Întunericul, macabrul pot avea o frumusețe aparte, iar Cristian Neamțu a convins prin cele două volume de poezii a căror lansare a avut loc duminică, 30 iunie, în curtea Bibliotecii Județene: Occulta (Editura Gutenberg, 2020) și Mors Omnibus (Editura Mirton, 2024).

A fost un eveniment în „ramă”, un eveniment în eveniment, mai exact, lansarea fiind organizată în cadrul „vin la Curte”, dedicat Podgoriei Miniș Măderat. Dar, după cum a evidențiat Ioana Nistor, de la bibliotecă, există o relație armonioasă între vin și poezie. Scriitorul scoțian Robert Louis Stevenson spunea: „vinul reprezintă poezia îmbuteliată”.

„Un pahar cu vin, cu siguranță ne îndeamnă la emoție, ne îndeamnă la trăiri sufletești și, de ce nu, să scriem sau să citim o poezie. Dar să revenim în mijlocul lucrurilor. Cioran, Poe, Baudelaire, Bacovia sau Nietzsche sunt izvoarele ce au influențat mult munca lirică a lui Cristian Neamțu, cel care lansează două volume de poezie: Occulta și Mors Omnibus. Autorul ne spune că scrie despre ce îl pasionează, ce i-ar plăcea să citească, scrisul devenind astfel într-o perioadă destul de neagră a vieții sale o punte de scăpare, un mijloc de ieșire și de depășire a unor momente dificile”, a spus Ioana Nistor, în deschiderea lansării de carte.

„Dark poetry” / poezia întunericului

Cristian Neamțu scrie o poezie mai puțin întâlnită printre volumele cu care suntem obișnuiți la diferitele lansări la care luăm parte în oraș. Evadarea lui este în întuneric, atingând teme existențiale, filozofice. Explorează sentimente intense precum iubirea, suferința, disperarea, angoasa. Moartea e o temă centrală – o frică paralizantă pentru unii, însă inevitabilă pentru toți. Prof. Floarea Cândea a inclus poeziile lui în stilul elegiilor.

„Am pătruns atât de bine cele nouă volume. Ele se întrepătrund și au același numitor comun. Domnul Cristian Neamțu afirmă la început că există atâta frenezie câtă poezie. Dar dacă privim Occulta și mergând pe firul polisemantismului cuvântului «(o)culta», expres am pus în paranteză «o», este o poezie cultă pe care o scrie. Trecem de sensul ezoteric al cuvântului. Pe coperta întâi a primei cărți există o coasă și un corb, deci de la început te îmbie să citești pentru că expresia din popor că vine aceea cu coasa nu mai are rost să vă spun ce înseamnă, iar corbul în literatură sau bufnița sunt tot păsări răpitoare care prevestesc o nenorocire. Dar pe mine nu mă miră ceea ce scrie în contemporaneitate, pentru că noi avem și predecesori în literatura română care au cultivat elegia. Eu mi-am permis să numesc ca specii literare poemele lui elegii. Am găsit din cele patru feluri de elegii, am găsit trei: elegia de dragoste, cea filozofică, socială sau existențială, mai puțin religioasă. Dar dacă mergem puțin în literatura română, începând de la Vasile Cârlova, la Gheorghe Asachi, la Eminescu, la Blaga… dar curios că și domnul Caragiale are o proză – cronică ritmatică, mai bine – care se numește tot elegie. Ca să nu ne mai ducem în literatura universală, pentru că dumnealui o citează, sunt anumite motto-uri… Dar ce este elegia decât o muză a durerii? Dar ce sunt simbolurile și metaforele și temele cu care operează domnul Cristian Neamțu? Sunt rezultatul unei trăiri, a unei opere poetice, atât constatative, cât și problematice”, a spus prof. Floarea Cândea.

Cristian Neamțu și-a început discursul citind o proprie poezie, intitulată „Așa grăit-a Mitra”. Din versuri, a evidențiat o parte pe care a considerat-o edificatoare pentru el, un soi de epifanie prin care a ajuns să înțeleagă universalitatea emoțiilor umane, transcrise prin poezie.

Cândva demult, când hălăduiam în abisuri / găsit-am printre buruieni niște răspunsuri (…) aș dori un răspuns mi-a spus pe un ton distant / desigur, i-am replicat galant / întreabă și răspunsul îl vei afla / căci eu nu te voi persifla / niciodată nu mă dezmint / spun adevărul și atunci când mint.

„La mai mult de un an de când am finalizat această poezie, căutând cu totul altceva, am găsit un aforism scris de Jean Cocteau: «poetul e un mincinos care spune întotdeauna adevărul». Știam că am scris ceva asemănător, dar nu îmi aminteam exact ce, așa că am căutat febril poezia. Când am văzut că am scris același lucru, dar într-un mod diferit, am fost atât de fericit! A fost un moment foarte intens. Faptul că cineva gândește, sau poate mai important, simte la fel ca tine e un sentiment atât de plăcut! Sincer să fiu nu știu exact ce a vrut să spună Cocteau prin acest aforism, dar tocmai asta găsesc că e cel mai frumos la poezie: nu trebuie neapărat să înțelegi, trebuie să simți. Dacă și înțelegi, clar, e cu atât mai bine, dar poezia, arta în general, nu are pretenții de la tine și nu ține neapărat să își impună punctul de vedere. Acum, referitor strict la poezia mea. Îmi dau seama că atât subiectele abordate, cât și modul în care le abordez se prea poate să nu fie pe placul unora, dar îmi asum asta. Scriu despre ceea ce mă pasionează, despre ceea ce mi-ar plăcea să citesc. Scriu pentru a stârni emoții, indiferent de natura lor. Vreau să nu te las indiferent, cam asta ar fi ideea. Sunt adeptul extremelor, nu îmi place deloc mediocritatea. În viața de zi cu zi, recunosc, nu prea reușesc să pun în aplicare viziunea asta, dar în poezie nu fac compromisuri, în poezie mă pot dezlănțui, pot da frâu liber obsesiilor mele. Căci, așa cum spunea Emil Cioran, «eu nu am idei, eu am obsesii»”, a spus Cristian Neamțu.

Poetul a ținut în încheiere să le mulțumească doamnelor Liliana Șerbănescu, Ioana Nistor și Floarea Cândea, care au făcut posibilă lansarea de carte, a mulțumit publicului pentru că susține prin prezență cultura și, nu în ultimul rând, i-a mulțumit soției sale, Anca: „Mulțumesc pentru faptul că ai fost înțelegătoare și m-ai tolerat în toate acele nopți în care, vezi Doamne, artistul crea!”.

• Citește și: Make Miniș Great Again. Vin la Curte 2 pune în lumina reflectoarelor vinul alb din Podgoria Miniș-Măderat | Video · Special Arad