După un debut dezastruos în care după raportul directorului ADI SIGMD deşeuri în care s-a muncit cu „18,7” maşini, după munţi de gunoi la platforme care ne-au făcut de râsul României; după instituirea unei taxe speciale pentru o firmă care nu are încă şi nu avea la acel moment autorizaţie de mediu; după însuşi vizita celei care vegheză la calitatea mediului şi anume ministra Graţiela Gavrilescu; după amenzi pentru ilegalităţi descoperite de Garda de mediu; după berea lui Călin Bibarţ; după obţinerea licenţei ANRSC  deşi nu deţine autorizaţie de mediu, iar Regulamentul de licenţiere prevede asta; după facturarea pe fracţii la firme şi instituţii publice; după încercarea de a găsi în Adrian Ţolea ţapul ispăşitor pentru criza gunoiului, după ce Ţolea nu se vrea „responsabilul de serviciu” şi începe să întrebe „diverse” pe la Prefectură şi de aici probabil va urma valul cercetărilor pe la Poliţie, Parchet şi din ceea ce se pare pe la instituţii care dau fiori doar la pronunţarea numelui acestora; după ce Corpul de control al Ministerului Mediului a dat ultimatumuri şi… cam atât; după ce ANRSC a controlat şi pe ADI şi pe RETIM propunând suspendarea licenţei Retimului pentru 14 zile, licenţă pe care au oferit-o Retimului pentru Arad zona I cu atâta gratitudine deşi nu există încă definivat un grafic de colectare a deşeurilor predictibil ei, Retim, venind după gunoi cam cum îi taie capul, după ce Retim foloseşte alte greutăţi ale deşeurilor decât cele din contract – 0,45 tone/metru cub în loc de 0,35 tone/metru cub aşa cum prevede contractul, iar prin transformare în lei pe metru cub de deşeuri reziduale în loc ca un metru cub sa coste 87 de lei fără TVA acesta costă firmele  şi instituţiile publice 112 lei fără TVA; după toate cele de mai sus a venit momentul emiterii primei facturi. Am zice noi normal, dacă lucrurile ar fi normale şi RETIM şi-ar fi respectat de la început condiţiile contractuale. Însă nu și le-a respectat. Și ne referim la perioada de mobilizare de 6 luni de la semnarea contractului, la distribuirea, în acea perioadă, a recipienţilor pubele/containere, dotarea cu maşini, obţinerea tuturor avizelor, autorizaţiilor, licenţelor, preluarea maşinilor de la Consiliul Judeţean şi multe altele.

Astfel, putem spune că acum primim o lecţie despre cum se facturează fără să se presteze serviciul integral, iar noi cei ce îi plătim ne lăsăm fraieriţi pe semnătura noastră şi pe banii noştri. Şi de ce spunem asta? Din simplul motiv că RETIM nu respectă frecvenţa de colectare. Bunăoară să fim mai concreţi, luăm localităţile din mediul urban unde tariful este mai mare şi frecvenţa săptămânală de colectare ar trebui să fie mai ridicată.

Ce se întâmplă în Arad?

Contractul prevede o frecvenţă de  3 trei ridicări/colectări a deşeurilor pe săptămână –două de rezidual, una pentru reciclabil. Ce se întâmplă în realitate? La case se ridică de două ori pe săptămână, asta însemnând că suntem „săriţi” – să nu zicem furaţi- de o colectare în fiecare săptămână, iar dacă luăm în calcul o săptămână o medie de 4 săptămâni atunci vorbim de o lună. E simplu: în loc să ni se presteze serviciul de 12 ori pe lună, ni se prestează doar de 8 ori! Asta înseamnă că serviciul se prestează în proporţie de 66%. Factura o primim însă în cuantum de 100% ca şi cum serviciul ar fi fost prestat integral. Se pune întrebare ce se întâmplă dacă o să plătim şi noi doar 66% din valoarea ei şi anume în loc de 7,1 lei / persoană  fără TVA să plătim 4,69 lei / persoană fără TVA, adică exact aşa cum ni se prestează serviciul în realiate?

La nivelul celorlalte oraşe din zona I (Pecica , Nădlac, Pâncota, Curtici şi Sântana) deşi regimul de colectare din contracte, dar şi tariful, este similar cu cel din Arad, situaţia este şi mai interesantă, să zicem chiar tupeistă în ceea ce privește Retim. Şi în celelalte oraşe ar trebui să se colecteze tot de 12 ori pe lună , aici însă realitatea e mai dureroasă adică se colectează doar o singură zi pe săptămână. Asta înseamnă 4 ridicări pe lună ceea ce înseamnă un serviciu prestat în proporţie de 33%. Consecinţa logică este că şi tariful ar trebui să fie tot la 33% adică în loc de 7,1 lei /persoană fără TVA ar trebui să fie 2,34 lei/ persoană conform serviciului prestat. 

Ce se întâmplă în localităţile din zona rurală a Zonei I? 

Simplu: în loc de 6 colectări în medie pe lună, se fac doar 4 adică o dată pe săptămână. Acolo contractul prevede o colectare pe săptămână pentru deșeurile reziduale şi o dată la două săptămâni deşeurile reciclabile. Adică şi aici colectarea se face doar la 66%, dar nici aici nu vin facturile conform serviciului prestat, ci vin ca şi când s-ar fi prestat serviciul integral.

Aşadar, iată cum ni se administrează o lecţie de a face economie pe spinarea celor ce te plătesc, colectările neefectuate constituind economie pentru RETIM, atât la salarii, cât şi la carburant, cât şi în ceea ce priveşte uzura maşinilor sau a tarifului pe care ar trebui să îl suporte pentru depozitarea gunoiului la groapă, ceea ce se transformă în profit pentru RETIM şi prosteală pentru noi în calitate de beneficiari.

Şi totul cu consimţământul nostru şi cu complicitatea A.D.I S.I G.D Arad  şi a celor care conduc această instituţie, a delegaţilor primăriilor fiecărei localităţi în A.G.A A.D.I –ului Arad, care sunt fie primari, fie viceprimari, trimişi acolo prin Hotărâri ale Consiliilor locale.

Până acum toată lumea a şuşotit pe la colţuri, dar nimeni nu a făcut nimic concret pentru a pune lucrurile în matca prevederilor contractuale. Iar ceea ce am prezentat aici se poate uşor converti în înşelarea noastră în masă. Bine fac că au cu cine! Sau cum spune una din legile lui Murphy: este imoral să laşi fraierilor banii în buzunar!