Doamna Anca Stoenescu, absolventa de teologie-filologie de la UAV, doctor în predicat si predicație, fostă directoare la Agricol, unde urmărea în loc de șobolani elevii care filmau șobolanii din școală, a ajuns inspector general adjunct abia în mai ca urmare a relațiilor sale directe cu sus-pușii PSD-ului, relații pe care și-a construit  întreaga carieră, că doară nu era cazul să o construiască pe calitățile ei pedagogice și organizatoare, sublime într-adevăr dar care lipsesc, în cazul ei, cu desăvârșire.

Familia Stoenescu – Domnul Stoenescu lucrează undeva într-un minister sau la Parlament după ce a fost jurist la Zona Liberă Arad-Curtici – a înțeles de la început că realitățile românești prost-revoluționare (nu este greșeală!) funcționează în continuare pe bază de PCR (pile, cunoștințe și relații), competența, seriozitatea și alte chestii dintr-astea fără greutate în bani, mai mult încurcă descât descurcă.

Au început în PDL, au ajuns până la urmă înapoi de unde a plecat partidulețul lui Băsescu, mai mult pentru că acolo – fiind nași de cununie a familiei Marian, Melania si Ovidiu, în pierdere de viteză -, n-aveau nicio șansă să ajungă în față, cercul lui Falcă sugând toate posibilitățile precum mașina de aspirat asfaltul de la Polaris.

S-au orientat așadar spre PSD, un partid fără prea mare putere în Arad, dar cu mare viitor, având în vedere alegerile care se apropiau.

Și uite așa, Doamna Stoenescu a ajuns în scurt timp inspector-general adjunct la Inspectoratul Școlar, iar după ejectarea recentă a inspectorului-general Mladin, pregătită gata să preia scaunul rămas liber.

Numai că PSD-ul Arad nu mai este de mult ce era pe vremuri, un partid mic dar unit, prin venirea lui Mihai Fifor din Craiova conducerea arădeană, în frunte cu Dorel Căprar, a fost anatemizată pentru nerealizări – de parcă ăia de dinaintea lor ar fi obținut mai multe – Domnul Fifor, cu relații puternice spre centru, mergând până la omnipotentul Daddy, s-a erijat peste noapte în liderul de care pesediștii arădeni aveau nevoie de la început.

Și-a format repede o clientelă, a promis în dreapta și în stânga, se lua de Falcă de parcă prin asta făcea ceva nou și nemaipomenit, s-a insinuat elegant și prin presă, spre deosebire de Căprar, exilatul din Caiova având aceasta usurință de a s e face simpatic peste tot, dar mai ales unde sunt și femei multe și interesante.

Am prezentat toate astea pentru ca cititorul să înțeleaga cât mai bine dedesubturile acestei afaceri tenebroase care se desfășoară în aceste zile la conducerea Inspectoratului Școlar Județean din Arad.

Doamna Stoenescu, devenită, după eliminarea lui Mladin, pe nesimțite șeful discreționar de la IȘJ, a crezut că merge la sigur atunci când, bazându-se pe sprijinul ferm al lui Mihai Fifor, spera pe confirmarea oficială a statutului ei informal, cel puțin pentru cele două luni prevăzute până la concurs.

În fond, este vorba de perioada cea mai productivă și profitabilă din viata unui inspectorat, începutul și sfărșitul anului școlar oferind celui care știe cum se face foarte multe oportunități și șanse în plus.

Numai că Dorel Căprar, s-a văzut dintr-o dată, avea o cu totul altă viziune despre cine ar trebui să asigure interimatul, o persoană care a mai fost și s-a dovedit destul de intransigentă, chiar dură pe alocuri, oricum profesional aflată într-o altă ligă decât Doamna Stoenescu.

Vineri seara se părea ca Domnul Căprar și-a atins scopul, punctând împotriva lui Fifor, ministrul Pop semnând ordinul de numire a Mariei Pașcalău, felicitând-o chiar prin telefon pentru această nouă numire chiar dacă interimară și prin detașare.

Directoarea de la Liceul Național de Informatică a luat la cunostință noua situație, așteptând un semnal de la inspectorat cu privire la pașii care urmează. (E vorba de niste pași birocratici care trebuiau făcuți, aprobarea unei cereri de suspendare temporară ca director, paralel cu cererea de detașare pe postul pe care a fost numit).

Însă acești pași nu s-au mai produs, mai mult decât atâta, marti dimineața Doamna Stoenescu – prin niște „persoane de bine” – s-a anunțat singură noul inspector-general numit.

Nu se știe cine a numit-o, din câte se pare și-a luat libertatea să se numească ea pe sine, sfătuită de cineva de sus, foarte de sus, chiar dacă foarte familiar pesediștilor arădeni.

Aseară, în timp ce scriam acest text, situatia era următoarea: în fapt, dar fără drept, Anca Stoenescu conduce Inspectoratul, Maria Pașcalău, văzând această șerpărie de partid din jurul ei, gândindu-se serios dacă mai acceptă numirea.

Poate să pară absurd, și este de fapt, dar asta este: inspectoratul arădean este condus de două zile de cineva care nu mai are acest drept, cea care ar avea fiind pusă la colț, așteptându-și rândul.

Politicienii PSD umblă fiecare după interesul lor, ministrul Pop, cel mai în măsură să tranșeze chestiunea, tace ca porcul în cucuruz, așteptând să se rezolve cumva din inerție această situație în care nu vrea să intervină, având în vedere interesele divergente din sânul propriului partid.

De altfel, Domnul Pop e plin de astfel de probleme, demiterile de acum două săptămâni a inspectorilor generali printre care a fost și Domnul Mladin fiind, în mare parte, contestate, inclusiv la IȘJ Arad, instituție dată în judecată de cel ejectat la grămadă, fiindcă reacționa cu timiditate la ordinele venite din partea Domnului Fifor et co.

N-ar fi nicio problemă dacă ar fi vorba de țiței, cucuruz, grâu sau ferme de porci!

Dar e vorba de învățământ. E vorba de copii. E vorba de educație…

Educație, unde puterea exemplului este decisivă.

Și ne mai mirăm, ne revoltăm de copiii de azi care nu-și mai ridică ochii din ecranele telefoanelor și calculatoarelor.

Pentru ce?

Să ne vadă așa cum suntem?