Enola Day – Jocul politic arădean la ofsaid și la poartă mică

    de Lajos Notaros | 18 februarie 2021, 8:20 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    3

    După aproape un semestru de la alegerile locale și un trimestru de la generale, la Arad persistă ceața.

    E o ceață fină și nu deranjează foarte mult, eventual doar pe cei care cred că tot ce zboară se mănâncă. Ceilalți, cei care știu că începi să mănânci doar după ce ați stabilit de comun acord cu amicii și colegii cui și cât, nu au nicio problemă, dimpotrivă pentru ei o ceață fină de amețit electoratul este chiar de dorit.

    În cazul nostru, ne aflăm în continuare în lumea lui Caragiale, este drept nițel anacronic și local deplasat, dar asta este, în fond influența sudului nu este de azi-ieri pe aici. (Doar așa pentru publicul care abia așteaptă să arunce o bășcălie frustrată: eu, subsemnatul, adică, stau în casa, nițel îmbunătățită, a fostului și singurului prefect legionar al Aradului, unul Dumitrescu, dacă vă spune ceva numele.)

    Avem un om puternic, nu chiar atât de arătos și iubăreț ca Tipătescu, dar tot pe acolo, cel care face și drege, desface și împreunează, nici nu contează ce, până la urmă tot de colegii este vorba, adică de scaune, salarii și alte avantaje despre care prostimea nici măcar nu a aflat până acum.

    Asta este și explicația de ce nu-l avem încă pe cel de al doilea viceprimar.

    Al nostru Tipătescu, cel pe care, altfel perfect adecvat, îl cheamă pe numele mic ca pe Pristanda, nu este mulțumit cu niciunul dintre oamenii oferiți de USR, toți li se par mai independenți și dați naibii ca să intre într-o piesă regizată de la început până la capăt de el. UDMR-ul desigur se mulțumește cu Prefectura, nu sună prea bine, dar asta este, să se oftice naționaliștii, treaba lor, să stea ei în continuare cu tricolorul la piept, important este ca banul să rămână la noi. Ar mai fi, Cristi Galea, săracul, un tânăr pastor prins într-un joc care nu este pentru el, cel puțin nu acum, nu până când nu realizează că a intrat în CLM pe un cal mort – de PMP vorbim, desigur – și n-are cum să iasă pe calul alb al salvatorului de Arad.

    Eventual pe unul galben, mai mârțoagă așa, că așa e pentru cei care intră ultimii în partidul care se numește PNL, dar e de fapt un conglomerat al tuturor încercărilor nereușite de a scoate țara din jocul partidelor caragialești clădit pe hoitul încă viu – da, Cadavrul viu a fost scris tot de un rus, Tolstoi se numea parcă – al partidelor comuniste confecționate acum 70 de ani în laboratoarele de la Moscova.

    Mai simplu spus, Cristian Galea, cel care îl are în comunitatea pe care o păstorește și pe nepotul după frate, Charles, al baronului Neuman, trebuie să înțeleagă că are o singură cale în Arad: cea pe care au venit oamenii cei mari din jurul lui Ghiță, fie că se numesc Igaș, Ioțcu, Cionca sau Bibarț, asta ca să nu mai pomenim de cei și mai tineri precum Mihai Pașca.

    Cu alte cuvinte să renunțe la aerele de superioritate, la pretenția de incoruptibilitate și alte asemenea povești, să se integreze, să servească, să demonstreze că a priceput cine este șeful, poate așa se va găsi și pentru el ceva. Să ia aminte de la UDMR, cei care au înțeles din nou glasul pământului, eliminându-l pe Alexandru Mészár, cel recalcitrant și cu pretenții de om care le știe pe toate iar pe cele care nu le știe le învață din mers.

    Uite așa s-au ales cu un post de prefect, nu e mare lucru, dar sună bine, iar dacă omul de acolo știe și el că nu tot ce zboară se mănâncă, cine știe mai rămâne și el cu câte ceva.

    Cristi Galea trebuie să înțeleagă că politica la Arad nu se joacă pe teren mare, e ca la stadionul UTA, suflă vântul, gazonul mustește de nepăsare și nepricepere și de absența banilor care trebuiau să fie acolo, nu e ca la București, aici o simplă rafală care vine dinspre europarlamentar te poate arunca definitiv în culise.

    Cel puțin așa cum încep să înțeleagă cei de la USR/PLUS (punem plus ca să nu punem minus), până la urmă vor găsi ei un candidat de care e mulțumit și europarlamentarul – după informații de culise, discuțiile la asta se rezumă, cei împinși în față de USR nefiind agreați de Pristanda-Tipătescu al nostru – fără să mai vorbim de cei care ar trebui să facă opoziția la Arad – de PSD-ul Domnului Fifor vorbim, desigur -, și care mai nou, ca de obicei, de altfel, joacă la cacealma, adică la ofsaid în termeni fotbalistici.

    Chiar nu știm ce să mai înțelegem din momentul săptămânii, intrarea Domnului Fifor în direct la Rondul de seară a lui Bibarț de la La Strada TV, unde cârți – carți, tot timpul e marți – un post online, mișcat de consilierul lui Bibi, un fel de Andrei Ando la Primărie, de Cristi Varjasi vorbim, ca să nu se spună că ne facem că plouă – o intervenție telefonică în care parlamentarul Fifor i-a propus lui Bibarț o întâlnire pe teme de buget.

    Așa, hai că pricepem, că tot de bani e vorba, dar poate să fie și o încercare de joc dublu pe teren mic, la poartă mică și la ofsaid. Adică Mihai Fifor, uns cu niște alifii, încearcă să joace între Falcă și Bibarț, de parcă asta ar fi posibil în condițiile de la Arad.

    Cine știe, poate știe Dumnealui mai multe, în fond a fost până și ministru de război…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    0 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.