Se știe, sărbătoarea este sărbătoare oriunde, dar la noi e ca la nimenea. În fond, trăim din sărbătoare-n sărbătoare până la sărbătoarea finală. Și să nu credeți că exagerez, cu Sântămăria Mare tocmai aste e problema, dacă poți spune „la mulți ani!” din moment ce e vorba de adormirea, cu alte cuvinte moartea Maicii Domnului.

Treaba este complicată oricum am lua-o, din moment ce Sântămărie Mică se sărbătorește în 9 Septembrie, dar, deși e vorba de nașterea mamei Mântuitorului, nu are importanța sărbătorii tocmai trecute, nu e de mirare că atunci guvernul, altfel profund creștin, nu dă nici o zi liberă. Sau, cine știe, om vedea în scurt timp.

Asta însă nu schimbă dorința celor care depind de atenția publică, da, de politicieni vorbim, că interlopii nu se bagă pe FB cu numele lor real, să nu scape niciun moment de a se da simpatici, deștepți și plini de bune intenții la asemenea ocazii.

Ideea de a scrie despre febra politicienilor de a ura toate cele bune tuturor de Sântămărie Mare, cea care a făcut ca weekend-ul trecut să fie cel mai lung din an, mi-a venit văzând postarea lui Cionca Iustin Marinel.

Da, e vorba de omul număru’ unu al județului, cel care reprezintă interesele lui Ghiță Falcă la Arad, și care, prins de febra sărbătorii, a recunoscut că numele său, Marinel, nu de puține ori i-a făcut necazuri, fiind obiectul unor miștocării de joasă speță. Dar acum, în sfârșit, poate să se mândrească, în fond, da, tot de la Maria vine.

Am trecut repede în revistă politicienii din Arad, să văd dacă este vreunul care a scăpat să le spună alegătorilor ceva de suflet așa de Sântămăria Mare. Bănuiți bine, nu am găsit, toți s-au folosit de eveniment să vină mai în față în atenția bizonului care la anul se duce de mai multe ori la urne. Mulți, printre care chiar șeful lui Marinel, se folosesc de unul sau mai multe apropouri familiare, soție, fiică, nepot, nepoată, să vedem și noi că din cei aproape trei milioane de români botezați, într-un fel sau altul, după Maria, au și ei în familie cel puțin unul sau una.

Pe vremuri, de mult, cam pe atunci când politicienii, chiar și la noi, mai aveau câte o diplomă pe bune, luată înainte să devină politicieni, la câte o universitate serioasă, nu fabrică de diplome, buna cuviință însemna să nu îi bagi în față, în treburile tale politice pe cei din familie, cu atât mai puțin pe cei minori, copii, adică. E așa o chestie penibilă ca tu, om mare și tare, să vii cu poze cu fetița ta dulce și nepoțica ta fermecătoare, doar așa să arăți bizonului că ești și tu om, chiar dacă mult mai deștept, bogat și puternic ca el.

Pe de altă parte în ultima vreme asistăm la o vulgarizare din ce în ce mai puternică a vieții publice în general și a celei politice în particular. Ce pretenții să mai ai când vedetele zilei sunt cântăreți de manele și alte asemenea genuri muzicale și nu muzicienii adevărați, actorii amatori de pe micile ecrane și nu cei adevărați de pe scenă sau marile ecrane?

La ce să te mai aștepți când scandalul a luat locul evenimentului, iar opinia publică este mai interesată de poluarea naturii decât de poluarea și corupția mediului uman, nerealizând că prima este de fapt efectul celei de a doua? În fond, nu-i așa, a devenit normal să te îmbogățești din politică și nu din afaceri pe bune. Ce să te mai complici cu amănunte dintr-astea, pe care le găsești pe toate drumurile? Și ce dacă nu mai poți trage linie de demarcație dintre lumea interlopă și cea politică? Așa este peste tot, vine răspunsul invariabil, însă acest răspuns nu explică faptul dramatic că un sfert dintre cetățenii României își caută împlinirea peste granițele țării.

Revenind la punctul de pornire, da, nu a existat politician arădean care să nu își facă imagine de Sântămărie Mare, ceea ce se potrivește perfect cu faptul că nu a existat, tot așa, nici unul care să ne spună ceva pe bune, ceva dincolo de imagine autolustruită și de propaganda obligatorie.

În fond, nu-i așa, dacă asta vrea, asta primește. Politicianul românesc și cu atât mai mult cel arădean este convins, în limitarea sa funciară, că alegătorii sunt proști și mulți, iar accentul, din punctul să de vedere, este pe cel de al doilea aspect.

Dacă vrea bizonul scandal și vorbe frumoase, asta primește. Scandal atunci când e vorba de alții, răi, mincinoși, leneși și corupți și vorbe frumoase când e vorba de noi și de ai noștri: cinstiți, competenți, doritori de bine și de frumos. Așa cum se vede din nenumăratele noastre urări de bine de sărbători, mai ales de sărbători importante și mai ales religioase.

Cu astea le are, crede omul nostru politic, al nostru alegător: manele, scandal în familia unor vedete de doi bani și ipocrizia gesturilor goale, lipsite de semnificație spirituală, la marile sărbători religioase.

Să aveți, totuși, o zi bună!