Nu m-aș fi apucat de o temă atât de sensibilă dacă nu aș fi constatat un fenomen mai puțin obișnuit care s-a manifestat printre români cu ocazia vizitei neoficiale de acum o săptămână a premierului ungar în România.

La un sondaj făcut pe fugă atunci a reieșit că majoritatea românilor, șase din zece, sunt favorabili premierului maghiar, considerându-l, spre deosebire de cei români, corupți prin excelență, un politician dintr-o bucată și curajos, atent la nevoile și interesele poporului său.

Orbán a sosit în România, joia trecută, la de pe acum tradiționala tabără de vară de la Tușnad, trecând razant și prin Sfântu Gheorghe să asiste la meciul internațional al echipei de acolo. Nu toată lumea știe, cu el a venit la meciul lui Sepsi și selecționerul italian al naționalei maghiare, Marco Rossi, plus fostul internațional Gera de la tineret.

Treaba lor, am putea zice, pasiunea pentru fotbal a premierului maghiar este arhicunoscută, omul la 40 de ani era încă jucător legitimat într-o divizie inferioară, scandalul a izbucnit după cuvântarea de sâmbătă de la Tușnad, una absolut normală pentru Orbán, dar care a prins pe picior greșit atât opinia publică românească, cât și pe aia mai largă, europeană.

Comentată ulterior absolut favorabil de media rusească putinistă, Orbán a vorbit aici despre viitorul dramatic al Europei occidentale, cea care, în vâltoarea măsurilor antirusești, a devenit și mai puțin preocupată de imigrație și alte cele, deschizând astfel cale liberă amestecului rasial care va duce la prăbușirea Occidentului. Dar, ne-a asigurat premierul, Ungaria va rămâne în continuare vigilentă, respingând acest amestec rasial care periclitează viitorul european.

Idei nu de ieri, de azi, pornite chiar din preluări lungi din Jean Raspail, un autor francez care în celebrul său roman, Le Camp des Saints, rețineți: din 1973, vizionează prăbușirea civilizației occidentale, în prima fază a celei franceze, în urma invaziei celor din așa numita pe atunci lume a treia. Cu alte cuvinte temerea este veche, de când e lumea a treia, mai veche chiar decât temerea de imperiul rus, sovietic, țarist sau putinist. Chiar dacă pe aici pe la noi, lumea a treia era și este prezentă eventual prin cafea, curmale și banane, în timp ce rușii, de obicei cu armele pe umeri, în tancuri și alte forme de mijloace de luptă.

Simplu spus, văzute de afară, textele lui Orbán dau bine la fundamentaliștii de dreapta, la cei care au oroare de liberalism – Orbán, preluând tot așa un termen de la un autor mai obscur decât Raspail, își numește regimul democrație iliberală -, dar și de democrație adevărată. În această lumină superficială și de departe Orbán trece drept un patriot, preocupat de viitorul nației, un adevărat părinte al poporului său mult încercat. Având în vedere că naționalismul cu elemente nițel sau chiar mai mult naziste este prezent și în societatea românească cam de multișor, simpatia pentru Orbán poate fi explicată oarecum, în ciuda secularei opoziții și dușmănii româno-maghiare.

Să reținem că după românii întrebați, Orbán este patriot și curajos în timp ce ai noștri ca bradul sunt doar corupți și puși pe hoție. Dar nu numai ei, Facebookul nostru cel de toate zilele e mai nou plin de elogii la adresa premierului din vecini, te minunezi să vezi cuvinte de admirație de la oameni pe care i-ai crezut nițel mai rafinați atunci când vine vorba să judece o situație politică sau un om politic.

Să rămânem așadar la corupție. Mai simplu spus și pe înțelesul tuturor, la furtul din avutul public. Pentru cei care au doar știri de pe FB privind caracterul regimului orbanist din Ungaria.

Este un loc comun pentru cei care se uită fără prejudecăți și mai au și habar de câte ceva că Orbán a instaurat în ultimii 12 ani în Ungaria un regim corupt prin definiție, o copie în mic a sistemului putinist, că doară nu din întâmplare este considerat mai nou în Europa un adevărat troll al lui Putin. Oficial, cel mai bogat om al Ungariei este unul Mészáros Lőrinc, un instalator de gaze din satul natal al lui Orbán, fără doar și poate un fel de mascotă la averea familiei premierului patriot. Domnul Mészáros controlează sute de firme, inclusiv televiziunea și radioul public, plus toată presa scrisă și audiovizuală din provincie. Aceste firme lucrează mult și în exterior, investind mai ales în fotbal, dar și în construcții de porturi (da, ați auzit bine) și linii ferate. Nu doar Sepsi este finanțată din Ungaria, echipe din Slovacia și Slovenia de asemenea. Nu e vorba aici de performanțe sportive sau alte povești cu susținerea minorității maghiare de peste hotare, ci de trucuri rafinate și greu de urmărit de spălare a banilor.

Cu alte cuvinte ai noștri politicieni pot lua lecții de la Orbán privind corupția economică, modurile rafinate prin care să furi până și pământul de sub picioarele celor care te aplaudă cu frenezie.

De altfel, după cei mai mulți analiști din Ungaria, povestea rasială a fost doar așa un os de ros, un truc vechi de abatere a atenției celor mulți și creduli de la adevăratele probleme, înainte de toate de la prăbușirea iminentă a economiei maghiare, depășită chiar și de cea românească.

Da, nu mai suntem noi și bulgarii, nu, locul nostru a fost luat de unguri, iar în situația de față în Ungaria – ca de altfel peste tot – va urma o iarnă cruntă, iar banii s-au cam terminat. Că doară n-o să avem pretenția să-i dea înapoi la cei de la care i-au furat.

Și apropo, ca să nu ne lungim prea mult, după această măiastră cuvântare, la întoarcerea lui Orbán în Ungaria s-au întâmplat câteva lucruri nemaipomenite în Ungaria recentă, dacă nu luăm la socoteală demonstrațiile care țin de câteva zile bune: a demisionat un consilier orbanist în semn de protest, iar primul președinte al bursei de la Budapesta a ținut în fața absolvenților de la Academia de Științe Economice un discurs în care a numit Ungaria o țară bolnavă, iar regimul lui Orbán, ei, da… o cleptocrație (domnia hoților înseamnă).

Aplauze, vă rog…