Seara de vineri a așternut o atmosferă grea, apăsătoare peste Sala Mare a Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, la Festivalul Internațional de Teatru Nou, căci echipa Teatrului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea a adus un spectacol tulburător, un adevărat manifest împotriva părinților iresponsabili.

Întregul șir de evenimente prezentat în spectacol ne arată cum unii copii sunt forțați să se maturizeze cu mult înainte de vreme atunci când părinții îi lasă în voia sorții, ba mai mult, au pretenția ca ei, copiii, să facă schimb de rol și să devină „părinții” lor, să-i protejeze de eul lor distructiv.

Doi frați, „Grasu” (Andrei Cătălin), de 16 ani, și Bobbie (Andrei Brădean), de 13, orfani de tată, sunt forțați să trăiască în lipsă de haine și de hrană, singuri-singurei, privind toată ziua filme porno și jucându-se shooter-e pe PlayStation, într-un apartament insalubru, căci mama lor diabetică (Réka Szász) e prea preocupată să bea toată ziua și să-și petreacă timpul cu Alan, iubitul ei obsedat de jocuri de noroc. Astfel, așa cum se întâmplă în astfel de cazuri, Grasu preia rolul de părinte pentru Bobbie, iar Bobbie… pentru mama, pe care o iubește și îngrijește ca ochii din cap, în rarele ocazii în care aceasta își târăște trupul îmbibat cu alcool pe acasă. Dar asta nu o împiedică, desigur, să-l prefere pe unul în detrimentul celuilalt frate, sau să le reamintească mereu că ea e șefa casei și că totul ce e acolo îi aparține în totalitate. Lucrurile o iau pe o pantă și mai alunecoasă atunci când apare în viața băieților o persoană din afară, noua lor vecină (Ana Şuşca), o fată drăguță, isteață, nițel atipică, ce devine în scurt timp un al treilea membru al „familiei”, aducându-le pentru un scurt timp o rază de lumină. Evident, apare dragostea și, implicit, gelozia maternă…

O copilărie pierdută, omorâtă înainte de timpul ei, traumatizată. O pseudo-viață, între iubire și ură.

Spectacolul „Yen”, o veritabilă dramă psihologică, ridică o problemă morală serioasă, publicul punându-și, pe drept cuvânt, întrebarea: chiar oricine poate deveni părinte? Ba mai mult: chiar oricine are dreptul de a fi părinte?”. Poți fi numit părinte numai pentru că ai adus pe lume un copil, sau mai ai pe urmă și datoria de a te asigura că-i oferi acelui copil toate condițiile pentru a se dezvolta normal, de a crește frumos? Fiind părinte, chiar ai drepturi complete asupra vieții copilului tău? Ai dreptul să-i răpești copilăria?

Actorii Teatrului „Anton Pann” și-au interpretat rolurile impecabil, reușind să emoționeze, să amuze și să îngrozească publicul deopotrivă, lăsându-i într-o intensă stare de reflecție chiar și după finalul spectacolului.

„Yen” de Anna Jordan (dramaturg, regizor şi profesor din Marea Britanie, premiată cu Premiul Brumtwood în 2013)

Regia: Adrian Roman
Scenografia: Traian Tuţă, Adrian Roman / Costume: Carmen Prodan

Distribuţia: Andrei Cătălin (Grasu), Andrei Brădean (Bobbie), Réka Szász  (mama Maggie), Ana Şuşca (Jennifer)

surse foto: pann.ro, evenimentulvalcean.ro