Scrisoarea deschisă către Primărie a Asociației Pro Urbe Arad (link) a apărut alaltăieri.
Deși a fost publicată în mai multe „organe” ecoul pare fragil, câteva comentarii pe FB, majoritatea pro, și cu asta deocamdată basta.
Încercăm aici să punctăm momentul, în fond este vorba de ceva deosebit, mai puțin obișnuit la Arad. Asociația, multă vreme reprezentată de cel care și-a dat numele parcului din fața hotelului Astoria-Continental, și-a făcut deja un nume, chiar dacă până acum – așa cum ar fi normal într-o situație normală – se mula pe inițiativele administrației în proiectele urbanistice.

Acum însă, văzând delăsarea și amatorismul evident, iese în față cu o avertizare către cei care sunt sau ar trebui să fie responsabili pentru cum arată și cum va arăta orașul în viitor. Ajunge doar să reținem câteva afirmații: „se atentează la unele dintre cele mai importante atuuri ale orașului…începând cu 2021 administrația arădeană pare a fi trecut la ofensivă, fără o serioasă pregătire preliminară care să gireze, știinţific, tehnic și cultural, gesturile respective…Între toate aceste proiecte, cel mai distrugător este, fără îndoială, cel destinat Pieței Catedralei.”
Scrisoarea este semnată de doi arhitecți, respectiv președintele și vicepreședintele Asociației Pro Urbe, ultimul fiind profesorul universitar. dr. em. arh. Teodor Octavian Gheorghiu, dacă asta mai are vreo importanță pentru cei cărora scrisoarea le-a fost adresată.
Pentru noi, oamenii simpli ai Aradului, chiar și jurnaliști, este foarte important acest lucru fiindcă nu mai e vorba de ”păreri și opinii”, eventual răutatea presei necumpărate și care, de frustrare și din ”dujmănie”, se leagă de Falcă și ai săi – fiindcă, să ne fie clar, ei sunt de 20 de ani administrația arădeană – numai așa ca să se afle în treabă. Nu, de data aceasta vorbesc specialiștii, exact acei oameni care ar trebui întrebați ori de câte ori e vorba de probleme urbanistice, de schimbări și investiții în imaginea orașului.
Și ce spun ei este foarte simplu și evident chiar și pentru cei care nu citesc presa care nu îi cântă osanale lui Gheorghe Falcă și camarilei sale de slugi interesate. Confirmă, cum ar veni, din perspectiva specialistului, că aceste „măiastre” proiecte ale administrației sunt de fapt niște camuflaje pentru parazitarea banului public. Desigur, nu se spune asta în document negru pe alb, dar ajunge să citești printre rânduri ca să înțelegi că în cele din urmă despre asta este vorba.

E vorba de multitudinea de studii de fezabilitate și PUZ-uri care nu se mai realizează, dar firma încasează suma astfel dimensionată încât toată lumea să fie mulțumită, e vorba de lucrările cu firme de casă care se fac cum se fac – ar fi interesant să vedem situația contabilă exactă și reală legată de ”renovarea” clădirii teatrului, nu de alta, dar cu cele de școli, Economic, Ghiba, ne-am cam lămurit -, fără să mai vorbim de proiectele amânate și tergiversate la infinit.
Și atunci încă nu am pomenit de „calitatea” lucrărilor, chiar dacă decurge direct din modul obscur în care sunt realizate contractele. Apropo, aflăm acum dintr-o adresă „contra cost”(link) că se va trece la finalizarea amenajării Mureșelului, o poveste de când ne știm, promisă din cele mai vechi timpuri. Însă informarea care vine dinspre administrație, foarte ciudat, prin deputatul Bîlcea și nu de la cei din primărie, nu oferă nimic concret: termene, firma care execută, cifre defalcate pe lucrări. Doar o sumă generală așa în jur de cinci milioane și termenul de finalizare. Ca de obicei, la anul.

Oamenii lui Falcă folosesc cuvinte pompoase, gen democrație, servicii către populație, administrație modernă și transparentă, însă comportamentul lor contrazice de fapt toate acestea. Și care astfel devin pur și simplu slogane în care nu mai crede nimeni. Astfel „poporul” Aradului este ținut în beznă, nu i se comunică nimic din cele câte ar avea dreptul, în fond toate aceste lucrări se clădesc pe banii cu care ei contribuie prin impozite și taxe – destule și în continuă creștere -, obligația elementară a unei administrații care se ia în serios fiind să dea seamă și de ultimul sfanț cheltuit.
Da, vă apucă râsul, știu, eu nu râd însă, îmi vine mai mult să lăcrimez gândindu-mă la soarta orașului. Tocmai citesc articolul (link) din Special despre proiectul de ”remodelare a bulevardului”. Pentru care s-au dat deja trei milioane pe un „proiect tehnic” care tocmai este în „revizuire”. Adică nu a fost considerat bun sau…n-au ajuns banii. N-avem de unde știi, oricum suntem în plin Caragiale cu să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic sau să nu se, dar să se schimbe, mai ales prin punctele esențiale.
Și toate acestea în situația în care nu am pomenit nimic despre aberația cu Piața Catedralei sau garajul subteran aflat în stadiul zâmbetului pisicii din Cheshire promis de Falcă încă de la începutul venirii sale la cârma Aradului.

Concluzia e una singură: nu spera și nu ai teamă, ce se naște din pisică șoareci mănâncă, iar din „gândirea creatoare” a lui Gheorghe Falcă nu pot ieși soluții viabile pentru oraș, ci niște bănuți și avantaje pentru yesmanii care doar atâta așteaptă.
Și ca să mai cităm odată din scrisoarea deschisă a specialiștilor: „va fi degenerare, nu regenerare…”

Apropo: Primăria va răspunde oare scrisorii? Nu de alta, dar pe la alții așa se face…