink se afla în locul nepotrivit și în momentul nepotrivit. NU a părut nicio secundă că el este cu mintea la ceea ce avea de făcut pe teren. Iar dacă nu a fost cu mintea, nu a părut a fi nici cu picioarele.

Probabil, așa cum am spus și în rândurile de mai sus, suporterii arădeni au așteptări foarte mari de la o echipă limitată, de la un staff tehnic care nu poate gestiona situația și de la o conducere administrativă pentru care acest loc 12 este văzut ca o mare performanță…

A durut să văd imediat după meci un fost mare internațional, Florin Răducioiu, spunând că „UTA a arătat ca o echipă foarte modestă”. Nimic mai adevărat.

Chiar a fost greu de descris jocul prestat de UTA în această seară. E ca și atunci când trebuie să scrii mult despre… nimic.

PS: În seara asta a văzut și Ilie Poenaru că echipa pe care o antrenează a arătat foarte rău. Speră că același lucru l-a văzut și Marin Dună…

FCSB – UTA Arad 2-1 (1-0)

Olaru 16, Compagno 89 – 11m / Keșeru 90+1

FCSB: Târnovanu – Crețu, Dawa, Tamm, Pantea – Cordea, Olaru, Edjouma (78 Nikolov), Coman (78 Oct. Popescu) – Omrani (56 Oaidă), Compagno (90 Miculescu).

Pe bancă: Vlad – Haruț, I. Stoica, Oct. Popescu, Miculescu, Boboc, Nikolov, Oaidă, Radaslavescu. Antrenor: Nicolae Dică

UTA: Fl. Iacob – Vukcevic, Chindriș, Benga, Abeid (70 Dobrescu) – Anton, Cascini (78 Keșeru) – Stahl (46 Jobello), R. Pop (70 Negoescu), Otele (70 Ubbink) – Postolachi.

Pe bancă: Balauru – Dobrescu, Erico, Hoxhallari, Batha, Ubbink, Negoescu, Jobello, Keseru. Antrenor: Ilie Poenaru

Arbitri: Sebastian Colțescu – Daniel Mitruți (ambii din Craiova), Ferencz Tunyogi (Zalău). Rezervă: Iulian Dima (București)

Camera VAR: Viorel Flueran (Craiova) și Mircea Orbuleț (București)

Observator FRF: Irina Mîrț (București)

Observatorul LPF: Mircea Călin (București).