Enola Day – Cum se joacă băieții lui Ghiță cu focul făcând bibi pe arădeni

    de Lajos Notaros | 18 martie 2021, 8:39 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    19

    Deși pare că s-a terminat povestea, afacerea cu Teatrul Vechi abia începe.

    Până acum am constatat că administrația arădeană în frunte cu primarul Bibarț se uită la Teatrul Vechi ca la un furuncul de pe fundul său măreț și atotcuprinzător, de acum vom vedea pentru ce și cine a fost făcut jocul, unul de o perversitate și ipocrizie de care doar un singur om este capabil.

    În mod sigur bănuiți la cine mă gândesc și bănuiți bine, în fond omul, în loc să fie la Bruxelles să discute bugetul UE pe cei cinci ani următori, se află la Arad mai tot timpul, suflecându-se pe FB în compania pajilor săi, Cionca și Bibarț.

    Chiar este o întrebare pe care și-ar pune-o orice om nițel interesat de viața publică arădeană: ce caută de fapt liderul liberal arădean la Bruxelles? Se vede că nu îl interesează, nici nu se prea pricepe – a votat, alături de Tomac și Băsescu împotriva zonelor LMGBT din UE, de parcă asta ar fi marea problemă – , fieful său de manifestare și joacă fiind Aradul, acolo unde nimeni nu dă în minge până când el nu fluieră.

    Ia uitați-vă aici: Vă cer un pic de atenție, fiindcă stratagema prin care gruparea liberală din Arad a făcut bibi pe Teatrul Vechi și astfel și pe noi este una complexă și care necesită atenție.

    Problema a fost că după ce Cionca a renunțat la dreptul de preemțiune pentru județ, presa arădeană – înainte de toate Specialul -a început să pună presiune pe administrația orașului, cerând să nu renunțe la Teatrul Vechi. A ieșit în față, tot prin Special, Gheorghe Schwartz, arădenii au semnat în masă petiția pentru preluarea Casei Hirschl în administrarea orașului (până acum vreo patru mii), valul astfel pornit riscând să se transforme într-o mică furtună în fieful galben-pal din centrul Aradului. Nu spun cine, o persoană importantă, m-a trezit într-o dimineață, săptămâna trecută, spunându-mi că ar trebui organizată o acțiune a cetățenilor în care oamenii să stea la semafoare cu o tablă în gât pe care să scrie „Cerșesc pentru Arad”.

    Observând că mișcarea ia amploare, că au apărut și niște ONG-uri care încearcă să ofere sprijinul arădenilor pentru conservarea și modernizarea Casei Hirschl, Bibi a realizat că strategia sa de a face ronduri și a persifla orice idee neconvenabilă lui și omului de la Bruxelles nu mai ajunge, e nevoie de măsuri mai subtile.

    Au trecut imediat la repararea greșelii de conțopist ghiftuit, aceea prin care au cerut în CLM renunțarea la dreptul orașului de a decide ce va fi cu Teatrul Vechi. Simțind miros de sânge, partidele din „opoziție” au zădărnicit hotărârea, fiind nevoie de o nouă ședință în care să se voteze din nou. De data aceasta nu la renunțare, ci la exercitare, hotărâre care avea nevoie de 2/3 din voturile consiliului. Asta în situația în care peneliștii știau bine că dacă ei se opun sau nu votează, nu se poate ajunge la 2/3.

    Dar mai știau și că nu dă bine să se opună, având în vedere atmosfera creată.

    Dar nici aia nu dă bine să fie ei singurii care votează împotriva dreptului orașului – în fapt al arădenilor – pentru Teatrul Vechi. Fiind convinși că USR/PLUS și PSD nu pot fi convinși, au încercat să-i convingă pe cei de la UDMR și PMP să lipsească de la ședință, făcând-o astfel, din lipsă de cvorum, ca și inexistentă. Numai că cele două mici au rezistat, așa încât, în ultima clipă, de fapt chiar în ziua de marți, ziua ședinței, departamentele primăriei au fost rugate să elaboreze un studiu din care să reiasă că păstrarea dreptului orașului este nedreaptă, adică ilegală.

    O mică hibă e că pe acest studiu nu semnează arhitectul-șef, poate cel mai în măsură să-și dea cu părerea în acest caz, dar asta poate fi observată doar de cei mai rafinați, nu și de marea majoritate a arădenilor pe care doreau ei s-o prostească.

    Astfel încât la ședința de acum două zile a venit și Domnul Lazăr Faur, înviat brusc din moartea sa politică eternă în care s-a născut din lacrima lui Ghiță, dar nu a venit niciun alt consilier PNL. Astfel a fost asigurat cvorumul, iar Domnul Faur a fost votul care a zădărnicit eforturile celor trei partide care susțineau dreptul orașului, UDMR-ul, în stil caracteristic, făcând pasul la ofsaid în ultimul moment și abținându-se de la vot. Asta după ce Domnul Bognár a militat înainte pentru dreptul pe care nu l-a votat în cele din urmă.

    Un scenariu complex și rafinat, țesut în spate – nu degeaba a rămas șeful la Arad – un scenariu care însemna pentru gălbenuții Aradului și capra și varza. Cel puțin așa speră ei, chiar dacă presa, în afara celei de partid, a sesizat imediat cinismul ipocrit cu care PNL-ul a făcut din nou bibi pe Arad.

    Asta e, ei ar fi vrut, dar nu s-a putut, vor face în schimb în viitor – probabil după ce teatrul va fi demolat din motive de securitatea pietonilor care trec pe Gheorghe Lazăr – asigurând asociațiile reprezentate de Gheorghe Schwartz și Ovidiu Balint că totul va fi bine.

    Finalul apoteotic este că măcar știm o treabă, mai precis cei care au interesul și curiozitatea să-i observe mai de aproape pe cei care parazitează de peste două decenii administrația Aradului: nu, aceștia nu sunt administratori, nu sunt funcționari publici, nu sunt reprezentanții cetățenilor arădeni, ci o gașcă care își urmărește cu obstinație propriul interes, gestionând puterea obținută prin vot strict în interesul lor propriu, făcând de fiecare dată, când e cazul, bibi pe oraș, mai precis pe arădeni.

    Din păcate, este o vorbă din bătrâni care zice că fiecare comunitate are conducătorii pe care îi merită.

    Trist, chiar tragic, stimații mei concetățeni…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Ne place sau nu ne place, orgoluil nostru naționalist este absolut gratuit. Lucrurile care contează în țara asta, au fost gândite și făcute de conaționali evrei, nemți sau unguri. Același lucru se întâmplă și cu Aradul. Ai noștri ‘verzi ca bradul’ căzuți din opinci direct în pantofi, nu pot avea conștiința faptului că un oraș are istorie, cultură și civilizație diferită de cea din cătunele din care vin. În același tîmp mă întreb ce face arhitectul șef al Aradului, în situația dată. Este oare doar un figurant, plătit din bani publici, ptr a-și pune semnătura pe aberațiile gândite de țăranoii care administrează urbea? Dacă este așa, este foarte trist și neonorant ptr profesia de arhitect.

      +20 voturi
      +1
      -1
      • Trebuie să vă contrazic în ambele afirmații.
        Nu are treaba asta cu apartenența națională, dimpotrivă, vedeți comportamentul UDMR.
        Și n-ați fost atent: arhitectul-șef nu a semnat ”documentul” care ”arată” că păstrarea casei în interesul orașului ar fi ilegală.
        Sunt nuanțe, dar cu atât mai importante în acest caz în care se încearcă tulburarea judecății corecte.

        +2 voturi
        +1
        -1
    2. ”Finalul apoteotic este că măcar știm o treabă, mai precis cei care au interesul și curiozitatea să-i observe mai de aproape pe cei care parazitează de peste două decenii administrația Aradului: nu, aceștia nu sunt administratori, nu sunt funcționari publici, nu sunt reprezentanții cetățenilor arădeni, ci o gașcă care își urmărește cu obstinație propriul interes, gestionând puterea obținută prin vot strict în interesul lor propriu, făcând de fiecare dată, când e cazul, bibi pe oraș, mai precis pe arădeni.”
      De ce? Care este cauza? Cum ajungem să avem la conducere niște indivizi nereprezentativi nicio pentru oraș și nici pentru populația acestuia, care se reprezintă doar între, clica lor și interesele lor de rahat?

      +3 voturi
      +1
      -1
    3. Astept blocul cu 12 etaje pe Gheorghe Lazar. daca pe Iuliu Maniu langa case fara etaj s-a construit foarte legal bloc cu 10 etaje, langa viloaia cu doua etaje merge bloc de minim 12 etaje. Nu cunosc firma ce va face proiect, studii si va obtine aprobarilor. Dar sigur o cunosc ei, deja.

      +1 voturi
      +1
      -1
    4. Revin cu 2 precizări: așteptam de la arhitectul șef un punct de vedere legat de păstrarea patrimoniului imobiliar- cultural al Aradului. Bref, o ATITUDINE publică, măcar. Cât despre tema naționalistă, vă rog să mă credeți că nu mă interesează jocul politic penibil, pe care îl face dl. Bognar. În aceeași ordine de idei, trebuie să recunoaștem că noi, românii, am ajuns cu greu de la ‘spațiul mioritic’ la ceea ce se numește cetate, urbe, mai nou, oraș. Calitatea de cetățean, adică de locuitor al cetății, la noi are o istorie relativ recentă. Faptul că regimul comunist a adus în orașe, mase întregi de oameni din mediul rural și le-a înghesuit în ‘cutii de beton’, nu le-a dat acestora și calitatea de orășeni.

      +5 voturi
      +1
      -1
      • Asta cu ”urbanizarea socialistă” e altă poveste, mult prea complexă și care are doar colateral legătură cu politica națională a statului comunist.
        Nemaivorbind de faptul că în Ardeal conviețuirea dintre diferitele etnii, români, maghiari, germani, slavi, evrei, are o tradiție îndelungată, perturbată doar în epoca mai recentă, odată cu apariția naționalismului de stat, dar asta în toate țările europene. Din acest punct de vedere, de exemplu, fondul urbanistic arădean poate fi atribuit tuturor națiunilor care au conviețuit pe aici, deci și românilor.
        Problema este că ” liberalii” noștri de acum fac aceste diferențe, de exemplu, au dat bani pe Preparandie, un simbol al românilor arădeni, dar nu se omoară cu casa Hirschl, considerând printre altele, că este mai mult de sorginte maghiară, germană și evreiască. Dincolo de falsitatea acestei supoziții – să nu uităm de Eminescu la Teatrul Vechi – așa cum am încercat să argumentez, decizia primăriei de acum nu are legătură cu aceste aspecte, ci cu interesele lor mult mai concrete și mult mai numărabile în bani.
        Cu arhitectul aveți dreptate în cele din urmă, el, săracul, atât a putut, fiind prins la mijloc între profesie și mafia politică din Arad.

        +3 voturi
        +1
        -1
    5. atentie la magarus !!!! ca daca se pune un pret mai mic de 200 000 euro in contractul cu privatul, primaria are dreptul sa supraliciteze si sa ia potul. si atentie chiar daca se pune un alt pret poate sa supraliciteze platind/ restituind/ pretul din contract direct catre privat.

      +1 voturi
      +1
      -1
      • Pai, tocmai la asta a renunțat prin votarea de marți.
        Putea dacă avea drept de preemțiune, dar astfel nu poate să supraliciteze. Mai precis ar putea, dar ar trebui să explice de ce a renunțat la acest drept dacă totuși vrea să cumpere. Și nu nouă, ci organelor care controlează financiar instituțiile statului.
        Dacă chiar avea dorința să cumpere, putea ajunge la înțelegere și până acum, proprietarul oferind înainte de toate primăriei imobilul. Ba, mai mult, acum câțiva ani chiar a oferit complexul, deci casa, teatrul, fiind ca un bonus, pe gratis.
        De altfel în proiectul de capitală culturală, în care am eșuat lamentabil și previzibil, era prevăzută și această variantă.
        Nu are rost să presupunem lucruri contrazise de realitate: primăria arădeană actuală nu este interesată în preluarea complexului Hirschl, fiind interesată în altceva. Vom vedea în scurt timp în ce, important e că poate fi exprimat în bani pentru cei implicați.

        0 voturi
        +1
        -1
    6. Precum vorba fostului ministru de interne Igaş “au sânge în instalaţie dar nu au ceva ce se potriveşte de minune cu ceva ce-i lipseşte celui de la Brucseles şi anume, care e asemănarea între un inginer şi un câine ?..amândoi au priviri inteligente dar nici unul nu ştie să se exprime ! Un individ ce dă 12 000 de euro pe o bancă stradală şi 800 de euro pentru un coş de gunoi nu poate fi decât un ipocrit şi un mafiot. Cu pista de canotaj de 2000 de metri ce se mai aude ?

      +1 voturi
      +1
      -1
    7. “Domnul Bognar..” acest mic faraon maghiar are ceva din falcă, e tot un ipocrit, arogant, poate ne spune cineva de ce in declarația de avere a acestui “domn” nu apar unele imobile de pe centrul Aradului asa cum se aude prin târg! Pe numele cui le are înregistrate?
      “Domnul Bognar”, un ungur uns cu toate alifiile care mereu și-a urmărit scopul personal și nicidecum al orașului! Mi-e scârbă de astfel de personaje. Despre bibi și falcă, nu vreau sa scriu nimic pt ca doar îmi stric seara!

      0 voturi
      +1
      -1
      • Si noua ne este scarba de acest domn, cei doi consilieri, care cica reprezinta comunitatea noastra, s-au integrat perfect in sleahta de profitori si ipocriti din sala Ferdinand, dovedind a n-a oara ca au coloana vertebrala din cauciuc. Zici politician, si poti sa tragi apa. (asta daca exista canalizare, ca deh, suntem resedinta de judet iar la canalizare stam “foarte” bine).

        0 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    8 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.