„Cu cât eşti mai prost, mai imoral, mai linguşitor, mai grobian, mai ticălos, mai curvă și obligatoriu corupt, ai şanse să devii politician de top”.

Problema cea mare nu este că aceste cuvinte au fost rostite acum câteva luni de Rareș Bogdan însuși, ci că reprezintă ceva ce în literatura de specialitate este numită de la Robert K. Merton încoace „ self-fulfilling prophecy”, adică prezicerea, profeția care se realizează pe sine.

Cu toate că sună pretențios, la fel ca și conceptul Omului Nou, nu e nimic sofisticat aici, literatura din cele mai vechi timpuri e plină de astfel de povești, e vorba de ceva care odată prezis declanșează o serie de acțiuni și comportamente care vor realiza până la urmă transformarea profeției în realitate. Exemplul cel mai celebru este legenda lui Oedip, însă domeniul predilect este tocmai cel politic, acolo unde totul este despre putere, despre ascensiune sau decădere, respectiv împlinirea unui vis sau coșmar devenit realitate.

Visul Domnului Rareș Bogdan a început pe la mijlocul anilor 90 la Cluj, acolo unde, în acei ani fierbinți își desăvârșea studiile în politică. Nu, nu în jurnalism, în politică, ca să fie clar de la început care este domeniul în care năzuințele Domnului Rareș Bogdan își așteaptă împlinirea.

Găsit de o echipa a PAC-ului, știți, partidul acela defunct al Domnului Manolescu, Rareș a intrat și a activat în această grupare politică care avea ca scop așezarea criticului literar emblematic al literaturii de pe vremea lui Ceaușescu în locul lui Ceaușescu, mai precis Iliescu, ceea ce tot pe acolo era. După topirea PAC-ului în PNL, Domnul Rareș Bogdan s-a reorientat spre un domeniu strategic din punct de vedere politic, spre presă, devenind, tot la Cluj, director al publicației Ziua de Cluj. Rețineti, deci: nu reporter, nu jurnalist, direct director.

Pe vremea aceea avea și mustață, asemănarea cu David Suchet în Hercule Poirot fiind eclatantă, cu toate acestea clujenii au trecut nonșalanți pe lângă viitorul Om Nou, cel care a avut astfel timp și spațiu să-și realizeze primele contacte și întâlniri care să-i asigure ascensiunea viitoare.

Pentru că, e bine să înțelegem asta, Rareș Bogdan nu a fost niciodată jurnalist, nu a realizat stiri, reportaje, interviuri, nu, Domnia Sa a făcut doar ceea ce fac cei care intră în politică prin presă sau folosindu-se de presă în „jocurile de putere”. A scris editoriale inflamate și orientate mereu spre câte un personaj, editoriale cu un limbaj agresiv, nu de puține ori la marginea vulgarității jignitoare, devenind pe nesimțite un fel de Badea-Gâdea de dreapta într-o singură persoană de provincie.

Asta până când relația cultivată din cele mai vechi timpuri cu Klaus Iohannis l-a propulsat la București, la Realitatea TV, tocmai la timp să se pregătească de alegerile care îl vor înscăuna pe primarul taciturn, dar lent al Sibiului în postul pentru care Domnul Manolescu cu aproape două decenii înainte a făcut PAC degeaba. Aici, la Realitatea, unde la început audiența sa căuta praful printre firele de nisip, și-a creat imaginea de care se folosește acum, în lupta directă cu pseudo jurnaliștii bicefali emblematici ai României.

Sau cu vedeta Turcescu, cel care a intrat în politică pe ușa din dos deschisă de Băsescu și care s-a pierdut fără urmă atât ca jurnalist, cât și ca politician, având în vedere tresele invizibile de pe umăr. Acest pericol însă nu îl pândește pe acest Hercule Poirot pe invers al politicii românești care este Domnul Rareș Bogdan, în fond Dânsul nu a fost jurnalist în veci, ci un trepăduș de imagine al personajelor care i-au promis mărirea în caz de…

Înainte de toate Iohannis, astfel încât așezarea lui Rareș Bogdan pe primul loc al listei PNL pentru europarlamentare este o înfrângere pentru Ludovic Orban și pentru tot ce înseamnă ideea liberală înainte de Iohannis, indiferent dacă o judecăm de bine sau de rău.

Dar mult mai grav este că este o înfrângere și pentru ideea liberală în sine, aceea care ne vorbește despre libertate și spirit întreprinzător, despre drepturile omului și libertatea opiniei și a cuvântului și care este aneantizată prin propulsarea în prima linie, chiar europeană, a politicii românești a unui carierist demagog și manipulator, hârșit în „jocurile de putere”din culise, fără nicio o dimensiune de politician pregătit și cu chemare.

Faptul că Rareș Bogdan nu este ceea ce se pretinde ne este relevat de o întâmplare recentă, cearta lui cu Cozmin Gușă, patronul Realitatea TV, un alt pescuitor acoperit în ape tulburi, în urma căreia Domnul Rareș a fost suspendat de la Realitatea prin sms de către omniprezentul Cozmin.

Dacă Domnul Rareș ar fi ce se pretinde, zbura lin și definitiv ca orice ziarist care se contrează cu șeful, însă după două zile, Domnul Cozmin a înțeles că a greșit din nou, ca de atâtea ori de altfel, și l-a repus în „schemă”, lăsându-l să-și continue neabătut „jocurile de putere”. Probabil, Domnului Cozmin i s-a șoptit să nu se înverșuneze, Domnul Rareș pleacă oricum, dar nu dat afară, ci pus pe locul întâi al listei lui Iohannis.

Și Domnul Cozmin a înțeles ceea ce știa de mult: că dacă nu, PAC, pardon, poc la Răsboiu!