Este cât se poate de evident, chiar și pentru un novice în economie sau investiții, că la ora actuală nu există locație mai avantajoasă în România pentru o fabrică de autoturisme germană care dorește să construiască o nouă unitate de producție.

Așezat la câțiva kilometri de granița de vest, legat de Europa prin autostradă și cale ferată modernizată, cu o tradiție industrială seculară, având chiar un aeroport care astfel ar putea deveni chiar operațional, salariile mult sub cele din Occident, deci, care-i problema, totuși?

Eventual, în afara absenței forței de muncă?

Ne întrebăm, având în vedere reluarea temei în zilele trecute.

Mai precis introducerea ei în conștiința publică, pentru că până acum afacerea cu posibilitatea ca o marcă VW să vină la Arad era discutată doar în surdină, în birourile ascunse atât de ochii publicului, cât și de cele ale presei.

Noi, cei de la Special Arad, știam desigur de aceste tatonări și negocieri preliminare, nu am ieșit în public, fiind convinși că nu ar fi bine pentru faza în care se afla situația, am fost cu atât mai dezamăgiți după ce am aflat că investiția, dacă e cea de care vorbim, va fi realizată până la urmă în Turcia, după ce nemților sau cehilor – e și aici o problemă, veți vedea ! – nu le-a convenit nici oferta bulgărească.

Pentru a se înțelege cum stau lucrurile în acest caz, trebuie să precizăm câteva chestiuni, din moment ce autoritățile, fie locale, fie naționale, dovedind o secretomanie asemănătoare autorităților comuniste, se bălăcesc în imprecizii și jumătăți de vorbă, tocmai bune ca bizonul majoritar, cel care e folosit doar pentru legitimarea puterii lor corupte, să nu știe despre ce e vorba și să nu cumva intre la idei.

Înainte de toate: nici la nivel central, nici la nivel local negocierile nu au fost duse direct cu firma în cauză, ci cu o firmă care se ocupă din partea întreprinderii care dorește să realizeze investiția. Este vorba în cazul nostru de o firmă americană, specializată în găsirea celor mai bune locații și condiții pentru astfel de investiții. De aceea nici nu știm exact despre ce marcă de autoturism ar fi vorba, ideea cu VW sau Skoda fiind mai mult o bănuială, confirmată mai ales după anunțarea opțiunii VW pentru Turcia.

Skoda, sau „SCODA”, cum scrie fostul primar, a intrat în atenție ca marcă a concernului care la ora actuala concurează doar cu Toyota la numărul de mașini vândute în lume, deținând pe lângă VW, mărci precum Audi, SEAT, Skoda, Lamborghini, Bentley, Bugatti, Porsche, ca să nu mai pomenim de motocicletele Ducati și camioanele Scania, respectiv MAN, care tot de concern aparțin.

Cu alte cuvinte, faptul că VW s-ar interesa de Arad nu înseamnă că aici se vor face doar mașini VW sau Skoda, puteam, la o adică, să asamblăm și motociclete Ducati sau camioane MAN.

Nemaivorbind de faptul că între Skoda și firma mamă există deja un conflict cu privire la înființarea unei unități Skoda peste graniță. VW a propus Germania, cehii nici nu vor să audă, în fond astfel pierd avantajul prețului mult mai scăzut în situația în care modelele Skoda concurează la calitate modelele VW.

Bun, să trecem mai departe la întrebarea ce i-a oprit totuși pe cei cu care au discutat autoritățile locale din Arad și cele naționale de la București să aleagă Aradul?

Gheorghe Falcă, într-un comment la postarea Florentinei Horgea, prefect încă al Aradului, susține într-o românească aproximativă că ea, la indicațiile lui Fifor, ar fi obstrucționat Aradul și arădenii. Doamna prefect, supărată pentru că în conferința de presă din săptămâna trecută Falcă i-a cerut demisia și revenirea la postul de jurist de mâna a doua de la primărie, nu a răspuns deocamdată la acuzațiile fostului primar, nici măcar la cele cu retrocedarea ilegală a unor terenuri.

Noi, de aici, din redacție, tare am dori să o facă, nu de alta, dar chestia asta cu terenurile reprezintă nodul gordian al acestei probleme și în general al investițiilor străine în România și de aiurea din fostul lagăr socialist.

Se știe că pentru ca un teren agricol să treacă în folosință industrială e nevoie de câteva aprobări, atât centrale, cât și locale. Aceste aprobări se dau așadar de ANIF (Autoritatea Națională de Investiții Funciare) și, în funcție de asta, de primăriile în cauză.

Câștigul proprietarilor terenurilor vizate în astfel de cazuri fiind enorm, se cam înțelege de ce aceste aprobări nu se dau pe ochi frumoși. De altfel, acest lucru reiese și din atenționarea șefului local al ANIF-ului de către fostul primar la conferința de presă deja pomenită: va rămâne șef doar dacă renunță să mai susțină interesele pesediste, mai precis ale deputatului Tripa.

Noi știm că în ceea ce privește aceste terenuri sunt cel puțin două grupuri de proprietari care s-au luptat și se mai luptă cu autoritățile pentru a fi ei cei aleși. E vorba de un teren la ieșirea spre Timișoara, respectiv unul sau mai multe pe axa Arad-Pecica-Nădlac.

Acum, gândiți-vă, stimați cititori, că aceste grupuri se luptă pentru câștigarea bunăvoinței autorităților, iar pentru asta sunt gata de mari sacrificii, singura problemă ar fi că și la acest nivel al aprobărilor există două grupuri: unul avându-l în frunte pe liberalul brucselez Falcă, celălalt fiind cel care o are în vitrină pe Doamna prefect.

Nemaivorbind de cei de la București, care vor ca toate fabricile de mașini din România să fie în Teleorman sau Oltenia…

Ah, căutați grupul care reprezintă interesele Aradului și al arădenilor?

Anunțați-mă când îl găsiți.

PS. Și ar mai fi o problemă. Lipsa forței de muncă la Arad.

În urma gândirii strategice de peste 20 de ani a administrației bruschelezului, arădenii au plecat de mult în străinătate sau se descurcă pe la Ocika, că doară nu sunt proști să lucreze opt ore pe zi pentru 1500 de lei la automotivele de mâna a doua de pe platforma industrială.

Alea oricum aduc muncitori din Vâlcea, Vrancea și Teleorman sau Valea Jiului…