În Ungaria vecină și câteodată prietenă Facebookul e plin de fiica primului ministru, cea care, împreună cu soțul și cei doi copii – cel mare în scutece, cel mic încă la mămica –, în drum spre litoralul croat, a aruncat un scutece folosit pe marginea autostrăzii.

La noi lucrurile sunt mai grave, așa cum reiese din interviul prim-secretarului (scuze, președintelui) PSD, întors de la mare, de la Neptun și din alte declarații recente ale unor politicieni apropiați prim, pardon, președintelui.

Nici în Ungaria nu este treaba foarte oablă, având în vedere că presa croată, sârbă și bosniacă a publicat fotografiile incriminante, preluate de pe un blog maghiar, exprimând șocul resimțit în urma gestului celebrei mămici deranjate în Range Rover de scutecele propriului copil.

Dar nimic nu se compară cu pericolul prin care trece primpardonpreședintele PSD, cel care, aflăm din interviul pomenit, a trecut anul trecut printr-o încercare de asasinare.

Cei patru killeri s-au cazat la Athene Palace, însă în cele din urmă, nu se știe cum, Domnul Dragnea a scăpat sau le-a dejucat planurile, nu stim nici asta, cert este că a rămas în viață, ceea ce este de-a dreptul înălțător, fiindcă altfel nu aflam că acei patru asasini profesioniști – mă rog, nu foarte profesioniști, fiindcă altfel îsi duceau misiunea la îndeplinire – au fost plătiți, țineți-vă acum bine, de marele om și afacerist, manipulator și diversionist, nimeni altul decât George Soros, cel care are mari probleme și cu tăticul mămicii care a aruncat scutecele pe marginea autostrăzii croate.

Un alt om de casă al Domnului Dragnea, condamnat și el cu acte în regulă, a venit cu câteva zile mai înainte cu niște mărturisiri la fel de mirobolante, probabil să-i pregătească terenul șefului.

Domnul Vâlcov, că despre Domnia sa este vorba, mai nou consilier pe lângă Doamna Viorica Dăncilă – despre care tocmai în aceste zile am aflat că în tinerețe se numea Rodica și nu Viorica -, a „devoalat” că a fost contactat recent de KGB, cu rugămintea să intre în rândurile lor, în schimb el urmând să fie recompensat, în viitorul apropiat, cu fotoliul de prim-ministru al României.

Pe Domnul Vâlcov, în mod evident nu l-a deranjat faptul că KGB-ul a fost desființat în 1991, în zilele noastre funcționând sub numele de FSB și FSK, s-a exprimat, desigur, oarecum generic, în fond toată lumea știe despre ce vorbești când pomenești de KGB, important este să se potriveascä scenariului tip James Bond pe care punea cireașa Domnul Dragnea cu cei patru killeri mai puțin profesioniști.

Nu mai intrăm în amănunte, respectiv lăsăm alte elemente ale scenariului livrate de alți oameni din jurul Domnului Dragnea, menționăm doar faptul că Israelul a protestat deja diplomatic pentru formularea Domnului Bacalbașa, Nicolae, nu Anton, deputat PSD care a comparat evenimentele din Piața Victoriei cu conflictele israeliano-palestiniene din Fâșia Gaza.

Și, mai mult ca o pată de culoare, îl mai menționăm în treacăt pe Dumitru Venicius Iliescu, general cu patru stele în rezervă, șef peste o agenție privată de pază si protecție, fost șef al SPP pe vremea lui Iliescu, Ion de data aceasta, fost maior comandant al trupelor care au atacat baricadele bucureștene din 21-22 Decembrie 1989.

Domnul Dumitru Venicius s-a exteriorizat pe Facebook în aceste zile lansând ideea fulminantă și oarecum obosită că președintele României, Klaus Johannis, ar putea fi agent acoperit al vreunui serviciu secret german.

Cam asta ar explica reacția sa rapidă atunci când a condamnat acțiunile jandarmilor în Piața Victoriei, nu faptul că fiind președintele ales al țării, reprezintă în persoana sa poporul care l-a ales, inclusiv pe cel maltratat în respectiva piață.

Vă întrebați, poate, și ce-i cu astea, cum se leagă, ce are una cu alta, care-i problema?

Problema este una mai generală, așa cum am schițat-o în titlul acestui mic excurs în penibil și se referă la seriozitate, bun simț, responsabilitate, civilitate și nu în cele din urmă, profesionalism.

S-o luăm de la coadă: atunci când un fost șef de serviciu militarizat se exteriorizează pe FB întrebarea este nu ce zice, ci de ce o zice. Chiar dacă nu am avea experiența serviciilor secrete, am văzut destul filme cu James Bond, am citit și Le Carré ca să știm că mesajul este întotdeauna ascuns și se urmărește altceva decât pare la prima vedere.

Desigur, Domnul Bacalbașa a vorbit mai mult ca să se afle în treabă, nerealizând pe moment că nu e așa de simplu mai nou să dai exemple cu Israelul, cu atât mai mult cu cât ai prin preajmă si câțiva consilieri israelieni care te-au ajutat să ajungi la putere.

De Domnul Vâlcov ce să mai zicem: să fii consilier de prim-ministru și să vorbesti despre relațiile tale imaginare cu KGB-ul de parcă te-ai afla la o bere pe terasă cu amicii, înseamnă că sau ești beat sau prost de dai în gropi sau amândouă, că nu se exclud.

Și pentru că toate astea se leagă, ajungem în final la cel de la care am pornit, câtpeceasasinatul Domn Dragnea, cel care, fiind omul cel mai puternic al țării, vorbeste de parcă ar fi un puștan de 12 ani după ce a văzut un film vechi și prost de spionaj.

Oamenii aceștia vorbind fără ei ne demonstrează din nou și încă odată cât de nepregătiți și neadecvați sunt pentru funcțiile pe care le dețin în fruntea unei țări, fie ea și România.

Vorbind de asemenea lucruri de parcă ar fi vorba de o stațiune de mecanizare a agriculturii, nu o țară cu 20 de milioane de suflete, se fac de râs, dar ne fac de râs și pe noi.

Și asta ar fi cea mai mică problemă.

Întrebarea cea mai dramatică se referă la speranțele noastre de mai bine atunci când ne gândim că am ajuns să fim conduși și administrați de oameni nepregătiți și inculți, iresponsabili fără scăpare și care sunt în stare de orice, dar chiar orice, pentru a rămâne la putere…

(Desigur, explicația gestului infantil al Domnului Dragnea este de o evidență dezarmantă: văzând că-i fuge pământul de sub picioare, mai ales prin apariția unei posibile opoziții în interiorul propriului partid, se autovictimizează, bazându-se pe lacrimile babelor nației, cărora, ca să fie sigur, le mai promite la toamnă și niste bănuți în plus la pensie.)