Fără să am pretenția că voi fi exhaustiv – având în vedere vasta activitate pe care o documentez, este aproape imposibil -, pentru început prezint câteva din realizările din ultimii ani, începând cu 2004, ale firmei Tehnodomus SA: atunci câteva săli de sport, la inaugurarea celei din Chisineu-Criș, pe lângă eternul primar Burdan, fiind prezent și vorbind chiar directorul firmei, Gheorghe Maxinan.

Nenumărate lucrări în județ, începând cu lucrări de canalizare în diferite localități, toate culminând cu podul de peste Mureș de la Pecica, predat cu mare pompă, tricolorul fiind tăiat atunci de cei doi primari riverani și Nicolae Ioțcu în persoană.

Tot pe atunci a început un proiect de 20 de milioane (numai de euro vom vorbi în acest text) pentru realizarea unui teren de golf – presa de atunci, e vorba de anii 2007-2008, vorbea de cel mai mare resort de golf din Europa și era peste măsură de entuziastă – lângă Fântânele, proiect neterminat până la urmă din lipsă, mai precis, terminare de fonduri.

În tot acest timp Tehnodomus s-a implicat și în construcții din afara Aradului, inclusiv autostradă, realizând în plus câteva pasarele din centura Oradiei. Era și, vom vedea, este prezentă și la Timișoara, de aici trăgându-i-se prima fisură în imagine legată de niște licitații cam dubioase și bani nu tocmai curați.

Dar Tehnodomus acționează prioritar în orașul și județul Arad, realizând vestita pasarelă de peste Mureș, restaurând, vorba vine, podul de la Aradul Nou și clădirea Preparandiei.

De fapt Tehnodomus este prezent peste tot în Arad și lucrează tot timpul.

Este drept, încet, dar prost, dar, vorba lui Ceaușescu, fără preget, în zilele noastre lucrând asiduu, dar calm la Palatul Cultural, Stadionul UTA și Bazinul de înot din Subcetate, respectiv, mai nou, pasarela infinitului de lângă CET, acolo unde tocmai s-a dovedit că asfaltul nu este tocmai cum trebuie.

Este adevărat că acest asfalt, mai light așa, să nu ne cadă greu la stomac când vom trece peste pasarelă, nu este opera Tehnodomus, ci a subantreprenorului Syl Con Trans srl., o firmă cu care Tehnodomus nu face afaceri pentru întâiași dată și prima oară, cu atât mai mult cu cât după acest nume care te duce spre silicoane transportate nu se știe unde și cui se ascunde vestitul „Meșterică” Ioan Faur, omul care și-a făcut banii privatizând ICIM-ul, un fel de predecesor în Arad al Tehnodomus, cel puțin prin numărul de contracte pe care le realiza cu instituțiile publice și oarecum și prin calitatea aproximativă a execuției.

Deși, la prima impresie, par concurente, la o privire mai atentă se vede că se înțeleg chiar bine, împărțind piața ca între frați, Tehnodomus mergând pe lucrări mai de amploare în construcții, pe când firma lui ”Meșterică” se mulțumește cu asfaltări, pietruiri, operațiuni care se integrează cât se poate de bine în activitatea mai mult decât vastă a Tehnodomus.

Prinși cu stadionul UTA, era să uităm de celălalt mare obiectiv sportiv al orașului aflat de peste trei ani în custodia Tehnodomus și la care termenul inițial de predare, 2016, a fost depășit cel puțin la fel de maiestuos ca la stadion, fără să mai spunem de centrul istoric, un contract din care s-a realizat până acum renovarea podului de la Aradul Nou si Preparandia, în situația în care contractul mergea binișor spre 15 milioane.

De altfel, sunt unii, mai hâtri așa și cu atenția distributivă – e necesar, având în vedere că Tehnodomus este peste tot –, care susțin că întârzierea finalizării stadionului e din cauza Bazinului Olimpic din Subcetate și viceversa sau datorită lucrărilor de pe malul Begăi din Timișoara, firma neavând logistica necesară să facă față pe atâtea fronturi deschise în același timp.

Este adevărat, despre Tehnodomus afli câte ceva doar dacă te duci la ei cu o comandă din partea Primăriei sau a Consiliului Județean: site nu au, cam ciudat pentru o firma de construcții de această anvergură, cei doi patroni, deja pomenitul Gheorghe Maxinan și Virgil Sorin Henț sunt foarte discreți, nu sunt prezenți nici pe FB, puținele date care apar despre firmă sunt chiar dubioase: cifra de afaceri intre 20 și 30 de milioane, angajati de la 150 în sus, cifra maximă fiind cu puțin peste 600.

Oricum am lua-o, cu un personal atât de fluctuant – oarecum firesc in cazul unei firme de construcții –, dar relativ redus, nici nu trebuie să cauți explicații la de ce se târâie lucrările pe care le execută, de ce nu zărești pe șantierul stadionului UTA mai mult de cinci-șase lucrători, adică un număr care nu ajunge nici măcar pentru paza obiectivului.

Imaginea care ni se înfățișează astfel este a unei firme de casă, abonată la toate comenzile care vin din partea Primăriei și a Consiliului Județean și care, subcontractând alte firme – chestia asta cu subcontractarea este o mană cerească, în fond astfel poți introduce în schemă firme care n-ar trece în veci de o licitație serioasă –, se târește cu greu spre termenul de finalizare inițial, ratându-l mereu în ultima vreme.

Nici calitatea execuției nu este la standarde, iată chestiunea cu pasarela vine ca un semn cam târziu și care se datorează unui singur om care s-a hotărât să nu mai tolereze obiceiurile seculare, dar ajunge să ne uităm la calitatea asfaltului care se toarnă de o vreme – firma Domnului Faur fiind și aici în prima linie – prin Arad ca să ne dăm seama că oamenii aceștia, înghesuind bani publici cu ambele mâini în conturile lor la vedere, dar cele mai multe ascunse, își bat joc de comunitatea pentru care lucrează.

Pentru că ar trebui să fie clar pentru țoți, ei nu lucrează pentru Ioțcu, Cionca sau Falcă, ci pentru cei care îi plătesc de fapt, cetățenii acestui oraș și județ.

Ar trebui să fie evident pentru cei înșelați, dar cu atât mai mult pentru cei care sunt plătiți să asigure legalitatea și calitatea lucrărilor, că Tehnodomus este doar axa unei roți care se învârtește producând bani murdari pentru cei care administrează banii publici și cei care sunt în interiorul acestui cerc de tip mafiot.

Ajunge doar să te întrebi cum se face că această firmă câștigă toate licitațiile de aproape 20 de ani în Arad și mai prinde câte o halcă – nu, nu am greșit! – și la Timișoara sau Oradea, cum de e posibil în situația în care de ani de zile nu mai este în stare să termine o lucrare la timp, oare să nu existe o ofertă mai bună, să nu se găsească o altă firmă mai organizată, dotată și serioasă care să câștige o licitație?

Nu trebuie să stai prea mult pe gânduri pentru a realiza mecanismul – prezent de altfel peste tot în țară – care împarte banul public așa cum delimitează vânătorii zonele de vânat în care nu au voie să intre alții, fiecare cunoscând care este fieful lui de vânătoare.

Nu am amintit aici de problemele cu DNA-ul, ele au fost, dar au trecut, este însă important să știți că firma începe chiar acum o nouă lucrare în Timișoara: podul Ștefan cel Mare, da, acela care te duce de la Gara de Nord în Iosefin.

Valoarea lucrării merge spre 1,5 milioane, termenul este de un an, așa încât arădenii care vor la repezeală stadion și bazin de înot să-și pună pofta în cui deocamdată…