Pe scurt și pe înțelesul tuturor, având în vedere că FB-ul e plin de tot felul de păreri și opinii, unele mai deștepte decât toate celelalte la un loc.

E vorba de votul de mâine  din CLM (consiliul local municipal, pentru cei pe care îi doare în cot de ce se mai întâmplă la Arad) pentru renunțarea la dreptul de preemțiune al orașului privind Casa Hirschl. Mai exact, privind doar Teatrul Vechi, parte a complexului de clădiri de pe colțul pieței Avram Iancu și strada Gheorghe Lazăr.

Pentru deștepții și mai mult decât inteligenții de pe FB câteva cuvinte despre importanța și semnificația votului de mâine. Le-am mai scris, acum încerc să le sintetizez. Chiar și pentru cei mai deștepți.

Jacob Hirschl a fost un comerciant evreu, personaj central al comunității arădene de la începutul secolului al XIX-lea (nouăsprezece, am zis). A venit la Arad de la Buda, s-a ocupat cu tot felul de afaceri, inclusiv comerț cu caii ofițerilor diferitelor armate, cai pe care aceștia le pierdeau la jocurile de noroc, achiziționând locul central – care pe atunci, datorită inundării regulate a Mureșului era mai mult scăldătoare pentru porci – cu promisiunea că pe lângă casa sa va construi și o sală de teatru pentru spectacolele diferitelor trupe ambulante care bântuiau de la un oraș la altul, mai mult germane și maghiare pe atunci.

Era prin 1817, s-a construit repede, mult mai repede decât sinagoga un pic mai încolo peste zece ani, în toamna anului desfășurându-se deja spectacole de teatru pe lângă Casa Hirschl. Astfel, la concurență cu Oravița, Teatrul Vechi din Arad, cum i se mai spune, este cea mai veche clădire construită exclusiv pentru spectacole de teatru pe teritoriul României actuale.

În jurul anului 2000, Primăria Arad și Consiliul Județean s-au războit ani întregi pentru proprietate, cel puțin până când a apărut moștenitorul care deține acum complexul. Să reținem totuși că datorită acestui război dintre Dan Ivan și Dorel Popa, clădirea a fost văduvită de un proiect al ministerului din Austria de a o readuce la starea firească, inclusiv prin modernizare. Era vorba încă de pe atunci de sute de mii de euro, mult mai multe decât bizara sumă vehiculată acum pentru cumpărarea teatrului de către comerciantul care a cumpărat și vândut deja hotelul Ardealul (Crucea Albă).

Suntem, cu alte cuvinte, în ultimul moment. Dacă Primăria Arad, consiliul local, nu își asumă preluarea și salvarea complexului Hirschl își va dovedi atât incompetența, cât și reaua-voință, cu atât mai mult cu cât până și în actuala strategie urbanistică, votată de CLM în 2017, preluarea unor clădiri și site-uri de mare valoare pentru oraș, printre care și Clădirea Hirschl, figurează la loc de cinste, așa cum puteți vedea într-o ilustrație din text. Și toate astea, fără să mai vorbim de mișcările imobiliare foarte apropiate de liderul PNL Arad, desfășurate de o vreme bună pe strada Gheorghe Lazăr.

Acest joc de copii proști, doar interesați de jucăria lor stricată, a dus orașul în pragul falimentului. Centrul este ca pe vreme de război – de fapt, Aradul a dus-o mult mai bine pe atunci – cu vitrine goale și acoperite pe dinăuntru să nu se vadă goliciunea, cu absența totală a spațiilor pentru lumea artistică – Cafeneaua literară Joy s, înființată la parterul Casei Hirschl, atunci când se mai întâmpla câte ceva în oraș, a devenit locul preferat de întâlnire al copiilor care fug de la școală -, nu-i de mirare că de o vreme din ce în ce mai mulți pomenesc de comuna Arad dintre orașele Oradea și Timișoara.

Un oraș nu înseamnă doar supermarketuri sau firme de împachetat care se mută mai încolo la prima ocazie favorabilă. Este înainte de toate tradiție, conviețuire într-o spiritualitate de conlucrare, altfel spus în cultură și civilizație. Să neglijezi, în favoarea intereselor tale personale, aceste elemente care configurează personalitatea unei comunități nu este o vină, este un păcat capital.

Cei aleși trebuie să înțeleagă asta, să înțeleagă că poți arunca praf în ochii alegătorilor o vreme, dar nu până la capăt.

Este momentul ca cei care au fost aleși, fie că sunt primari, președinți de tot felul sau consilieri municipali să înțeleagă că s-a mers prea departe, că este în joc viitorul comunității arădene. Complexul Hirschl, un simbol al Aradului, nu poate deveni terenul speculatorilor imobiliari, trebuie să rămână ceea ce a fost până nu demult: un loc al civilizației arădene, un spațiu al viitorului, un cămin al celor care au aptitudini și talent artistic și pot asigura divertismentul de ținută al concetățenilor.

Ne plângem că arădenii pleacă să-și caute rostul prin alte părți.

O vor face până când nu găsesc aici ceea ce caută altundeva: o comunitate vie și dinamică, o atmosferă europeană prin cultură și civilizație, așa cum a fost Aradul până și în anii cei mai întunecați ai dictaturii comuniste.

Aceasta este miza, în asta se regăsește responsabilitatea votului de mâine.

Cei care nu sunt în stare să înțeleagă asta, cei care își adună informațiile și opiniile de pe FB și alte asemenea suprafețe fără conținut și valoare, să facă pasul în spate.

Nu de alta, dar altfel vor fi printre cei care, fără să realizeze asta, mai pun o coroană la catafalcul orașului…