Am făcut un sondaj rapid printre cunoștințe. Să nu vorbesc aiurea. Și da, bănuiala mi s-a confirmat: marea majoritate dintre ei habar n-au că noi în 9 iunie nu alegem pentru iunie. Ci pentru octombrie. Asta este cu, pardon (în text tre să fim cu băgare de seamă) comasarea: cei aleși în 9 iunie își intră în pâine abia în octombrie.

Și ce-i cu asta?, vor spune unii, unii chiar apropiați de cei care vor fi aleși. Sau realeși, ceea ce este de dorit pentru ei. Cei în funcție acum mai rămân încă patru luni la posturi, foarte bine, își termină treaba în cunoștință de cauză. Păi da, dar depinde de unde privești chestiunea. Dacă primarul în funcție nu mai câștigă, are patru luni să „pregătească” predarea ștafetei. Și eventual, ștergerea urmelor. Korekt, am zice noi, gândindu-ne la candidatul UDMR, cel care n-are treabă pe aici orice s-ar întâmpla. El tot acolo, depinde de ceilalți dacă mai prinde și el un post de viceprimar. În funcție de jocul rezultatelor, normal.

Al doilea sondaj al meu se referă la europarlamentare. Despre care nu mai vorbește nimeni. I-am întrebat pe cunoscuți dacă știu cine sunt candidații arădeni pentru europarlamentare. Pe Falcă îl știau toți, unii au mai pomenit și de cela ce în ungurește înseamnă cel cu bâta (Botos), în rest pauză.

Păi, măi fraților, este drept că Falcă e pe locul 16 pe lista comasată PNL-PSD, iar Botos pe 4 pe lista cu USR în frunte, dar ați uitat complet de Doamna Lia Ardelean, a doua de pe lista PUSL. E ca un sărut numele acesta, ne-am prins, dar până și Domnul deputat Faragó de la UDMR este, chiar dacă fără șanse reale, pe un loc în față pe lista lor de la europarlamentare.

Asta ca să nu mai vorbim de Mihai Neamțu, arădean de al nostru ajuns mare și tare pe lista AUR. E drept că mai nou a devenit bucureștean și e drept și aia că de pe locul 10 cu greu va intra în Parlamentul European. Dar niciodată nu se știe, în fond pe asta se bazează și AUR.

Pornind de la cele două observații putem trage concluzia că, pardon, această campanie începută imediat după ieșirea turcilor de pe aici și care se va termina în negura vremii sau, eventual, după revenirea turcilor, este ceva ce caracterizează – noa, iarăși o kakofonie, dar în campanie este ceva uzual și banal – perfect spiritul clasei noastre politice. Și nu vorbim doar de cei locali, ei sunt așa exemplificări pentru provinciali. Desigur și mai palizi și fără sens, cum să fie în provincie?

Mai ales aici la Arad, orașul în care nu mai plouă doar în campanie, iar asta este bine, chiar foarte bine, având în vedere absența garajelor publice acoperite. Mă rog, chiar și neacoperite.

Ne putem însă refugia sub protecția cacofoniei din campanie, înghițind cacealma după cacealma

E simplu, totul e pe FB, restul nu contează. Așa că în afara celor nepomeniți mai sus și încă doi la fel de nepomeniți, electorul local habar n-are despre ce este vorba, pe cine și de ce votează. Cine îi știe pe toți candidații la Primărie? Hai că pe cei doi-trei da, dar restul? Dar pe cei care candidează pentru președinția județului. Oare cine a auzit de Florin Dorin Doroțiu? Chiar dacă numele sună interesant, știe cineva cine e și ce dorește? Da, Domnul Cionca peste toți, chiar dacă mai este acolo și un Fifor sau Anghel.

Și cu asta ne reîntoarcem de unde am pornit: uite, ce avantaje nebănuite are comasarea, mai precis ruperea alegerilor locale de cele generale, împerecherea lor cu cele pentru Parlamentul European. Așa Domnul Fifor poate candida la Consiliul Județean, pentru postul de președinte. Dacă nu îl va câștiga, ceea ce este absolut sigur, atâta pagubă, la toamnă pornește în cele generale, în fond, evident și normal, Domnia sa cel mai bine se simte ca parlamentar la București.

Tot așa și Domnul Faragó de la UDMR: poate candida pe listele pentru UE, oricum nu va ajunge acolo, dar va fi pe loc eligibil la toamnă. Comasat și interschimbabil. Ca la șah, poate mai fără știință, nu-i așa, că nimeni nu vrea să ajungă la mat. Cel mult la remiză…

Iar pentru asta, știu toți ce au de făcut. Chiar dacă mai învață de la Bibi cum e să faci bici din șireturi și să mai și pocnească. Ai distrus ca prostul piața istorică a orașului? Ai pus-o într-o hală ascunsă în care nu merge nimeni și n-ai pus nimic în loc? Nici o problemă. E campanie, ce naiba! Și e și comasată! Anunți așa din zbor, la un rond pe FB, că vei face piață flotantă în locul pieței istorice. Ai spus flotant, dar te-ai gândit la votant, Doamne, ce ți-a ieșit!
Și, având în vedere toate acestea, uite aici, ultimul sondaj.

Către cititori: ce credeți, câți candidați avem acum în județul Arad? La alegerile locale și europarlamentare. Numeric, zic, câți sunt pe liste, câți speră să rămână sau să devină politicieni? Consilieri, primari, președinți și parlamentari europeni? Ce ziceți, sunt câteva sute, nu?

Sunteți binevoitori! Dacă îi punem pe toți, până și pe cei din cea mai mică comună a județului, numărul celor trecuți pe liste se apropie de numărul locuitorilor dintr-un oraș al județului, altul decât Aradul. E vorba de mii și mii de candidați, doar în județul nostru, deci vedeți ce faceți în 9 Iunie.
Nu de alta, dar dacă rămâneți acasă, le dați încă odată ocazia să se voteze ei între ei…