Enola Day – Pentru Proștii Proștilor (PPP) I

    de Lajos Notaros | 14 iulie 2022, 7:30 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    8

    Titlul e cam pe invers, dar asta să nu vă ducă cu gândul la alte cele…

    În cele ce urmează voi spune punctul meu de vedere despre parteneriatul public-privat, o formă de organizare economică în mare suferință pe la noi. Nu doar aici la Arad, în toată țara. Cum vom vedea, motivele acestei „rețineri” sunt tipice și spun multe despre societatea în care trăim de o vreme încoace.

    Despre ce ar fi vorba, deci?

    Nimic mai simplu: firme particulare asociate cu administrația pentru realizarea unor investiții sau servicii de interes public. Legi există, formele în care se pot face aceste asocieri sunt stabilite. Și atunci de ce nu se fac, totuși? Sau se fac așa sporadic și mai mult pentru favorizarea așa-numitelor firme de casă sau recompensarea unor indivizi care știu cum și la ce uși trebuie să bată.

    Revin asupra ideii mai spre final, acum să vedem la ce ar folosi aceste asocieri, care ar fi avantajele și domeniile în care ar fi chiar binevenite.


    (sursă foto: Ambasada României în Franța)

    Ideea de bază este combinarea întru eficiență a doi factori: cadrele și bugetele administrației cu inițiativa privată, evident orientată spre eficiență și câștig. Administrațiile din toate timpurile, marcate de metehnele birocrației excesive, suferă atunci când e vorba de performanță. Între atâtea moașe, de regulă, copilul se pierde, dar nu ai pe cine să iei la refec, fiindcă birocrația tocmai asta înseamnă: toți se fac că lucrează, dar nimeni nu răspunde pentru eșec. E vorba de multe aici, de investiții, desigur, dar și de servicii, mai ales.

    Dacă luăm Aradul la rost, ajunge să ne gândim la promisiunile deșarte ale administrației cu garajele subterane sau să observăm haosul ce stăpânește majoritatea instituțiilor de cultură, în frunte cu Filarmonica, și lista poate continua mult și din rău în și mai rău. Centrul Municipal de Cultură, pușculița administrației din care finanțează tot felul de manifestații în interes de imagine și propagandă, este exemplul cel mai bun pentru eficientizare prin parteneriat public-privat, dar la fel ar fi cu Filarmonica sau, ca să ajungem la apropoul acestui text, noul centru cultural la care se lucrează pe sub tejghea în aceste zile: Hubul mARTA.

    Cu instituțiile de cultură treaba este chiar foarte simplă: pentru a neutraliza tendința birocrației de a se face că muncește, plus favorizarea unor inițiative de natură propagandistică, o asociere cu diferite agenții de impresariat artistic sau asociații particulare de cultură ar însemna ieșirea din acest dolce far niente. Și ca să rămânem tot la cultură, mai precis la divertisment, iată un exemplu plenar în Arad, o manifestare care tocmai s-a terminat nu demult.

    Este vorba de Arad Open Air de pe aeroport, organizat de o firmă privată și susținut plenar de administrația controlată tot așa, plenar, de Ghiță Falcă. Numai că această manifestare nu este un exemplu pozitiv, ci tocmai cel negativ care subliniază slăbiciunile sistemul de acum: ar putea fi un PPP, dar nu este. Nu este pentru că firma deputatului liberal ia caimacul, iar administrația, cu mic, cu mare, asigură locul, organizarea și alte cele, câștigul pentru ea fiind strict de imagine și propagandă. Puteți admira „șefii” arădeni fotografiindu-se la AOA ca să vedeți despre ce vorbim. Se poate spune, așadar, că și în acest caz este vorba, nu de un PPP, ci de o firmă de „casă” în acțiune, așa cum Tehnodomus este celebra firmă de casă a PNL Arad pentru investiții în construcții, reparații și întrețineri. Adică o acțiune pentru a ne lua ochii la toți, proștii proștilor din titlul care acum își primește semnificația sa reală și exactă.

    Care este deci problema? De ce nu lucrează administrația, recte Primăria sau Consiliul Județean, cu firme particulare în parteneriat public-privat (PPP)? De ce lucrează doar cu firmele celor apropiați de administrație într-un fel sau altul, eliminând din start acele firme private care nu „țin” de ei, venind doar cu competența lor în domeniu și care și-a dovedit până acum această competență și eficiență?


    (sursă foto: Ambasada României în Franța)

    Și ca să nu spuneți că vorbesc în van, fără exemple concrete, iată unul foarte recent și necunoscut deloc publicului arădean chiar și informat. În timpul scandalului de la Filarmonică la un moment dat a apărut numele unui „impresar” care ar putea prelua administrarea. Nu s-a ajuns însă la nimic fiindcă omul era profesionist și avea pretenții, eliminând din start „obiceiurile vechi” cu Filarmonica controlată propagandistic prin oamenii supuși administrației. Dimpotrivă, le-a prezentat pe scurt un program bazat pe management cultural autentic pornind de la modernizarea sistemului, a organizării, mergând cu colaborări internaționale care ar scoate Filarmonica arădeană în lume. Ca rezultat Filarmonica a concertat în mai la Paris. Și cu asta s-a terminat, fiindcă ai noști ca bradul s-au speriat efectiv de acest impresar care le-a oferit pe loc demonstrații concrete de cum se face față profesionist și adecvat situației în care ne aflăm.

    Cum adică: să nu mai depindă de Bibi, Cheșa și Faur ce se întâmplă la Filarmonică? Și mai ales omul de la Bruscles să accepte că se întâmplă și lucruri fără ca el să dea din cap? Să le spună un instrumentist acolo ce și cum?! Să facă bani în plus, să nu mai depindă de ei, să își ia lumea-n cap și să cânte vrute și nevrute cu sala plină!?

    Așa ceva este de neimaginat, Doamnelor și Domnilor!

    (Ne revenim în partea a doua…).

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • eu nu mai astept ziua aia ca e clar ca justitia din romania nu va functiona niciodata nu e nimeni nebun sa o lase sa functioneze ok eu astept ziua cand vor disparea natural dar si asa exista riscul ca urmasii astora sa faca oua…asa un neam prost ca romanul nu exista pe lumea asta !

        +11 voturi
        +1
        -1
        • Slugi proaste vs. șmecheri proști

          Comentariul tău este mai plin de conținut și mai corect decât tone de articole scrise de mari jurnaliști deontologi, filozofi și hiper grozavi cunoscători în absolut toate domeniile.
          Cât timp meciurile nu sunt arbitrate de arbitri corecți vom asista doar la jocuri de glezne, miuțe sau alte amatorisme cu dat la cotoaie. La nivel de organizare a statului rolul arbitrului l-ar avea puterea judecătorească – din păcate nefuncțională, proastă, slugă la politruci.

          +2 voturi
          +1
          -1
    1. Domnule Notaros, inainte de a vedea si continuarea acestui prim episod, as fi curios daca veti avea in vedere cateva consideratii. Inainte de a le enunta, as vrea sa va spun/amintesc cateva lucruri: sunt aradean vechi (batran decid eu cand voi fi), nascut in Arad, traind in Arad de decenii bune, dar umblat foarte mult prin tara si destul prin strainatate. Ma consider un om suficient de apropiat de fenomenul cultural (chiar implicat!), muzical si literar, ca sa-mi permit pareri (sper ca nu par lipsit de modestie, nu asta am dorit). Cum am mai spus, ma straduiesc ca, inainte de a emite opinii, sa ma interesez cat mai in detaliu despre subiect (unde nu stiu, stau cuminte!) Având în vedere toate acestea, cred ca atunci cand vorbim despre fenomenul cultural in Arad va trebui sa sporim nivelul de obiectivitate. Aradul a fost, repet, a fost, un centru cultural serios. Pe vremuri. Fiindca pe masura ce orasul a devenit tot mai industrializat, pe masura ce mana de lucru provenita din zone mai putin ”afectate” de cultura s-au stabilit in Arad, fenomenul cultural a devenit o ”felie” destinata unei nise foarte mici (raportata la volumul populatiei). Ca sa ma credeti, va voi spune ca prin 1995 am efectuat un sondaj stradal (lucram pentru o ”revistuta” care a disparut ulterior), sondaj care s-a intins pe durata catorva zile. Vizam exact fenomenul cultural si interesul fata de el. Pentru mine a fost absolut dezamagitor, ca sa spun doar atat. Intrebarile se refereau la interesul fata de citit, fata de teatru si fata de muzica. La capitolul citit, aproape 75% indicat ziare si reviste, despre teatru doar aprox.15% aratau interes, iar despre muzica aproape 80% isi aratau interesul pentru muzica populara si ”fenomenul” nou aparut al manelelor. Intrebati cati frecventeaza concertele Filarmonicii… nu vreti sa stiti. Atentie, sondajul era in 1995, cand se presupune ca mai traiau cei din generatia concertelor didactice de joi, de la Filarmonica. Ma opresc aici cu aceste opinii. Nu inainte de a va pune cateva intrebari referitoare strict la Filarmonica (pentru a nu intra in detalii legate de teatru, deocamdata):
      – stiti cat costa lunar salariile personalului (artistic si administrativ) din Filarmonica?
      – aveti idee cam ce procent din aceste salarii sunt acoperite de veniturile din concerte si alte activitati artistice?
      – va imaginati ca administratia (oricare ar fi ea) n-ar fi interesata ca procentul de la intrebarea a doua sa fie cat mai mare?
      – daca managementul maestrului Frandes n-a fost pe masura nevoilor de la acest capitol, de ce l-au ”mancat” tocmai oamenii din interior?
      Acum chiar ma opresc, ca ajung sa scriu eu un articol paralel :)
      P.S. Dar revin, daca e cazul, caci e un subiect care chiar ma doare. Chit ca subiectul dvs. e oarecum altul (ma refer la PPP), dar are tangenta cu nivelul cultural al orasului.

      +1 voturi
      +1
      -1
      • Voi ține cont de observațiile Dumneavoastră în partea a doua.
        Acum doar atât: tocmai pentru cele prezentate, cele care ilustrează situația de criză în care se află cultura de tip tradițional în lume și cu atât mai mult în Arad, este imperios necesar ca de ea să se ocupe profesioniști, nu politicieni. Vă dau doar un exemplu foarte bun pentru Arad, dar nu numai, având în vedere că, spre deosebire de alte țări, teatrul muzical în România este o Cenușăreasă. Asta în situația în care tânăra generație inspiră muzică precum inspiră aer. De proastă calitate de cele mai multe ori, dar vina nu este a lor, ci a lumii muzicale astfel croite. Ia imaginați-vă că Filarmonica se unește cu teatrul – păstrându-și caracterul simfonic autonom – și la Arad încep să se prezinte spectacole muzicale de calitate: gen, Cabaret, The Cats, Hair sau Jesus Christ Superstar. Ar fi o lovitură din toate punctele de vedere.
        Și vă spun că nu este o utopie sau o invenție de moment. A fost o vreme când, mai tânăr și mai implicat, mă gândeam să capacitez oamenii de teatru și muzică în acest sens. Trebuie să vă spun că au fost încântați, dar politicul, era deja Ghiță primar, a spus: ceeee?

        +2 voturi
        +1
        -1
        • Ma bucur ca va pastrati optimismul. In parte va dau dreptate. Si va mai spun un secret. am jucat o vreme si teatru, amator, evident, dar mi-a placut enorm. Bun, trecem peste asta. Ca un ascultator de muzica buna (ma refer la genul aflat sub marea palarie numita rock), banuiesc ca sunteti constient ca daca vorbim despre cultura tot trupele vechi tin steagul sus. Sincer, cam de vreo 20 de ani incoace tot ce apare e mult, mult sub nivelul anilor 70, 80 chiar 90. Poate doar Dream Theater sa mai tina pasul, desi au si ei o vechime deja. Revenind, eu nu sunt atat de optimist vazand ce e in jur. In toata istoria culturii nu prea exista momente in care o minoritate sa fi decis mersul. Cel mult a avut oarecari influente, benefice, e drept, as zice chiar mantuitoare in sensul unui fel de catharsis, dar cultura generala a mers tot inspre degradare. Cand spuneti ca tinerii inspira muzica „de proasta calitate de cele mai multe ori”, va referiti la o majoritate covarsitoare, si in asta sta pesimismul meu. N-o sa va vina sa credeti, dar discut cu prieteni tineri, toti cu studii superioare, si n-au auzit de „Sweet child in time”, dar cunsoc pe de rost versuri stupide sau chiar vulgare din melodii contemporane. Cati dintre ei credeti ca ar veni la concerte mai elevate. Pe de alta parte, imbinarea de gen musical, teatru-muzica ar fi cu adevarat ceva grozav si inteleg ca cei implicati au fost si sigur ar fi si azi, incantati. Dar cati spectatori ar atrage? Poate, din snobism, ca la concertele de rock simfonic, ceva mai multi decat cei din nisa pomenita. Eu am inteles pe propria piele ca nu se poate face cultura cu forta. Incultura, da, au dovedit-o comunistii! Cultura incepe de acasa! Ori tocmai asta nu se intampla!
          Of, ce subiect amplu! Si, cum am spus, pentru mine extrem de dureros!

          +4 voturi
          +1
          -1
      • Daca suntem un stat cu economie de piață, institutiile cate nu ae pot sustine din veniturile proprii să fie inchise, nu subventionate si angajatii platiti cu sume enorme, iar asta in timo ce un privat care nu poate pkati unele dari la stat din cauza situatiei economice, risca chiar si inchisoarea.
        Trebuie să se tetmine odată cu acrasta mascaradă a unui comunism mascat intr-o falsă economie de piață.
        Daca teatrul și filarmonica nu sepot suatine din bilete, investitori PRIVAȚI, cum este pe Broadway, atunci sa fie inchise.
        Nu te poti crede ,,superior”, cult și citit, educat, da’ tu sa trăiești ca un parazit( mai real: asistat social) din banii publici.

        0 voturi
        +1
        -1
    2. Slugi proaste vs. șmecheri proști

      ”Care este deci problema? De ce nu lucrează administrația, recte Primăria sau Consiliul Județean, cu firme particulare în parteneriat public-privat (PPP)? De ce lucrează doar cu firmele celor apropiați de administrație într-un fel sau altul, eliminând din start acele firme private care nu „țin” de ei, venind doar cu competența lor în domeniu și care și-a dovedit până acum această competență și eficiență?”
      Răspuns: fiindcă ăsta este interesul șmecherilor aflați la butoane: imagine, comisionare, căpușare, prostie, șmechereală, slugărnicie, hoție etc.
      Întrebarea care urmează este și mai interesantă: de ce sunt administratorii publici motivați de interese persoanle și de grup și nu de interesul public?
      Răspuns: fiindcă pot, fiindcă-și permit, fiindcă nu-i poate nimeni trage la răspundere.
      Întrebare: cine ar trebui să-i tragă la răspundere?
      Răspuns:
      – instituțiile abilitate – astea însă sunt ocupate tot de șmecheri și slugi de șmecheri (numirile sunt politice și vizează asigurarea interesului celor aflați la bvutoane, respectiv interesul păstrării status-quo-ului).
      – controlul democratic – funcție a democrațiilor funcționale care permite cetățeanului să nu mai voteze candidați care nu corespund interesului general care la noi nu există – noi nu putem să alegem un candidat sau altul (votăm liste de partide nu candidați) și pe cale de consecință nu putem exercita funcția de control democratic.
      – în concluzie lipsesc mecanismele de tragere la răspundere a șmecherilor care astfel continuă să-și bată joc fiindcă sunt fie proști fie hoți și care reușesc să ne transforme pe toți în slugi proaste.
      Întrebare – suntem sau nu doar niște slugi proaste?
      Răspuns: DA, categoric da! Din masi multe considerente:
      – nu reușim să înțâlegem mecanismele funcționării partidelor, a candidaților, a democrației.
      – nici măcar nu facem legătura între sărăcia cu care ne chinuim și proasta administrație, repartizarea discreționară și coruptă a resurselor publice;
      – nu știm că resursele publice sunt ale noastre și nu ale lor;
      – nu ne implicăm niciodată – suntem simpli spectatori sau vajnici luptători pe faebook;
      – suntem incapabili să ne asociem în structuri corecte, eficiente și transparente și dăm credit (ca niște oligofreni demenți) acelorașii mizerii – partidele politice care au demonstrat DE FIECARE DATĂ că nici nu vor și nici nu pot:
      – ne trezim că ne mușcăm între noi de dragul unui hoț sau altul;
      – nu ne mai raportăm la nicio valoare fiindcă am adoptat noi valori complet cretine dar la modă în cercuri mai colorate de prin (m)UE;
      – ne limităm la a bârfi persoane și nu dezbatem mecanisme fiindcă nu înțelegem că un mecanism corect promovează transparent și real competitiv oameni de claitate și ejectează șmecherii și proștii. Continuăm ca niște babe proaste să așteptăm persoana providențială sau ne punem speranțe într-o persoană sau alta, uitând că sistemul nostru corupt generează sau promovează doar șmecheri, curve, infractori, securiști, afaceriști dubioși jurnaliști îngânfați și ratați;

      +2 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    6 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.