Sunt foarte puține lucruri care nu se schimbă niciodată.

Iată, cel care s-a născut în 23 Decembrie 1989, în prima zi fără Ceaușescu, are acum 32 de ani, este om în toată firea și nici nu se mai gândește la vremurile care au fost înainte ca el să se nască.

La acele vremuri se mai gândesc din când în când doar cei care s-au născut cu mult înainte, cei care aveau pe atunci vârsta celui care s-a născut acum 32 de ani. Ceilalți sunt prea bătrâni, mulți trecuți în lumea celor drepți, experimentând acel ceva despre care știm că nu se schimbă niciodată.

Dar cei mai mulți, indiferent că s-au născut înainte sau după, încearcă să trăiască clipa, să se bucure acum, în aceste zile intens festive, de lucrurile care se schimbă mereu, goana după ele fiind de fapt modul în care cei mulți își imaginează viața.

Urmează Crăciunul, după care vine Revelionul, măcar atât, un pic de relaxare înainte să reînceapă goana.

Nici nu prea contează ce mai sărbătorim, important este să ne simțim bine, să ieșim din obișnuința cotidiană. Ș-apoi nici nu prea are rost să te afunzi în gânduri profunde, cine știe de ce dai acolo. Printre altele de îndoiala că Isus s-ar fi născut în Decembrie. Fără să mai vorbim de certitudinea că Ceaușeștii au fost împușcați de Crăciun.

Ne ajunge prostia asta cu pandemia, cu vaccinuri, certificate și borderouri. Pentru ce să te gândești mai departe. Acolo tot de incertitudini dai. Dacă e virus, dacă nu e, dacă vaccinul folosește la ceva, ori e pentru a ascunde adevărul, n-ai cum să aflii, e exact la fel ca și cu revoluția care a fost de fapt lovitură de stat sau poate nici măcar atâta.

Nu prea are sens să te afunzi, aici și acum, în controverse. Oricum, până la urmă iese cum vor ei. Nu știm exact cine, nu de alta, dar se schimbă mereu, cei care azi dau din gură, mâine ajung în Parlament sau în vreun post bănos și se fac imediat că plouă. Nu are rost nici măcar să dai exemple, că sunt prea multe ca mai să aibă putere de exemplu.

În fond, dacă, din întâmplare, stai să te gândești, sunt câteva lucruri despre care știm că nu știm nimic. E un fel de a spune, fiindcă știm mai exact că degeaba știm, asta nu schimbă nimic.

Știm, de exemplu, că ordinul de constituire al tribunalului care i-a condamnat la moarte pe Ceaușești a fost semnat de Ion Iliescu în WC-ul Ministerului Apărării. Nici că se putea mai bine.

Sau altfel spus, actul de constituire al statului de drept românesc a fost realizat într-un veceu și se referea la executarea șefului fostului stat. După care condamnarea la moarte a fost desființată. Corect. Niciodată nu se știe.

Mai știm că de 32 de ani nu s-a găsit nici un vinovat pentru cele ce s-au întâmplat acum 32 de ani. Au fost încercări, este drept, de a găsi „teroriștii” și pe cei care le-au dat ordine sau, mă rog, le șopteau la ureche, și cu asta am rămas. Morții cu morții, viii cu viii!

Și e normal să fie așa din moment ce tinerii aceia din Decembrie au strigat în fața Kalashnikoavelor: Vom muri și vom fi liberi!

Știau ei ceva, chiar dacă au trăit până atunci în confuzie. Ceva ce noi, ăștialalți, cei care am rămas în viață, nu am reușit să înțelegem nici până acum. După 32 de ani.

E vorba până la urmă de libertate… Și care e aici, nu după moarte. Nici măcar a altora. E ceva mult prea simplu. Probabil de aceea nu o înțelegem. Nu e să fii sau să nu fii de acord, nu e să faci ce vrei și cum vrei. E și mai simplu. Și da, este legată oarecum de moarte, dar nu după, ci înainte. După moarte nu știm ce e, poate să fie sau poate să nu fie. Ceea ce știm este cum e până atunci, cum poate fi, cum ar fi bine sau uman să fie. E prea simplu ca să o luăm în serios…

Iar aici, în această simplitate elementară în care nu mai contează nimic, aici se află libertatea.

Aici în această simplitate este clar că până confundăm Crăciunul cu sărbătoarea, până când nu ne dăm seama că adevărata sărbătoare a României zilelor noastre trebuie să fie 22 Decembrie, nu vom afla niciodată ce este libertatea.

Toate celelalte sunt minciuni și subterfugii.

Tocmai ca să nu sărbătorim libertatea, ci tot felul de lucruri care nu depind de noi..

Nici de viața, nici de moartea noastră…