Răspunsul, apropo de război, cel puțin la prima gândire, pare foarte simplu: păi, Donald Trump.

Ales, după o întrerupere de un mandat, pentru a doua oară președintele SUA, Donald Trump, dincolo de limitările sale de pe acum arhicunoscute pentru cei cu adevărat interesați, este pionul noii oligarhii americane, doritoare de câștiguri și mai mari.

Este vorba, cu mici excepții, de cei care și-au făcut averi colosale în ultimii douăzeci-treizeci de ani, prin crearea tehnologiei digitale care a împânzit lumea și a realității paralele care s-a născut din și prin această tehnologie. Ironia este că Trump nu are treabă cu Silicon Valley și cu alte asemenea nume aflate în spatele noii realități, este la bază un simpluț investitor imobiliar care și-a moștenit averea de la tatăl său. Simpluț, ca să nu spunem altfel, dar încrezut, nevoie mare, hotărât, mai precis încăpățânat, așa cum se vede asta în zilele pe care le trăim astăzi fără să știm precis ce se va întâmpla mâine.

SUA sub – da, deocamdată e corect – Donald Trump nu mai este gardianul lumii libere, așa cum s-a considerat cel puțin jumătate de secol după cel de Al Doilea Război Mondial, ci a devenit, pe nesimțite, promotorul afacerilor mari. Firesc, din moment ce Trump este autorul unei singure cărți – scrisă de jurnalistul Tony Schwartz – și care se numește „The Art of Deal”, tradus, mai pe înțeles așa: Arta afacerilor.

Nu știm dacă Trump și-a citit cartea semnată de el – e o idee așa după care președintele SUA nu le prea are cu cititul –, dar este cât se poate de limpede că pentru el politica nu ține de principii, idei, valori general-umane, ci de afaceri, de business, cum ar veni. Și din care se pot scoate bani. Mulți, de dorit chiar foarte mulți.

Și uite așa ajungem pe nesimțite la China.

Foto: asia.nikkei.com

De ce este China – țara țăranilor, după expresia diplomatică a vicepreședintelui Vance – adversarul number one al Americii lui Trump? De ce Rusia – fosta URSS aflată jumătate de secol în război rece cu lumea liberă patronată de SUA, indiferent de președinți – a devenit un prieten, scutit de tarife, un aliat, am putea zice, urmărind „mișcările” lui Trump legate de Ucraina? Cum se poate una ca asta? Ca SUA, gardianul democrației și al libertăților cetățenești până nu demult, să devină paznicul de noapte al unei societăți profund nedrepte și corupte cum este Rusia lui Putin?

Răspunsul este la îndemână: nu Rusia, ci China – alături de Japonia, Coreea de Sud, Canada, UE – reprezintă marele pericol pentru afacerile americane. În toate, dar mai ales în cele digitale. Ajunge să realizăm că telefoanele Apple (și nu numai) sunt fabricate în marea lor majoritate în China, chinezii fiind în prima linie pe plan mondial la producția tehnologiei digitale. Asta fără să mai vorbim de contribuțiile chinezești din ce în ce mai frecvente la această tehnologie.

Este așadar ceva absolut normal pentru investitorul Donald Trump să pună tarife de 104% pe produsele chinezești în timp ce pe cele rusești – nesemnificative pentru biznisul american – să nu pună defel. Dar defel! Se știe de când îi lumea, afacerile rusești sunt pentru cei tari și mari din Rusia, mai nou pentru Putin și oligarhia care îl susține, nereprezentând nicio amenințare pentru profiturile americane.

Între timp situația a devenit și mai dramatic de evidentă: tarifele punitive împotriva Chinei au crescut, aseară târziu, la 125%, celelalte țări beneficiind de o amânare de trei luni.

Așa că cei care trebuie puși cu botul pe labe sunt, înainte de toți – având în vedere potențialul lor aproape incomensurabil –, chinezii, după ei venind ceilalți în funcție de potențial. Noi, europenii din UE, ar trebui să fim chiar încântați și să-i mulțumim lui Trump că ne-a băgat un tarif doar de 20%, în timp ce până și India are 27%.

Simplu spus, așa pentru simplii consumatori și doritori de telefoane iPhone: dacă până acum puteau cumpăra unul, produs în China, cu 3-4 mii de lei, de acum sub șapte-opt să nici nu se gândească. Cel puțin până când producția telefoanelor nu va fi mutată exclusiv în SUA. Sau în Rusia, nu-i așa, că nici acolo nu sunt taxe, e exact de parcă, tu, american, ai fi acasă. Cu Trump, of course!

Rămâne întrebarea fundamentală: cum va fi, ce se va întâmpla, va învinge Donald? Mai precis, își va umple buzunarul din nou? Și își va face statuie cu banii astfel obținuți?

În timp ce scriu aceste rânduri, piețele asiatice – datorită tarifelor lui Trump – sunt în degringoladă, chinezii se țin tare, iar UE anunță și ea un răspuns pe măsură: tarife de 25% – dar nu pe bourbon, adică whiskey – pe unele produsele americane. Suntem, cum ar veni, în miezul războiului nuclear economic – termen folosit de economiștii din lumea încă liberă – declanșat de cel care a coborât nivelul politicii americane mult sub partea aceea a corpului omenesc de care face atâta caz mai nou.

Foto: chowhound.com

Da, e vorba de fund, ca să mă exprim mai ca pe vremuri, de partea dorsală destul de voluminoasă a președintelui american, în care se dorește pupat de toți cei care vor bunăvoință și avantaje din partea sa. Eventual și mici câștiguri.

Pentru că, asta este, nu mai e ca în politică, e ca în afaceri. Ai principii și valori? Vrei diplomație? Vrei eleganță și rafinament? Vezi-ți de treabă! N-avem nevoie de tine!

Ai interese? Ca noi toți, eventual mai micuțe?

Fă ce trebuie! Și, mai ales, nu uita să ne țuci în fund…

@olivia.wray5 Make america great again #tariff #america ♬ suono originale – Olivia Wray