Enola Day: Reality-show cu Viorica și Klaus într-o țară îngălbenită de ciudă

    de Lajos Notaros | 14 noiembrie 2019, 8:22 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    3

    O televiziune de știri foarte sprințară, dar fiind cam singura care se ia oarecum în serios, intrând în hora nebună a celor care dansează în favoarea unei dezbateri electorale televizate dintre Johannis și Dăncilă a ilustrat stringenta necesitate cu prima dezbatere televizată dintre doi candidați la președinția SUA.

    Dacă absurdul poate fi dus în absurd, iată cum se face: să compari dezbaterea dintre Kennedy și Nixon din 1960 cu cea dorită dintre Dăncilă și Johannis în România anului 2019.

    Nu insistăm pe diferențe – asemănările lipsind cu desăvârșire – punctăm doar argumentul principal prin care staful lui Johannis respinge posibilitatea: nu stă de vorbă cu reprezentantul partidului care a distrus și vrea să distrugă în continuare România democratică. Și asta, din câte ni se spune, o fac în numele democrației, văzându-se singurii ei reprezentanți în lupta pe viața și pe moarte cu PSD-ul.

    Acuma este drept, PSD-ul lui Dragnea semăna din ce în ce mai mult, spre deosebire de cel al lui Iliescu, cu partidul din care s-a născut prin cezariană în Decembrie 1989. Numai ca PNL-ul actual, cel pe care îl reprezintă sasul din Sibiu, are în CV câteva puncte care chiar dacă nu îl face copilul din flori al acelui partid al Salvării Naționale din Decembrie, nașu tot acel partid i-a fost.


    Liberalii lui Câmpeanu și Quintus au plecat de mult, unii spre eternele câmpii de vânătoare, alții spre câmpurile de vânătoare de pe aici, din România cea pitorească, singurul care ne mai amintește de ei fiind șturlubaticul prim-ministru recent și neverificat încă. Ceilalți tot din FSN vin, chiar dacă via PD-PDL, dar cel mai important argument împotriva măreției johannisiene este faptul că acolo unde au reușit în anii din urmă să preia puterea, în județe cum ar fi, de exemplu, Aradul, metodele lor copiază fără rest binecunoscutele metode ale PSD-ului în floare.

    Ajunge să te uiți la grupul „revoluționar” avându-l în centru pe Ghiță Falcă să înțelegi despre ce vorbim.

    Galbenul a ajuns să înlocuiască roșul în tot județul, iar asta le oferă „democraților” liberali naționali senzații aproape de orgasm, nerealizând că tocmai acum calcă cu vârf și îndesat pe poteca (suntem țara în care nu putem vorbi de autostrăzi doar de poteci) bătătorită de cei care sub Iliescu și-au făurit dominația prin județele din sud, acei vestiți baroni roșii care își clădeau puterea nu pe calitățile lor politice sau, Doamne feri!, umane, ci pe controlul totalitar și oarecum mafiotic a tot ce se întâmplă în ograda lor.

    Da, Domnule Președinte și candidat, înainte să refuzați dialogul cu contracandidatul Dumneavoastră pe care o considerați simbolul tuturor relelor, ar fi poate mai nimerit să meditați la ideea dacă asta este oare atitudinea demnă de ce doriți să reprezentați Dumneavoastră: o Românie normală, adică o țară, credem noi, cei care vă votăm pentru asta, în care domnește legea, respectul pentru celălalt și nu legea parului, fie și simbolic.


    Domnule Johannis, eu nu-i votez pe consilierii care vă sfătuiesc să ocoliți confruntarea electorală cu „proasta statului” , ci pe Dumneavoastră, cel care trebuie să simbolizeze pentru mine tot ce poate fi bun și de viitor pentru țara în care trăiesc. Mi-au ajuns șmecherii și deștepții, i-am văzut aici la Arad timp de 20 de ani, vreau ca în fruntea țării să stea un bărbat de stat, nu o păpușă care zâmbește fals așa cum îi recomandă sforarii, care vorbește în lozinci, așa cum îi șoptesc consilierii, fără să aibă curajul să iasă în față și să-și riște imaginea de mucava pentru țara care îl va alege oricum în cele din urmă.

    Nu de alta, dar deocamdată altul mai bun nu zărește și chiar dacă cei mai atenți și sensibili dintre noi se tem de cei care vă susțin din județele galbene, realizând că între baronii pesedisti și cei liberali doar culoarea mai face diferența. Dacă vă gândiți un pic fără să ascultați mereu de cei care vă șoptesc marile lor înțelepciuni, poate înțelegeți și succesul USR/PLUS, respectiv spaima endemică printre baronii Dumneavoastră galbeni de noul partid care, cel puțin în anii din urmă, a devenit pentru ei dușmanul de înfrânt în locul PSD-ului.


    Acum, ca norocul, Dan Barna a feștit-o, oferind baronatului galben gura de aer de care aveau nevoie în drumul lor de a înlocui și la vârf ciuma roșie cu una mai de culoarea diareei vesele.

    Nu e vorba de confruntare, Domnule candidat Johannis!

    E dreptul Dumneavoastră să nu acceptați o confruntare electorală. E vorba însă de demagogia care vi se oferă pe tavă de cei din jur, aflați de fapt în slujba acestor hămesiți din teritoriu care se vor la vârf, problema cea mare este că una spuneți și alta faceți, adică, cum să va spun: într-o țară democratică nu este normal să considerați normală anatemizarea, persiflarea, înfierarea – cu elanul activiștilor de partid unic din vremurile de trista amintire – , adversarului politic.

    Cu care, de altfel, acum 4-5 ani partidul pe care îl reprezentanți era în alianță politică.

    Chiar dacă este cum este iar cea care îl reprezintă mai nou nu se află la cele mai înalte culmi ale inteligenței, rafinamentului, culturii și civilizației.

    Nu e normal deloc, Domnule Președinte-candidat!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Stimate Domnule Notaros,cele scrise de d- voastra corespund perfect situatiei ín care ne zbatem de cativa ani buni.Exista realitati de necontestat.Am trecut sí eu prin perioada numita “comunism”,eram la varsta matura,am avut perceptia situatiei din jurul meu.Au urmat anii ,marilor sperante'(cativa) cand inca functiona iluzia ca pas cu pas ne indreptam spre o societate mai buna(fára lipsurile din trecut,libertate de exprimare sí initiativa,etc.) Daca privim azi,ín mod obiectiv aceste “anticipatii”,cred ca nu exista om care sa nu observe ca nu este o situatie ,pe roze’.Desigur,un mic procent dintre cetateni,se pot declara multumiti ín mod sincer,fara sa mistifice.Dar nepermis de putini.Egoismul,ipocrizia , au devenit un modus vivendi.

      +6 voturi
      +1
      -1
    2. laș2, ~ă smf, a [At: C. A. ROSETTI, N. I. 68 / V: (îvr) lace / Pl: ~i, ~e / E: fr lâche] 1-2 (Persoană) lipsit(ă) de curaj și de sentimentul onoarei Si: fricos, josnic, mârșav, mișel. 3-4 (Persoană) necinstit(ă).

      LAȘ, -Ă, lași, -e, adj. (Despre oameni și despre caracterul lor) Lipsit de bărbăție și de sentimentul onoarei, fricos, mișel; (despre acțiuni) care dovedește un astfel de caracter. Îți închipui că ai o armă împotriva mea și-o întrebuințezi într-un mod laș. BARANGA, I. 189. Dar lucrul cel mai laș în lume E un bărbat tînguitor. COȘBUC, P. I 194. Cei răi sînt totdeauna lași. BĂLCESCU, O. I 103. ◊ (Substantivat) Trec peste lașii ce vor să rămînă în lanțuri de cîine. NECULUȚĂ, Ț. D. 30. Viața-i datorie grea Și lașii se-ngrozesc de ea. Să aibă tot, cei lași ar vrea, Pe neluptat. COȘBUC, P. I 151.

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    7 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.