Crimele de până acum nu sunt ale „inculpatului” Gheorghe Dincă.

După o săptămână de cercetări furibunde, în afara „recunoașterii inculpatului”, nu s-a găsit nimic care să certifice că cele două fete despre care este vorba ar fi fost ucise.

Crimele sunt cele comise de autorități, procurori și polițiști, cele care s-au banalizat pe parcursul deceniilor în această țară. Este vorba înainte de toate de incompetență și lipsa disciplinei elementare de serviciu, urmări ale corupției de sistem, un sistem care promovează, prin pile, relații și nepotism, impostura.

Nu trebuie să vezi toate manifestările acestei imposturi, ajunge doar să-i vezi pe „tablagii” sărind gardul de lângă poarta deschisă în activitatea lor debordantă de a dovedi celor care se uită la televizor că ei chiar lucrează, nu se fac. Sau să asculți tonul agentului care îi răspunde fetiței la 112 pentru a recunoaște tonul funcționarului public din România din cele mai vechi timpuri. Plictisit, fără urmă de bunăvoință sau solicitudine profesională, revendicativ și vulgar, chiar te miri că în țara asta cineva mai sună la 112 și cu alt scop decât de a face glume proaste.

Mult mai semnificativ este modul, ocultat până acum, în care s-a declanșat isteria.

Familia fetei dispărute, îngrijorată că nu se întâmplă nimic, că poliția locală nu pare prea preocupată de sesizarea lor, a apelat la o rudă suspusă, un om care are relații la cele mai înalte nivele ale poliției. Abia după asta a început debandada, ordinul venind de la București, a pus pe picioare și pe roți, cu rezultatele care se cunosc de pe acum de o țară întreagă, uniformele plictisite și preocupate doar de șperțurile lor mărunte din Caracal și împrejurimi.

Era o minune ca într-un sistem stricat, un sistem în care incompetența este obișnuință, lucrurile să meargă bine undeva și nu oriunde, ci tocmai la Caracal.

Drama – pentru că tragedia deocamdată plutește ca o fantomă beată în isteria dramei – este în plină desfășurare, revolta oarbă a oamenilor ia forme grotești, scoțând copiii pe stradă la Caracal și Craiova, ne putem aștepta la o cruciadă pe invers a copiilor în toată țara. Psihoza cuprinde toate nivelele societății, nimeni nu tace, nimeni nu ascultă, prea puțin gândesc și mai puțini fac ceea ce trebuie să facă.

La televizor nu mai vezi nimic altceva, online-ul este plin de păreri, opinii și manifeste de revoltă, politicienii se repliază și ei, descoperind că sunt tați și mame, având copii, unii chiar fetițe. Prim-ministrul țării face chiar o descoperire epocală, pe care o anunță într-o rochiță elegantă albastră, cu freza proaspăt aranjată, tocmai la guvern: înainte de toate suntem oameni.

Mai mult decât atât, Doamna Dăncilă, citind un text confecționat de alții – buni manipulatori, probabil singurii profesioniști din țară în acest moment implicați în afacere – reușește ceea ce părea imposibil pe vremea lui Dragnea: să dezamorseze bomba corupției și să o înlocuiască cu una mult mai palpabilă și care nu se poate imputa direct clasei politice, cea a criminalității.

Măiastră lovitură, nici cei mai duri jurnaliști ai nației nu au realizat pe moment ce s-a întâmplat de fapt la conferința de presă de miercuri seara de la guvern: prezentând, cu fața îndurerată de om, femeie și mamă, o listă lungă de măsuri luate, prim ministrul a decriminalizat corupția, anunțând voalat că în viitor fondurile pentru combaterea corupției vor merge spre combaterea criminalității.

Nimeni nu a ținut – conferința a fost de fapt unilaterală, fără întrebări din partea jurnaliștilor – s-o întrebe pe Doamna Dăncilă dacă cunoaște relația dintre cele două, care este cauza și care este efectul, oare corupția duce la criminalitate sau invers.

Iar asta chiar dacă tinerii din Craiova și Caracal, manifestând pe străzi, ajungând chiar în fața casei „inculpatului” Dincă, numită în presă doar „Casa Ororilor”, chiar dacă până acum, în afara mizeriei generalizate, nu s-a descoperit nimic oribil acolo, poartă în fața lor o coală de hârtie pe care scrie simplu, dar de alții inventată, adevărul: Corupția ucide!

Apropo, de această „cruciadă” a copiilor, aici putem surprinde ipocrizia generalizată care ne sufocă, ne sugrumă orice încercare de a ieși din marasm.

Bănuiesc că acțiunea nu este deloc spontană, am văzut chiar mai mulți tineri în tricouri galbene, iar exploatarea acestei isterii în scopuri politice este crima cea mare care s-a întâmplat până acum la Caracal, mai precis legat de evenimentele deloc clare care s-au întâmplat acolo în ultima săptămână.

Dacă ieșirea în albastru a Doamnei Dăncilă mai treacă-meargă, în fond guvernul și primul ministru au obligația să reacționeze și să gestioneze situația creată, cu atât mai mult cu cât sunt cei care sunt arătați cu degetul, poziția oportunistă a opoziției, a opiniei publice și a presei nu prevestește nimic bun.

În cel mai bun caz ne arată că nici pentru ei nu problema în sine este problema, ci imaginea care se poate forma despre ei vizavi de problemă.

Că principala lor grijă nu vizează soluționarea problemei, respectiv găsirea acelor mijloace și atitudini care pot scoate societatea la liman, ci propria lor imagine, aceea preocupare milenară de pe aici de a te scoate…